Votul din Franța prevestește probleme pentru președinte, notează The Economist.
<< Este zi de piață, dar sunt mai mulți cei care stau la coadă să cumpere bilete de loterie, la Café du Centre, decât cei care cumpără morcovi și spanac proaspăt culese, expuse la taraba de fermă. „Oamenii de aici își monitorizează bugetele”, spune un vânzător de produse proaspete: „Preferă să facă cumpărături din magazinul care oferă discount”. Odată, acest oraș nordic cu cărămizi roșii, cu aproximativ 3.000 de locuitori, prospera pe baza unei mari fabrici de țesături de iută, deschisă în 1857. Astăzi, Flixecourt are o rată a sărăciei de 19%, cu aproape cinci puncte peste media națională. Bugetele strânse și deziluzia îi împing pe alegători către extreme. Într-un weekend recent, înaintea alegerilor din 9 iunie pentru Parlamentul European, singurii doi candidați ale căror afișe erau vizibile în oraș erau Jordan Bardella și Marion Maréchal, rivali de dreapta nationalistă radicală.
Dacă Franța este un exemplu pentru a vedea dacă centrul politic al Europei poate rezista în fața forțelor naționalismului și populismului, Flixecourt surprinde dinamica formată de acest tip de alegere. De peste jumătate de secol, alegătorii de acolo și-au încredințat primăria Partidului Comunist. În aceste zile, Flixecourt este sub presiune, dar nu părăsit. Traficul de pe strada principală răsuna pe lângă două brutării și un local turcesc de kebab. Perdelele de la ferestrele rândurilor de case mici terasate atârnă într-un mod ordonat. Orașul se mândrește cu un patinoar interior cu gheață sintetică, care percepe 2 euro (2,17 dolari) pe sesiune, și a organizat recent o competiție pentru majoretele care concurează cu bastoane. Un imens depozit modern de logistică de lângă autostradă, aflat la marginea orașului, are locuri de muncă vacante. „Șomajul nu mai este atât de mare ca în trecut”, spune Patrick Gaillard, primarul comunist al orașului. „Cei care chiar își doresc un loc de muncă pot găsi unul”.
Cu toate acestea, spune primarul, luna viitoare orașul va vota probabil în mod covârșitor cu dreapta populistă. Deja la alegerile prezidențiale din 2022, Marine Le Pen de la Rassemblement National (RN) a ocupat primul loc în primul tur de vot, în Flixecourt; 65% dintre alegători au susținut-o în al doilea tur de scrutin împotriva lui Emmanuel Macron, președintele centrist. Anul trecut, guvernul său a cheltuit peste 22 miliarde de euro pentru a limita prețurile la energie și inflația. Cu toate acestea, localnicii cred că Macron „nu se ocupă de preocupările lor zilnice”, spune primarul. Votul, spune el, este o șansă de a protesta susținând extrema dreaptă: „Alegătorii nu sunt niciodată dezamăgiți, pentru că partidul nu a fost niciodată la putere”.
Sondajele naționale sugerează că francezii vor vota în conformitate precum Flixecourt. Bardella, în vârstă de 28 de ani, capul listei formațiunii lui Le Pen, se bucură de o medie a sondajelor remarcabilă, de 33%, de două ori mai mare decât candidatul lui Macron, Valérie Hayer. Un oficial din alianța președintelui, Ensemble, spune că ar sta bine dacă ar marca în rândul adolescenților, o ambiție lamentabil de redusă. Hayer a încercat să facă campanie pe teme europene, expunând incoerențele naționaliștilor. Bardella, bărbierit și neînfricat, transformă totuși votul într-un referendum asupra unui președinte nepopular, pe care îl acuză de „imigraționism”, poliție slabă și dispreț. El folosește cartea de joc a populistului. Nu există „niciun colț” al țării, afirmă Bardella, „în care francezii să fie la adăpost de violență”. Macron, spune el, „slăbește tot ce atinge”.
Flixecourt sugerează, totuși, că acest vot ar putea fi despre mai mult decât un protest. Bardella a devenit un nume cunoscut, încarnând detoxifierea RN-ului. În această săptămână, el a declarat că nu va mai sta în Parlamentul European alături de partenerul său german, Alternativa pentru Germania, acum considerat prea extrem. Un uimitor 43% dintre tinerii cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani spun că vor vota pentru Bardella în iunie. Videoclipurile sale de pe TikTok, în care mănâncă hotdogi sau face selfie-uri, obțin în mod regulat peste 1 milion de vizualizări. „Arată ca un tip simpatic”, spune un alegător din Flixecourt. „Oamenii de aici nu se mai simt rușinați să spună că vor vota pentru Bardella sau Le Pen”, spune altul.
Pe termen lung, normalizarea RN-ului ridică întrebări serioase cu privire la capacitatea centrului politic de a rezista ascensiunii sale. În 2027, Macron nu poate candida pentru un al treilea mandat consecutiv și nu se vede la orizont niciun succesor clar al său. Pe termen scurt, un rezultat zdrobitor pentru Ensemble va da un nou avânt opoziției. Acest lucru este valabil pentru RN-ul lui Le Pen, dar și pentru socialiști, al căror candidat, Raphaël Glucksmann, este pe urmele lui Macron din partea stângii.
Dl. Macron va încerca să se ridice deasupra unui rezultat umilitor. Cu toate că Bardella va cere fără îndoială noi alegeri legislative, nu există niciun motiv constituțional pentru ca președintele să fie obligat să le organizeze. Dacă ar dizolva Adunarea Națională, partidul său ar pierde locuri, iar cel al lui Le Pen ar avea de câștigat. De asemenea, un rezultat slab la nivel european nu ar trebui neapărat să afecteze gestionarea treburilor naționale. În ianuarie, Macron a numit un nou prim-ministru, pe tânărul Gabriel Attal, care are un program de reforme planificat pentru restul anului.
Totuși, problema fundamentală a lui Macron rămâne aceea că el conduce un guvern minoritar. Pentru a-și impune legislația, inclusiv creșterea vârstei de pensionare anul trecut, a fost obligat să folosească periodic o prevedere constituțională specială, cunoscută sub numele de Articolul 49.3. De fiecare dată, însă, utilizarea acestui expedient pune în pericol supraviețuirea guvernului, deoarece partidele de opoziție pot depune o moțiune de neîncredere. Din 2022, când a fost reales Macron, guvernul său a supraviețuit la 28 de astfel de moțiuni datorită unei opoziții fragmentate. Dar într-una dintre ele, referitoare la reforma pensiilor, marja a fost de odar nouă voturi, într-o cameră de 577.
Macron nu are multe opțiuni bune. Poate spera să continue să se descurce așa cum poate și să riște mai multe moțiuni de neîncredere dacă guvernul recurge la Articolul 49.3, de exemplu pentru a-și trece următorul buget. Dacă ar pierde una, ar putea totuși să-l numească din nou pe Attal, fiind abilitat din punct constituțional să o facă, și să se bazeze pe cel mai bun rezultat posibil. Sau ar putea încerca din nou să formeze o coaliție cu Republicanii de centru-dreapta, deși în trecut partidul s-a opus unor astfel de încercări. Pe scurt, dacă rezultatul european va fi așa de rău precum sugerează sondajele, Macron ar putea încerca să-l minimalizeze ca pe o fluctuație de mijloc de mandat. Dar noile dinamici politice i-ar pune guvernul minoritar sub o presiune fără precedent. >>
Regimentul „Coasta de Azur”. Ce oligarhi apropiați de Putin încă se simt în largul lor în Franța
