Afluenţa la alegeri a noilor diaspore maghiare, poloneze, grecești sau italiene este minimă în comparație cu mediile naționale respective, scrie Il Corriere della Sera într-un articol preluat de RADOR.
Redăm articolul integral:
În urmă cu o lună, Viktor Orbán a naționalizat șase clinici de inseminare artificială declarându-le „strategice”: având în vedere că o zecime dintre maghiari au părăsit țara, pentru liderul de la Budapesta este vital să sprijine natalitatea. De asemenea, în urmă cu câteva zile, premierul croat Andrei Plenkovi a declarat că depopularea a devenit deja o problemă „existențială”. Scăderea nașterilor și fluxul de tineri care s-au mutat în țări care le garantează venituri mai mari au făcut ca în 2018 în zece din cele 28 de țări ale UE populația să scadă. Printre acestea se numără Ungaria și Croația, Grecia și Italia.
Europa are de fapt, ceea ce Alberto Alemanno, jurist de la HEC din Paris, descrie ca fiind cea de-a douăzeci și noua națiune: oficial 17 milioane de oameni, în realitate, mai mulți, trăiesc într-o altă țară europeană decât țara lor de naștere. Un număr dublu față de acum zece ani.
Faptul că mulți oameni pot merge acolo unde cred că se pot realiza este un semn al integrării europene, dar şi un fenomen care dă naștere la suprimarea, uneori deloc întâmplătoare, a votului a milioane de cetățeni în inima celor mai avansate democrații din lume.
Participarea la alegeri a noilor diaspore maghiare, poloneze, elene sau italiene este minimă în comparație cu mediile naționale respective, deoarece votarea este dificilă pentru aceștia: sediile, aflate în mare parte în ambasade sau în consulate – sunt puține, deseori îndepărtate și necesită ore de stat la coadă.
Tinerii migranți renunță de multe ori, aşa cum se poate observa din datele de vot ale italienilor, grecilor, maghiarilor și polonezilor. Dar tocmai absența lor este cea care aduce beneficii partidelor suveraniste. Europa nu inventează nimic în acest sens. Suprimarea votului a apărut în America între 1885 și 1908, când douăsprezece state federale din sud au schimbat legile pentru a complica votul persoanelor de culoare.
Până și Orbán, în 2010, când a revenit la putere, a modificat o lege pentru a-i include pe unii, dar, de fapt, pentru a-i exclude pe alții de la vot. A acordat cetăţenie şi drept de vot sutelor de mii de maghiari care s-au născut și care locuiau în România sau în Serbia. Aceștia, care au fost dintotdeauna sensibili la problemele naționalismului maghiar, care au voie să voteze prin poștă de-acasă și o fac în procente chiar mai mari decât rata de participare națională, care este în jur de două treimi, îl votează în procent de 96% pe Orbán.
Reguli diferite pentru cei 345 de mii de alegători maghiari care au emigrat în Germania, Italia sau în restul Europei (5% din corpul electoral) şi care trebuie să călătorească până la o ambasadă sau, uneori, doar până la un consulat.
De exemplu în Irlanda există o secție de votare pentru fiecare 9.000 de persoane, iar la Londra una pentru 8.800 de alegători. Afluenţa la vot a acestor unguri este foarte scăzută – 15% în general, 6% în Germania – însă pentru Orbán este în regulă. În Italia, efectul este același, chiar dacă nimeni nu a ales vreodată să descurajeze de la vot sutele de mii de tineri care locuiesc la Londra sau la Frankfurt. La alegerile europene, afluenţa diasporei italiene în restul Europei a fost de 7% (față de 54% în medie națională), la cele politice de 30% (față de 73%). În Marea Britanie, Liga Nordului a luat doar 11%, în timp ce toate partidele europene şi-au dublat sau chiar şi-au triplat rezultatele naționale.
În Polonia, la alegerile politice din octombrie, unde a câștigat opoziția europeană a Coaliției Civice, lipsesc la apel mai mult de un milion de voturi din diasporă. Dacă migranții ar fi votat la fel de mult ca ceilalți polonezi, victoria suveraniştilor din formaţiunea Lege şi Justiţie s-ar fi diminuat cu 1,2%.
Și în Grecia, în urmă cu un an, premierul de atunci Alexis Tsipras a evitat scrupulos să lanseze o reformă care trebuia să faciliteze votul pentru o jumătate de milion de tineri care au fugit în Europa în timpul crizei: i-a ținut departe de urne pentru că a prezis, corect, că dacă ar fi votat şi ei, lucrurile nu ar fi mers prea bine pentru el. Astfel, Europa a avansat, însă regulile de vot au rămas în urmă. Și nu toţi se grăbesc să le actualizeze în pas cu vremurile.
