„Liderilor chinezi, ceea ce s-a spus despre AUKUS, un nou pact de securitate între America, Australia și Marea Britanie, confirmă prejudecăți dragi legate de lumea occidentală”, notează The Economist.
<< China a crezut întotdeauna că rețeaua americană de alianțe globale este o acoperire pentru hegemonie, chiar dacă liderii americani spun cuvinte calde despre apărarea valorilor universale, susținerea prietenilor și opoziția la „încercările țărilor mai puternice de a le domina pe cele mai slabe”, așa cum a făcut președintele Joe Biden, la ONU, pe 21 septembrie.
Suspiciunile chineze sunt, în acest caz, întărite de furia franceză față de AUKUS, născut din decizia Australiei de a rupe un acord de cumpărare a unor submarine diesel-electrice din Franța, în favoarea achiziționării de submarine cu energie nucleară, din America. Atunci când un ministru al guvernului francez a acuzat Marea Britanie că se întoarce sub copertina americană și „acceptă o formă de statut de vasal”, pentru China asta a constituit o confirmare a celor susținute. Într-adevăr, atacul francezului poate fi tipărit, fără modificări, în „Ziarul Poporului”, portavocea Partidului Comunist din China. Cu toate acestea, cel puțin până în prezent, răspunsul oficial chinez a fost o abordare cu prudență, evitând expresii tari de solidaritate cu Franța. Acest lucru este revelator, deoarece China îi laudă în mod normal pe liderii francezi atunci când solicită ca Europa să urmărească „autonomia strategică”, în politicile sale externe și de securitate. Diplomații chinezi știu că viziunea Franței asupra autonomiei reprezintă o formă de evitare a dependenței excesive față de America.
În schimb, China a urmărit până acum linii de atac mai înguste și destul de tehnice asupra AUKUS, legate de cele opt submarine cu propulsie nucleară pe care Australia urmează să le cumpere din America. Ambasadorul Chinei la Agenția Internațională pentru Energie Atomică a acuzat America de subminarea eforturilor de neproliferare, prin transferul către Australia de know-how nuclear și uraniu utilizabil în armament, spunând că acest lucru va îngreuna oprirea Iranului și Coreei de Nord de a obține tehnologii similare. Ministerul de Externe de la Beijing a adăugat unele dezaprobări la adresa țărilor care formează mici clici. Conform standardelor recentelor atacuri la adresa Americii, în China, astfel de mormăieli abia pot trece ca o dregere a vocii.
După discuții cu diferiți cunoscători de la Beijing, atât chinezi cât și străini, Chaguan (numele secțiunii dedicate Chinei de către The Economist – n.tr.) are câteva explicații. Este adevărat că AUKUS le confirmă oficialilor și experților chinezi prejudecăți dragi. Prima dintre acestea și că puterea este motorul geopoliticii, chiar dacă țările mai mici vorbesc despre încrederea în cooperarea multinațională, ordinea bazată pe reguli și alte fraze frumoase. Dacă Australia ar prefera să fie vasalul Americii decât partenerul Franței, acest lucru confirmă pur și simplu viziunea sumbră și despre faptul că puterea împarte dreptatea, pe care China o are asupra lumii. Această viziune se reflectă în prelegerile pe care China le ține trimișilor la Beijing. Cu o regularitate obositoare, mulți ambasadori occidentali sunt informați că, dacă țara lor de origine, mică sau mijlocie, a îndrăznit să provoace China, asta s-ar putea datora faptului că guvernul lor încearcă, prostește, să facă pe plac Americii, care se află în spatele tuturor necazurilor Chinei.
Pactul AUKUS întărește, de asemenea, ideea potrivit căreia lumea occidentală este departe de a fi unită în privința Chinei, mai ales atunci când vine vorba de chestiuni de principiu, cum ar fi zdrobirea opoziției democratice din Hong Kong sau represiunea împotriva musulmanilor din Xinjiang. Diplomaților și experților chinezi le place să sugereze că acestea sunt în mare parte obsesii anglo-saxone. Din păcate, oftează ei, americanii, britanicii și prietenii lor din Anglosferă cred că este dreptul lor primordial să conducă lumea, ca o bandă de misionari care pocnesc din degete sau administratori coloniali arși de soare. Oficialii chinezi îi laudă pe liderii pe care îi consideră mai concentrați asupra intereselor comerciale, precum Angela Merkel, din Germania.
Cu toate acestea, China nu s-a grăbit să curteze Franța în clipa sa de mânie. În primul rând, China poate vedea un beneficiu în a lăsa puterile occidentale să se lupte fără încetare. Pe de altă parte, răspunsul furios al Franței este un pic nedemn. În cultura chineză, o răbufnire publică poate semnala nao xiu cheng nu, sau „de la rușine la furie”, adică acea modalitate asurzitoare de a înfățișa un dezastru, pusă în scenă de cineva care se confruntă cu umilința. Bifând motivele pentru care Franța ar putea fi necăjită, un expert chinez enumeră contractul anulat, în valoare de zeci de miliarde de dolari, și o „pierdere a respectului celorlalți” cauzată de aluzia Australiei cum că submarinele franceze nu sunt suficient de capabile să descurajeze China.
AUKUS nu este nici considerat o șansă de a diviza Occidentul. Wang Yiwei, directorul Institutului de Afaceri Internaționale de la Universitatea Renmin din Beijing, constată capacitățile antisubmarine relativ slabe ale Chinei. „Este foarte periculos pentru China ca Australia să aibă submarine nucleare”, spune el. „Nu sunt necesare pentru apărarea națională a Australiei. Aici e vorba despre China”.
Planează o cursă a înarmărilor
Liderii chinezi au o viziune dublă asupra Americii. Ei rămân extrem de precauți față de zonele de forță americane, de la forțele sale armate până la înalta tehnologie. Liderii chinezi pot vedea singuri creșterea economică robustă a Americii, în comparație cu Europa sau Japonia. Cu toate acestea, ei cred din ce în ce mai mult că societățile occidentale devin decadente. „Concurența cheie dintre China și SUA este legată de guvernanța internă”, explică profesorul Wang, înainte de a enumera eșecurile Americii, de la inegalitățile economice și rasiale până la gestionarea Covid-19. „În opinia elitei conducătoare chineze, guvernanța internă din SUA are probleme serioase”, spune el.
La Beijing, este supărător faptul că acest ex-hegemon eșuat rămâne suficient de puternic pentru a sfida sau a visa să îngrădească China. Domnul Biden este considerat o figură slabă, de tranziție. Diplomații chinezi i-au tratat pe trimișii săi, inclusiv pe secretarul său de stat, Anthony Blinken, și pe trimisul pentru climă, John Kerry, cu o beligeranță studiată. Sub președintele Xi Jinping, un autocrat sever, China este nerăbdătoare cu criticile. Respinge afirmația domnului Biden conform căreia relația poate fi concurentă și cooperantă, atunci când este nevoie. Mai presus de toate, China este sigură că America încearcă să creeze alianțe pentru a-i opri ascensiunea. O reacție inițială prudentă la AUKUS nu trebuie interpretată greșit. Discreția nu este același lucru cu calmul. >>
