Ia o hartă a Europei, localizează Parisul și trasează o linie îndreptată spre est. Cât de departe poți ajunge într-o zi și o noapte întreagă? Cu o combinație potrivită de trenuri și cu multă răbdare, este posibil să traversezi Franța și Germania, apoi Austria, Ungaria și să ajungi în România. Al doilea cel mai mare oraș din țară, Cluj-Napoca, se află la 1.597 km (992 mile) – în linie dreaptă – de Paris sau la 2.100 km pe șinele serpuitoare ale căii ferate. Priveliștea din trenuri – unele trec în viteză, altele merg lent – oferă posibilitatea de a contempla. O călătorie de o lungime similară cu cea de la Paris la Cluj, în America, de la New York City la Topeka, Kansas, ar dura 32 de ore; în China, călătoria de 1.651 km de la Shanghai la Chengdu durează mai puțin de 12 ore. Iată ce descoperi despre Europa în 23 de ore și 59 de minute, privind pe geamul trenului, notează The Economist.
<< Vizitarea locurilor ajută la combaterea stereotipurilor despre ele. Odată ce trenul părăsește Gare de l’Est, la 7:20 dimineața, parizienii stau la coadă pentru Starbucks: așa că gata cu stereotipul privind francezii leneși și reticenți la importurile americane.
Străbătând cu viteză estul Franței într-un TGV, poți observa o varietate de contraste. Pe de o parte, simți întreaga forță de modernizare a Republicii, care a instalat pentru prima dată trenuri de mare viteză în urmă cu peste patru decenii. Însă în regiunea Champagne – prin care trenul trece vijelios cu peste 300 km/h – același stat impunător codifică procesele din secolul al XVII-lea pentru fabricarea vinurilor spumante. Francezii cer atât progres, cât și timpul să rămână nemișcat.
În ceea ce privește călătoriile cu trenul, în Franța totul merge rapid: cu cât mergi mai spre est în Europa, cu atât trenurile devin mai lente. Sunt necesare puțin sub două ore pentru a parcurge 395 km de la Paris la Strasbourg. Călătoria către Frankfurt durează la fel de mult, acoperind jumătate din distanță. Mai departe spre est, lucrurile devin chiar mai lente.
Grație călătoriilor fără pașaport în majoritatea țărilor din UE, în zilele noastre, este greu să spunem unde se termină o țară și începe alta. Pe peronurile stațiilor de tren, accentul acut francez este înlocuit de umlaut germanic (pe parcurs, vor apărea și accente mai exotice: Tápiószecső, Măgeşti). Cel mai notabil semn că se trece o frontieră este primirea unui mesaj text de la furnizorul de telefonie mobilă, care urează bun venit în Germania tuturor pasagerilor din compartimentul trenului.
Dacă trebuie să schimbi trenurile, fă-o în orașele mici: de obicei, o scurtă plimbare pe peron este suficientă. Locuri precum Frankfurt au stații la capete opuse ale orașului. Plimbarea între ele nu oferă prea multe atracții, cu excepția unei sculpturi gigantice cu semnul euro (€) în fața sediului Băncii Centrale Europene – puțină atracție de top la nivel mondial.
Flancul vestic al Germaniei face parte din ceea ce geografii francezi numeau cândva „Banana Albastră”, un megalopolis discontinuu întinzându-se de la Liverpool la Milano, prin Amsterdam. Dacă ai posibilitatea de a alege, mănâncă în trenurile germane. Vagoanele lor tip restaurant au canapele din catifea roșie, unde personalul îmbrăcat în uniforme aduce mâncarea pe farfurii de porțelan adevărat. Linseneintopf, o tocană gustoasă de linte și cârnați, este o mâncare consistentă pentru călători. O bere locală Bitburger este servită în paharul său propriu, cu marca înscrisă, nu într-un pahar de plastic.
În alte privințe, Germania este punctul vulnerabil al călătoriilor de lungă distanță în Europa. Puține călătorii pan-continentale pot ocoli această țară. Cu toate acestea, obsesia sa pentru corectitudinea fiscală a lăsat infrastructura într-o stare deplorabilă, inclusiv liniile sale feroviare. Anul trecut, o treime dintre trenurile Deutsche Bahn au întârziat – încă un stereotip spulberat. Rezervarea legăturilor între călătoriile feroviare este un act de credință. Calitatea precară a sistemului de căi ferate devine vizibilă atunci când semnalizarea defectuoasă obligă mecanicul să frâneze periodic. Aceasta provoacă haos în vagonul tip restaurant. „ȚINEȚI DE MÂNCARE!”, strigă chelnerul, „ȚINEȚI DE PAHAR!”.
Zborurile de lungă distanță recuperează timpul pierdut; trenurile de lung parcurs îl acumulează. Un avion care pleacă cu 30 de minute mai târziu poate ateriza la timp; însă într-un tren ajungi cu o oră întârziere și, astfel, ai șanse să ratezi o conexiune confortabilă la Viena.
Pe măsură ce te apropii de granița cu Austria, se vede Dunărea. Linia ferată rulează pe lângă ea pe o distanță de 600 km. Din fericire, întârzierea Deutsche Bahn se potrivește cu cea a altor operatori. După ce am ajuns la Viena cu o oră întârziere – și cu un minut după ce trenul spre Cluj ar fi trebuit să plece – este o ușurare să descoperi că nici compania feroviară națională a României nu își poate rula trenurile la timp.
Există o reînviere a trenurilor de noapte în Europa, motivată de preocupările legate de avioanele care emit dioxid de carbon. Deocamdată, Viena este singurul hub major al continentului: Dubaiul vagonetelor cu paturi. În fiecare seară, trenuri pleacă din Austria, țara fără ieșire la mare, către coastele Europei, de la Marea Baltică la Marea Nordului și Marea Mediterană.
În câmpiile din sud-estul Vienei, turbinele eoliene sunt amplasate atât de dens încât par asemănătoare unei perii de păr cu perii în sus. Luminile roșii de pe vârfurile lor clipesc în apusul soarelui. Mai puține turbine pot fi văzute când trenul trece prin Ungaria, unde guvernul respinge preocupările verzi ca fiind utopice.
Tariful de la Viena la Cluj este de aproximativ 227 lei (50 de dolari) pentru bilet, plus dublul pentru o cabină cu un pat. Aceasta dispune de o baie proprie, dar… fără mâncare. Se pare că nu există vagon tip restaurant în trenurile de noapte de la Viena la Cluj, în zilele noastre. Deutsche Bahn: totul este iertat. O oprire în Budapesta este prea scurtă pentru a găsi un gulaș.
De pe șine
Poți găsi una dintre ultimele frontiere autentice din Europa între Ungaria și România, țară care încă nu a fost admisă în zona Schengen. Ghinion: trenul ajunge la frontieră în toiul nopții. Dacă credeți că grănicerii unguri sunt fără chef la 3:15 dimineața, așteptați să-i întâlniți pe omologii lor români, la 3:30 dimineața.
Europa Centrală concurează cu partenerii săi mai bogați din vest. Dar procesul pare a fi lent în Transilvania. Un telefon 4G funcționează perfect, dar poți vedea cai lucrând pământul, o relicvă din alt secol. Gările au lipite steaguri ale UE, dovadă a „fondurilor structurale” trecute și prezente.
Dacă aveți o cămașă mototolită în bagaj, agățați-o când plecați. Vibrațiile călătoriei vor elimina cutele mai bine decât orice fier de călcat. Odată ce trenul sosește, reglați ceasul cu o oră înainte, la ora 8:19. Bine ați venit la Cluj. >>
