În primăvara trecută a existat o dezbatere extinsă despre încercările guvernului rus de a separa Runetul de internetul global. În ciuda avertismentelor lui Vladimir Putin cu privire la pericolele de a deveni dependent în mod „umilitor” de tehnologiile străine și a afirmațiilor ministrului Dezvoltării Digitale, conform cărora Rusia a obținut „suveranitate digitală”, până în prezent nu s-a înregistrat niciun progres tangibil în stabilirea unui „Runet suveran”, scrie The Insider (în rusă – AICI, în engleză – AICI).
<< Legea privind internetul suveran, adoptată în 2019, semnala că autoritățile se pregăteau pentru posibilitatea de a deconecta Runetul de la rețeaua globală. După declanșarea invaziei din Ucraina, discuțiile privind posibila deconectare a Rusiei au revenit cu o intensitate sporită. Ambele părți au propus deconectarea: Ucraina a cerut izolarea Rusiei de la ICANN, organizația responsabilă de numele de domenii, dar cererea sa a fost oficial respinsă (reprezentanții ICANN au declarat că nu au autoritatea de a impune sancțiuni și au subliniat rolul lor în asigurarea funcționalității internetului, iar nu în împiedicarea sa). Cu toate acestea, mulți experți considerau deconectarea Rusiei de la internet ca fiind o măsură „excesivă și nedreaptă”. Potrivit acestora, o astfel de măsură ar împiedica doar accesul publicului la informații care i-ar putea determina pe ruși să-și retragă susținerea pentru acțiunile militare, permițând în același timp acces doar la informațiile furnizate de guvern. Tocmai din acest motiv Kremlinul a susținut conceptul de „Runet suveran”.
„Suveranizarea” Runetului se derulează chiar intens, dar nu se poate spune că Rusia este pregătită să se deconecteze complet de lumea exterioară, potrivit lui Sargis Darbinian, șeful departamentului juridic de la Roskomsvoboda. „Există în continuare sectorul bancar, comerțul internațional – ele încă comunică cu lumea, iar pentru aceasta au nevoie de un internet conectat la rețeaua globală. Totuși, aceste canale se restrâng, iar interacțiunea între utilizatori și serviciile străine scade”.
Expertul sugerează și că în următorii ani ar putea fi implementată o interdicție completă asupra transferului datelor utilizatorilor în afara țării. Datele personale ale rușilor au făcut deja obiectul unor dispute între autorități și companiile internaționale. De exemplu, în 2016, rețeaua de socializare LinkedIn a fost blocată în Rusia, cu explicația că platforma încălca legea și stoca datele personale ale utilizatorilor ruși în afara țării.
Alexei Skittin, cofondator al Institutului pentru dezvoltarea rețelelor digitale publice (IEDN) din Berlin, care studiază tehnologiile internetului, a speculat că atunci când autoritățile ruse susțin că au „construit un internet suveran”, se referă la faptul că au stabilit un sistem de supraveghere și control care le permite să restricționeze accesul utilizatorilor la informații: „Până acum, nu există niciun indiciu că izolarea completă este aproape. Da, din punct de vedere tehnic, au făcut posibilă administrarea resurselor de domeniu în țară – un sistem de numerotare a adreselor – dar nu l-au implementat în totalitate. Ar fi nevoie de o decizie totalitară pentru o tranziție completă. Și chiar și atunci, având în vedere cine este implicat și modul în care gestionează situația, ar putea dura ani. Nu există un comutator magic”.
Implementarea unui internet suveran este posibilă în anumite condiții critice, afirmă Skittin: „Dacă un registru internațional blochează adresele IP rusești, ar fi o situație gravă. Atunci ar trebui să construim propriul nostru registru și să facem trecerea la un nou sistem de adresare, dar în prezent nu există discuții în acest sens”.
Darbinian este de acord cu acest punct de vedere: „Să înființezi rețele de internet suverane în întreaga țară este o provocare destul de mare. Pe de altă parte, există și motive economice. Dacă se întâmplă acest lucru, băncile care colaborează încă cu bănci din țări prietenoase ar fi pur și simplu incapabile să continue acest lucru. În mod natural, acest lucru ar afecta comerțul exterior al Rusiei, care încă este orientat spre vânzarea bunurilor și resurselor sale către lume. Prin urmare, nu își pot permite să permită ca acest lucru să se întâmple”.
Filtrarea, blocarea și controlul mai strict
Internetul este format din sisteme autonome prin intermediul cărora pachetele de date se deplasează de la o adresă IP la alta. Pentru fiecare pachet, se stabilește o rută optimă, cu excepția cazului în care se impune o cale specifică, explică Skittin: „Nu există o separare clară între sistemele autonome rusești și cele americane, pe internet. În realitate, internetul este un sistem unificat; nu este împărțit. În caz contrar, nu am putea comunica cu oamenii din alte țări, indiferent dacă folosim VPN sau nu. În prezent, puteți trimite pachete prin rute diferite, inclusiv prin sistemele autonome ale operatorilor occidentali. Într-un internet suveran, nu există un punct de intrare extern. Este un sistem complet izolat, ceea ce înseamnă că semnalele nu părăsesc granițele țării sau nu vin din afara țării. Nu este exact o rețea locală, ci mai degrabă o versiune limitată a internetului existent”.
Potrivit expertului, există două modalități de izolare a unei țări. Una dintre modalități este implementarea unui firewall puternic, așa cum s-a întâmplat în China, și filtrarea tuturor solicitărilor externe. Și într-un asemenea caz, sistemul poate fi totuși evitat prin intermediul unui VPN, deoarece nu este complet izolat, spune Skittin. „Este ca un gard. Poate fi escaladat sau se poate găsi o gaură în el. Dar un internet suveran este o entitate complet diferită. Presupune implementarea numerotării interne, filtrarea completă a rețelelor în interiorul țării, menținerea unui registru al domeniilor și adreselor IP pentru a le emite intern. Atunci am experimenta o deconectare completă de sursele externe, iar nimic, inclusiv VPN, nu ar ajuta”.
Când a fost anunțat, inițial, „internetul suveran”, The Insider a contactat surse din conducerea Google pentru a afla dacă compania era pregătită să treacă la noi registre în Rusia. Google a răspuns că, după analiza efectuată de specialiștii lor, au ajuns la concluzia că Rusia pur și simplu nu era pregătită pentru o astfel de reformă și, prin urmare, compania nu consideră aceste planuri ca fiind realiste.
Potrivit lui Skittin, anterior a observat semne că autoritățile ruse intenționau să urmeze calea unui „Runet suveran” complet, cu registre alternative pentru adrese IP și domenii. Cu toate acestea, se pare că în prezent nu se înregistrează progrese în această direcție:
„Eforturile lor nu dau rezultate semnificative. Este posibil ca problemele tehnice să fi fost mai dificile decât s-a anticipat și să existe o lipsă de motivație obiectivă. Monitorizez diverse achiziții guvernamentale ale Roskomnadzor, dar nu am văzut astfel de inițiative urmărite în prezent. Este posibil ca lucrul acesta să se întâmple în mod secret sau să fi fost deja finalizat. Cu toate acestea, până în prezent, conceptul de ‘internet suveran’ rămâne evaziv. Există măsuri stricte de filtrare a conținutului și restricții asupra anumitor activități online, dar conectivitatea în ansamblu încă există. Nu se aseamănă cu o rețea separată. Nu este asemănătoare situației din Coreea de Nord”.
Coreea de Nord a construit în principiu o rețea internă locală, care poate fi suficientă pentru o țară cu un număr mic de utilizatori. Cu toate acestea, implementarea unui astfel de sistem la scara Rusiei ar fi dificilă, spune expertul: „Chiar și în cadrul unei companii mici, transferul unui registru de la o adresă IP la alta reprezintă o problemă semnificativă. La scara Rostelecom, ar fi o catastrofă. Aproximativ vorbind, acum trei ani, Rostelecom avea cam 10 milioane de adrese IP, ceea ce înseamnă aproximativ 10 milioane de noduri potențiale. Este o sarcină monumentală. Nici măcar nu știu cine ar accepta o astfel de responsabilitate. Prin urmare, cred că există sabotaj al acestei idei la nivelul operatorilor. E ceva ce poate fi realizat numai cu sprijinul total al tuturor operatorilor, iar niciunul dintre ei nu dorește în mod clar să se deconecteze de la resursele externe”.
Prin urmare, în prezent, Rusia este mai probabil să continue pe calea implementării unei abordări de tip „gard”, care implică filtrare, blocare și control mai strict, sugerează Skittin. Acesta a remarcat că autoritățile încearcă în prezent să găsească modalități de combatere a utilizării VPN-urilor, dar nu par să planifice ieșirea din registrele globale de numerotare.
Darbinian consideră că nu este potrivit să comparăm Rusia nici cu Coreea de Nord, unde nu a existat niciodată o formă de internet liber, nici cu China, unde internetul a fost inițial construit în mod diferit.
„Sistemul actual din Rusia se aseamănă mai mult cu sistemul chinez «Scutul de Aur», dar totuși există diferențe datorate dezvoltării istorice a internetului rus. China nu a avut același număr de conexiuni transfrontaliere și operatori de telecomunicații dispersați care să fi funcționat independent mulți ani, iar procesul de implementare a fost diferit. Cu toate acestea, sistemul rusesc de cenzură se apropie de sistemul chinezesc”.
Expertul a explicat că se referea la trecerea de la un proces de filtrare într-un singur stadiu, care a avut loc aproximativ între 2012 și 2022, când toate resursele și conținutul interzis erau blocate de operatorii de telecomunicații, la o structură legală și o bază tehnologică diferite care s-au format până în 2023.
În prezent, există trei filtre, spune Darbinian: „În plus față de filtrul operatorului, există și «soluția tehnică pentru contramăsuri împotriva amenințărilor» (TSPU), care este controlată de Roskomnadzor (TSPU este un complex tehnic, hardware și software, care permite restricționarea accesului la informații). Acest filtru a fost folosit pentru încetinirea Twitter, blocarea Instagram, servicii VPN și «Votul inteligent». Cu alte cuvinte, traficul este blocat la nodurile operatorilor, iar operatorii nu știu ce se întâmplă în rețelele lor și cum schimbă Roskomnadzor configurația. Odată cu adoptarea legii privind rețelele sociale, a fost adăugat al treilea filtru. Rețelele sociale sunt obligate să elimine independent tot conținutul interzis care nu a fost blocat la nivelurile anterioare și care este generat de utilizatori”.
Sancțiunile favorizează Runetul suveran
Potrivit lui Darbinian, plecarea multor companii străine din Rusia și impunerea de sancțiuni tehnologice au lucrat, de fapt, în favoarea Kremlinului, deoarece îi permite să preia controlul asupra întregii audiențe și să o direcționeze către platformele rusești complet controlate și cenzurate: „Pe măsură ce platformele străine pleacă, platformele și soluțiile rusești le iau locul. Utilizatorii s-au obișnuit cu regimul denumit ‘toate într-unul’, în care pot accesa e-mail, spațiu de stocare și alte servicii, toate pe o singură platformă. Oamenii trec din ce în ce mai mult de la Google, care își pierde rapid poziția în Rusia, la Yandex”.
De asemenea, a menționat că plecarea Apple de pe piața rusă și interzicerea importului de dispozitive cu prețuri mai mari de 300 de dolari în Rusia au contribuit la extinderea distribuitorilor chinezi. Acești distribuitori oferă telefoane cu RuStore preinstalat, lipsit de conținut interzis, împreună cu aplicații rusești care, conform așteptărilor expertului, vor fi căutate de utilizatori. El crede că nu toată lumea va dezinstala aceste aplicații și va încerca să instaleze Play Market, de exemplu.
Anul trecut, autoritățile ruse au introdus multe soluții noi, conform lui Darbinian. Printre acestea se numără implementarea unui certificat SSL național. (Certificatul SSL, precum și cel TLS, este un certificat de securitate care criptează datele și acționează ca o formă de „probă de identitate” pentru un site web. Acestea sunt emise de autorități de certificare speciale). Unele site-uri rusești depind în prezent de acest certificat și nu pot funcționa fără el. Darbinian menționează că acest certificat este recunoscut doar de browserul Yandex, întrucât alte browsere l-au respins drept furnizor de certificate nesigure.
De ce este prea devreme să te relaxezi și cum să ocolești blocările
Numărul site-urilor blocate a crescut brusc după declanșarea invaziei: conform Roskomsvoboda, anul trecut aproximativ 20.000 de servicii și portaluri de internet au căzut sub „cenzura militară”. Potrivit lui Darbinian, această tendință va continua și în viitor. De asemenea, expertul a exprimat îngrijorarea că ultimele platforme pe care se bazează media independentă rusă și bloggerii, precum YouTube și Telegram, ar putea fi, de asemenea, blocate: „Dacă ne pregătim pentru ceva, este pentru restricții continue, blocarea resurselor individuale și tot ce ține de aceasta”.
Surse de la Google au confirmat, pentru The Insider, că consideră foarte probabilă blocarea YouTube în Rusia, în următorul an.
Potrivit lui Darbinian, un alt aspect care îi îngrijorează pe mulți este tranziția către practici totalitare care implică persecuția în masă a utilizatorilor cu pedepse penale sau administrative: „Au existat mii de cazuri pe discreditarea armatei și acuzații de știri false, dar încă nu au atins o scară în masă. Cu toate acestea, utilizarea sistemelor de inteligență artificială în acest context este o tendință îngrijorătoare. Exemple de astfel de sisteme sunt ‘Oculus’ și ‘Vepr’, introduse la începutul acestui an. Aceste sisteme sunt concepute pentru a căuta automat conținut interzis, generând riscuri semnificative”.
Unul dintre aspectele cele mai îngrijorătoare ține de ceea ce urmează: dacă un astfel de sistem va începe să ia decizii cu implicații legale, cum ar fi generarea automată a proceselor-verbale pentru contravenții administrative, speculează Darbinian. Această practică a fost deja testată în timpul pandemiei, la Moscova, unde au fost emise amenzi în mod automat, fără proces-verbal, pe baza tehnologiei de recunoaștere facială, adaugă expertul.
În prezent, aceste sisteme pot atrage atenția și trimite informații către agențiile de aplicare a legii pentru a deschide dosare penale, explică el în continuare, subliniind că această situație afectează în mod semnificativ auto-cenzura. Libertatea de exprimare și de autocunoaștere a utilizatorilor este sever restricționată.
„Putem vedea aceste tendințe intensificându-se și, potențial, ducând la schimbări rapide în legislație pentru a permite acestor sisteme să meargă mai departe și să ia decizii legal semnificative”.
Potrivit unui alt expert anonim, „Kremlinul nu a reușit să închidă internetul, așa că a apelat la abordarea veche de ‘a închide’ utilizatorii în masă pentru like-uri și comentarii”.
Având în vedere previziunile privind creșterea controalelor în segmentul rus al internetului, experții au recomandat utilizarea diverselor servicii pentru a evita cenzura. Ca mijloc de a ocoli blocările, Skittin recomandă utilizarea serviciului VPN Generator, creat de Societatea pentru Protecția Internetului (OZI) în colaborare cu Institutul IEDN.
Iar Darbinian le amintește utilizatorilor de plugin-ul Censor Tracker de la Roskomsvoboda, care permite evitarea restricțiilor și avertizează utilizatorii în cazul în care website-ul pe care urmează să îl viziteze este listat ca organizator al distribuției de informații, capabil să colecteze și să transmită datele utilizatorilor către agențiile de aplicare a legii.
„Internetul transparent” – pregătiți-vă pașaportul
Până la sfârșitul anului, Rusia intenționează să lanseze un proiect pilot de internet securizat și „absolut transparent”, accesibil numai cetățenilor ruși, prin utilizarea unui identificator personal obținut prin înregistrarea cu un pașaport, conform Vedomosti, citându-l pe Andrei Svințov, vicepreședinte al Comisiei Dumei de Stat pentru Politica Informațională, Tehnologiile Informaționale și Comunicații. Accesul la această rețea nu va fi posibil de pe „dispozitive anonime”. Acest lucru va permite serviciilor de securitate să identifice cu ușurință titularii contului. Cu toate acestea, conform vicepreședintelui, „internetul neprotejat” va rămâne, dar utilizatorii din acea rețea vor fi responsabili personal pentru datele lor personale și alte aspecte de securitate. Vicepreședintele a clarificat, pentru MK, faptul că proiectul-pilot urma să fie realizat „în cadrul unei mari companii”. Anterior, la începutul lunii iunie, Svințov a discutat această idee la stația de radio Govorit Moskva [Moscova Vorbește].
Potrivit lui Skittin, referirea la o „mare companie” probabil înseamnă un important furnizor de servicii de internet, precum Rostelecom. Ar fi ciudat să testezi un astfel de sistem în cadrul unei mari companii care are deja un intranet, crede expertul: „Cel mai probabil, se referă la dezvoltarea accesului la internet cu identificarea utilizatorilor prin intermediul ‘Gosuslughi’ [portalul de servicii guvernamentale]. Nu au inventat nimic nou, în realitate. Poate operatorul de telecomunicații va oferi clienților săi opțiunea de a utiliza modul securizat sau modul obișnuit. Presupun că va exista și propagandă care va promova internetul securizat ca fiind ‘mai fiabil’ și așa mai departe, în timp ce va prezenta internetul obișnuit ca pe ceva groaznic”.
Expertul crede, de asemenea, că acestă perioadă de testare poate fi folosită pentru pregătirea psihologică a utilizatorilor, obișnuindu-i cu necesitatea autentificării: „În realitate, anonimatul pe internet nu mai există de mult timp – deja poți urmări o persoană prin adresa sa IP și datele dispozitivului. Deci, acest proiect este mai mult despre întărirea controlului psihologic: prin autentificare, utilizatorul nu va presupune doar că poate fi identificat în cazul în care se întâmplă ceva, ci va ști deja sigur că orice acțiune pe care o întreprinde este vizibilă. Cred că acest lucru va avea un impact psihologic foarte puternic asupra populației și va descuraja oamenii să se implice în acțiuni ilegale din perspectiva statului”.
În plus, în teorie, autoritățile pot introduce un sistem de verificare biometrică care să permită autentificarea pe baza datelor biometrice, sugerează expertul. El observă că, din punct de vedere tehnic, după autentificare, utilizatorul nu va accesa un internet diferit, ci va ajunge într-o secțiune diferită a acestuia. Cel mai probabil, această secțiune va fi limitată la resursele „whitelisted” de încredere. Un astfel de sistem este mai ușor decât a adăuga pe o listă neagră milioane de site-uri nedorite, explică Skittin: „Totuși, acesta nu este încă un internet suveran: structural, internetul nu se va schimba. Va fi pur și simplu o parte puternic reglementată a acestuia”.
Colegul deputatului Svințov, Alexandr Hinstein, a declarat la începutul lunii iunie că nu are cunoștință despre astfel de inițiative: „Nu susțin senzaționalismul în scopul senzaționalismului. Nu sunt la curent cu astfel de inițiative […] Multe sunt de așteptat, dar nu accesarea internetului pe baza pașapoartelor (cel puțin în viitorul previzibil)”. El a menționat, de asemenea, că este posibil să se elimine tot conținutul negativ de pe resursele internet prin autorizarea utilizatorilor prin intermediul pașapoartelor. În condițiile în care utilizatorii accesează web-ul anonim, agențiile de aplicare a legii ar trebui să se implice.
Maksut Sadaiev, ministru al Dezvoltării Digitale, Comunicațiilor și Mass-media, insistă și el că autoritățile nu au discutat despre identificarea obligatorie a utilizatorilor internet prin intermediul pașapoartelor: „Pot garanta că totul va rămâne așa cum este”.
„Omenirea pierde internetul”
Toate țările încearcă să reglementeze internetul, spun experții. Nu există libertate completă niciunde, subliniază Skittin. Darbinian menționează și el cenzura pe internet la nivel mondial, spunând că și țările din Uniunea Europeană recurg la blocarea diverselor resurse: „De exemplu, țările baltice nu doar blochează site-urile legate de propagandă rusă, ci, uneori, blochează în mod nediscriminatoriu orice fără o evaluare corespunzătoare. În timp ce această problemă se resimte cel mai puternic în țările cu regimuri autoritare, Iranul are mai multe asemănări cu China și Turkmenistan decât cu țările baltice sau America Latină. Cu toate acestea, problema există în mod incontestabil. Din cauza implementării diverselor restricții, omenirea pierde treptat internetul ca platformă globală unificată, accesibilă din toate colțurile lumii”.
În plus, Darbinian aduce aminte de propunerea parlamentarilor europeni de a interzice criptarea de la un capăt la altul, ceea ce ar putea afecta un număr semnificativ de resurse, precum aplicațiile de mesagerie WhatsApp, Telegram și Signal. Skittin observă că fiecare țară, chiar și cea mai democratică, a făcut încercări de a restricționa numeroase aspecte ale internetului: „Unele țări interzic descărcările prin torrent, altele blochează domeniile rusești, iar în anumite locuri, accesul la internet este suspendat temporar în perioadele de agitație. Când internetul a apărut pentru prima dată, a fost creat de persoane bine intenționate, în beneficiul tuturor, dar pe măsură ce s-a extins, a devenit evident că fiecare are propriile sale concepții despre libertate, drepturi și posibilități”. >>
