Cum traduce ambasadoarea Franței în România afirmația lui Macron despre „moartea cerebrală a NATO”

Când s-a referit la „moartea cerebrală a NATO”, președintele francez Emmanuel Macron a vrut să „provoace reacții”, nu să pună la îndoială valoarea Alianței Nord-Atlantice, a declarat pentru Universul.net ambasadoarea Franței la București, Michele Ramis.

Michele Ramis a participat la evenimentul informativ organizat, marți, de Ambasada SUA din România la Baza Militară 99 Deveselu, la care au luat parte ambasadorii NATO acreditați la București.

„Trebuie să înțelegeți că ceea ce a spus președintele Macron nu este o critică adusă eficienței structurii militare. Structura militară funcționează foarte bine. El a spus că este necesară o evaluare politică, pentru că politic trebuie să devenim mai coerenți. Asta nu este o critică față de NATO, care funcționează optim. Trebuie să citim cu atenție cuvintele președintelui Macron”, a declarat Ramis pentru Universul.net.

Universul.net: „Deci, nu a fost o declarație ușor iconoclastă?”

„Poate. Poate pentru a provoca reacții. Dar este o declarație politică, nu se referă la valoarea structurii NATO”, a argumentat ambasadoarea.

Universul.net: „Doamnă ambasador, chiar avem nevoie de o armată europeană? Chiar ne îndreptăm cu viteză spre o lume post-americană, așa cum susțin unii experți mai mult sau mai puțin alarmiști?”  

„Ținând cont de incertitudinile contextului internațional și de faptul că mediul devine din ce în ce mai periculos, mai ales cu proliferarea rachetelor și a armelor nucleare, trebuie să avem mai multă securitate în Europa prin creșterea autonomiei strategice. Deci, trebuie să întărim pilonul european al NATO. Europa Apărării nu este o armată, ci trebuie să intre în complementaritate cu structura NATO, care este o structură de alianță militară. Iar pentru a întări această structură trebuie ca Europa să aibă mai mult echipament, să construiască mai mult echipament și să sporească securitatea propriilor ei forțe”, a răspuns Michele Ramis.

„Este o întrebare reală”

Într-un interviu publicat la 7 noiembrie de săptămânalul britanic The Economist, cu mai puţin de o lună înaintea Summitului NATO de la Londra, preşedintele Franţei a susţinut că „suntem pe punctul de a asista la moartea cerebrală a NATO”, explicându-şi opinia prin dezangajarea SUA şi comportamentul Turciei, stat membru al Alianţei Nord-Atlantice.

Şeful statului francez a pus sub semnul întrebării viitorul articolului 5 al Tratatului Nord-Atlantic, care prevede o solidaritate militară între membrii Alianţei dacă vreunul dintre ei este atacat. „Ce va însemna articolul 5 mâine? Dacă regimul lui Bashar al-Assad decide să răspundă Turciei, asta înseamnă că noi ne vom implica? Este o întrebare reală”, a spus Emmanuel Macron. 

Afirmațiile liderului francez au provocat un iureș în comunitatea euroatlantică, atrăgându-și criticile mai multor state, printre care Germania și Polonia.

Istoric, Franța și NATO au avut de multe ori o relație sinuoasă.  În 2009, Franța a revenit în structura militară a NATO după o pauză de 43 de ani, timp în care alesese să fie doar un simplu stat membru. Beneficia de garanția Articolului 5 al apărării colective, dar nu participa la misiuni militare.

Franța globalistă, compatibilă cu lumea atlantică?

Este Franța globalistă compatibilă cu lumea atlantică? – se întreabă expertul Edward Lucas într-o analiză a think tank-ului CEPA.

Principalele idei ale analizei:

• Greșeala lui Macron nu este în analiza sa simptomatică despre NATO, ci în soluțiile pe care le oferă;
• Dacă NATO este „rahitic”, soluția nu este să ataci Alianța, ci să o întărești;
• O „Europă a Apărării” condusă de Franța nu este un trebuie să devină un substitut – nu cunoaștem detalii legate de forța ei militară, logistică și intelligence;
• În cazul unei confruntări cu Rusia, Europa are nevoie de SUA pentru a avea o apărare viabilă;
• Schimbarea acestei paradigme va necesita sume enorme, timp îndelungat și voință politică masivă, nu doar declarații grandilocvente la Palatul Elysée;
• Cu ce Rusie vrea să se înțeleagă acum Macron? Cu Rusia care și-a aplicat cu succes tacticile divide et impera în UE, transformând Ungaria și Italia în avanposturi de interese rusești drapate în iliberalism? Cu Rusia care a convins Germania să contruiască Nord Stream 2, periclitând siguranța energetică europeană? Cu Rusia care desfășoară atacuri cibernetice asupra UE și desanturi ale „fabricilor de troli”? Cu o Rusie care vânează o poziție de forță în acordurile bilaterale ale Uniunii?;
• Într-adevăr, Europa are nevoie de leadership, iar Italia, Spania, Germania și Polonia, din diferite măcinări interne, nu îl pot asigura. Dar spectacolul de forță nu este un înlocuitor pentru arta guvernării.