Reporterul Wall Street Journal, Evan Gershkovitch, a devenit primul angajat al unei publicații străine, în istoria Rusiei moderne, care a fost arestat sub acuzația de spionaj. Munca jurnaliștilor occidentali a devenit mai complicată după invadarea Ucrainei de către Rusia, dar acum este periculos să lucrezi în Rusia. Angajații serviciilor de securitate îi urmăresc pe jurnaliști, propaganda putinistă îi demonizează, iar Ministerul rus de Externe încearcă să le cenzureze materialele. Unii primesc amenințări anonime. Corespondenți din Marea Britanie, Franța, Spania, Germania și alte țări, intervievați de The Insider, sunt îngrijorați pentru siguranța lor și sunt convinși că arestarea lui Gershkovitch va duce la retragerea treptată a mass-media occidentale din Rusia.
Supravegherea și interceptarea
La 30 martie, s-a aflat de arestarea jurnalistului de la Wall Street Journal (WSJ), Evan Gershkovitch. Cu toate acestea, redacția WSJ pierduse contactul cu el încă din seara precedentă, imediat după ce bărbatul a aterizat la Ekaterinburg. „Am aterizat pe aeroport”, le-a scris Evan colegilor săi, în jurul orei 14:00, și apoi nu a mai dat niciun semn de viață.
Gershkovitch știa că este urmărit. Forțele de securitate ruse îl urmăreau pe reporter în timp ce își îndeplinea sarcinile editoriale, filmându-l și exercitând presiune asupra surselor sale. Jurnalistul bănuia că telefonul său era interceptat. În timpul unei alte călătorii, în Pskov, el fusese de asemenea urmărit de persoane necunoscute și filmat.
„Supravegherea este mereu prezentă acum, dacă pleci din Moscova”, explică un reporter britanic care îl cunoaște pe Evan și a dorit să rămână anonim. Potrivit spuselor sale, forțele de securitate ruse monitorizează constant deplasările în regiuni, făcute de angajații redacțiilor străine. La fel spune și un fost angajat al Deutsche Welle, din Germania. Iar urmăriți sunt atât angajații străini, cât și angajații ruși ai redacțiilor străine. Acest lucru a început cu mult înainte de război, mulți fiind obișnuiți cu prezența constantă a forțelor de securitate, în regiuni.
„Odată m-au întâmpinat direct pe peronul unei gări dintr-un centru regional. La vagon. Adică toate numele erau verificate instantaneu, toate delegările, unde locuim și cu ce curse zburăm, și alte informații. Te înregistrezi peste tot”, spune angajatul DW. Potrivit afirmațiilor sale, acest sistem a început să funcționeze cu câțiva ani înainte de război: „După 2017, străinii care se înregistrau la hoteluri erau pe loc radiați din lista în care figurau cu domiciliul, datele lor fiind trimise la serviciul de migrație. Astfel, toate mișcările jurnaliștilor străini le erau la îndemână”.
Începând cu invazia în Ucraina, canalele de Telegram propagandiste au declanșat o vânătoare de jurnaliști. Astfel, în primăvara și vara anului 2022, unele dintre ele, legate de serviciile secrete rusești, publicau fotografii ale angajaților presei străine, îndemnau la raportarea vizitelor jurnaliștilor în regiuni și la transmiterea oricăror informații despre aceștia, pe chat-urile speciale de Telegram.
„Atentie, Ecaterinburg! Jurnalistul german spionează în favoarea Ucrainei”, a scris, în luna august, canalul URAL Live, atunci când Christian Esch, de la Spiegel, a sosit în oraș pentru a pregăti un reportaj. „Spionaj”, așa fusese denumită o simplă muncă jurnalistică – Esch planifica să culeagă comentarii de la rudele militarilor ruși decedați în Ucraina, așa cum fac multe alte publicații, inclusiv cele federale. Pe același canal de Telegram, Esch a descoperit imagini de la o cameră de supraveghere, cu el în momentul în care era verificat pe aeroportul din Ecaterinburg.
Canale de știri similare îi acuză jurnaliștii străini acreditați în Ministerul rus de Externe că lucrează pentru serviciile secrete din Ucraina, fără a oferi vreun argument. În afară de Ash, victime ale acestor canale au mai fost șefa biroului WSJ din Moscova, americanca Anne Simmons, traducătoarea publicației, Valentina Ocirova, și operatorul Artur Bondar, precum și jurnalista germană, Silke Bigalke. Materialele lor despre război au fost denumite „anti-ruse”, iar serviciile secrete au fost îndemnate să „se ocupe” de autorii lor.
Jason Corcoran, un jurnalist irlandez care a lucrat în Rusia și în țările CSI timp de 17 ani, vorbește șie el de amenințări. Necunoscuți i-au trimis un mesaj pe Telegram: „Suntem extrem de nemulțumiți de tonul reportajelor tale, Jason. Acum ai probleme de siguranță personală”, se spunea în mesaj.
„Îmi pare bine că am plecat și aș recomanda și altor jurnaliști occidentali din Moscova să plece. Putin îi va folosi ca pioni”, a scris Korkoran, pe contul său de Twitter.
Corespondentul de la Moscova al publicației Südwest Presse, Ștefan Scholl, a fost interogat la intrarea în Rusia din Letonia. Potrivit spuselor sale, a stat mai mult de o oră la discuții cu angajații FSB despre atitudinea sa față de Putin și evenimentele din Ucraina: „Am răspuns destul de sincer la întrebările lor. Am spus că aproape tot ce a făcut Putin în legătură cu Ucraina, începând cu anexarea Crimeii, încalcă dreptul internațional. Ei au încercat să mă convingă că sistemul în care majoritatea alege mereu aceeași persoană este mai bun. Punctul culminant al discuției noastre a fost întrebarea: De fapt sunteți spion?”
Un reporter spaniol, care a dorit să-i fie păstrat anonimatul, a povestit, pentru The Insider, că în februarie 2022, la controlul pașapoartelor de pe aeroportul din Moscova, angajații FSB i-au adresat „numeroase întrebări ciudate”. Astfel, un agent FSB l-a întrebat dacă are droguri, medicamente, sau dacă suferă de depresie sau anxietate. „A fost un caz foarte ciudat”, își amintește reporterul. Acesta a menționat că înainte de acel incident, el și cunoscuții săi nu avuseseră probleme speciale la trecerea frontierei, după ce începuse războiul.
În august, angajații FSB l-au reținut timp de trei ore pe Christian Esch. Pe eroportul Șeremetievo, din Moscova, i-au confiscat pașaportul și l-au interogat. Esch a fost întrebat ce părere are despre „operațiunea militară specială”, dacă a fost în Bucea și ce a văzut acolo, și totodată i s-a cerut să „nu scrie rău despre Rusia”. După interogatoriu, i-a fost returnat pașaportul și a fost lăsat să intre în Rusia.
Jurnalistul britanic Mark Bennetts (foto – al treilea de la stânga), care trăiește în Rusia din 1997, a fost și el interogat de angajații serviciilor de securitate ruse – a fost reținut la Moscova în februarie 2022, în timpul unei manifestații anti-război, pe care o acoperea jurnalistic. Bennetts a fost dus într-o dubă cu protestatari, apoi dus la o secție de poliție și a închis într-o încăpere separată. Angajații serviciilor de securitate l-au întrebat pe jurnalist ce știe despre Rusia și ce părere are despre Putin. Ulterior, a fost eliberat fără întocmirea unui proces-verbal.
„Putin ia ostatici occidentali, și m-am gândit dacă nu voi deveni și eu un pion într-un schimb de prizonieri în stilul Războiului Rece? Am încercat să-mi alung această idee, deoarece Rusia nu a băgat niciodată un jurnalist britanic în închisoare. Dar în astfel de vremuri nu poți exclude nimic”, a povestit Bennet, într-un articol din The Times. Atunci era greu de presupus că, peste un an, colegul său, Evan Gershkovich, va fi arestat pentru spionaj.
Ministerul de Externe al Rusiei: „Acestea sunt fake-uri”
În primul și în primul rând, sub supravegherea Rusiei sunt jurnaliștii din Statele Unite și Marea Britanie, în timp ce ziariștilor de la publicațiile franceze și spaniole le este mai ușor să-și desfășoare activitatea. Acest lucru este confirmat de aproape toți jurnaliștii străini intervievați de către The Insider. Acest lucru poate fi legat de faptul că publicațiile în limba franceză și spaniolă au o acoperire și o audiență mai mici decât ziarele mari în limba engleză, astfel că sunt mai puțin interesante pentru forțele de securitate ruse și nu întâmpină probleme cu deplasarea.
„Vizităm regiunile, putem călători”, spune un jurnalist francez care a preferat să rămână anonim. „Am fost de multe ori în regiunile rusești, în orașe mici precum Kursk sau Belgorod, și în general nu am avut probleme cu forțele de securitate. Nu am fost reținut, nu am fost interogat. Nu sunt foarte interesați de ceea ce scriem”.
Cu toate acestea, există cazuri cunoscute în care Ministerul de Externe rus și ambasade ale Rusiei au încercat practic să cenzureze textele autorilor străini care lucrează în Rusia. Articolele care conțin critici la adresa autorităților ruse sau date care nu sunt pe placul Kremlinului sunt declarate „fake-uri”. Potrivit unui interlocutor al The Insider, jurnalist spaniol, acesta este un mod „elegant” de a pune presiune pe autorii unor asemenea articole.
„Ambasada rusă din țara mea, Spania, distribuie capturi de ecran ale articolelor din mass-media noastră spaniolă și le etichetează ca fake-uri. Practic, ei spun: vă urmărim și știți ce se va întâmpla dacă publicați fake-uri despre armata rusă. De aceea, urmăresc cu atenție ceea ce spun și cum spun”, a povestit jurnalistul spaniol.
Unul dintre exemple este un articol din The Times despre Vladimir Putin, în care se afirmă că, în caz de necesitate, el ar putea planifica o evadare din Rusia. Ambasada Rusiei din Marea Britanie a declarat că materialul este fals, deși acesta nu conține afirmații directe, ci furnizează date de la diferiți politologi și experți, în principal ruși și din surse deschise. Misiunea diplomatică a publicat un tweet cu un comentariu acid, declarând că autorului articolului, jurnalistul Mark Bennetts, i-a fost interzisă intrarea în Rusia pentru câțiva ani.
„Se pare că Mark Bennetts, căruia i s-a interzis intrarea în Rusia acum câțiva ani, a uitat că nu scrie una dintre cărțile sale de povești, ci un articol de știri, în care trebuie să prezinte faptele în ordine. Pe de altă parte, în ultima vreme, acesta nu a fost punctul forte al The Times”, se arată în postarea misiunii diplomatice.
Ministerul Afacerilor Externe al Rusiei a fost nemulțumit și de articolul lui Bennetts, intitulat „Cine a detonat Nord Stream?”. Diplomații ruși nu au fost de acord cu faptul că, în material, pe lângă alte variante, se menționează și posibila implicare a Kremlinului în explozii.
Pe site-ul Ministerului Afacerilor Externe a apărut un articol „rectificator”, dar acesta rectifica totuși ceea ce nu apărea în articolul lui Bennetts (afirmații despre cine se află în spatele exploziilor, textul lui Bennetts nu conținea acest lucru). Materialul prezenta diverse versiuni privind atentatele asupra conductelor de gaz „Nord Stream” și „Nord Stream 2”, dar nu insista asupra niciunei versiuni în parte. Cu toate astea, la Ministerul Afacerilor Externe al Rusiei, jurnalistul a fost numit „propagandist”. De asemenea, i s-a cerut să exprime „scuze”, să scrie un nou material și să „îi indice acolo pe organizatorii și executanții reali (în opinia Ministerului Afacerilor Externe al Rusiei) ai acestei diversiuni, care se află de cealaltă parte a Atlanticului”. Între timp, nu există nicio informație oficială despre cine ar putea fi responsabil pentru explozii.
Jurnalista finlandeză Ari Paananen, de la ziarul Ilta Sanomat, care a lucrat în Rusia timp de peste 30 de ani, nu a reușit să-și prelungească viza după ce Ministerul Afacerilor Externe rus a criticat-o. Ministerului nu i-a plăcut un articol în limba rusă despre victimele civile ale invaziei militare rusești din Ucraina. Ministerul Afacerilor Externe a numit articolul un fals și un exemplu de „propagandă anti-rusă nefondată” și a publicat o „rectificare” pe site-ul său. Roskomnadzor a blocat accesul la site-ul publicației Ilta Sanomat, iar în octombrie 2022, jurnalista nu a mai primit acreditare – pentru prima dată din 1990.
Jurnaliștii străini au fost afectați și de legile privind dezinformarea și denigrarea armatei ruse, care implică pedepse cu închisoarea de până la 3 și respectiv 15 ani. După declanșarea războiului, activitatea în mod sigur s-a schimbat, mai ales când a apărut legea rusă privind dezinformarea”, afirmă un reporter spaniol. „Mulți au încetat să folosească cuvântul «război» când erau în emisie, foloseau termenul de «operațiune militară specială». Adevărul este că acum mulți au revenit la termenul «război», deoarece și propagandiștii de pe televiziunea rusă folosesc acest cuvânt”.
Unii autori străini scriu articole sub pseudonime pentru a evita sancțiunile administrative sau penale sau refuză în totalitate subiectele periculoase. „Este o nouă diviziune a muncii în mass-media occidentale. Cei care scriu despre Ucraina sunt în principal în afara Rusiei, deși până la începutul acțiunilor militare la scară largă era altfel”, remarcă Ștefan Scholl.
„Este dificil să scrii astfel încât nimeni să nu interpreteze ca fiind o denigrare a armatei ruse. Uneori chiar am refuzat unele sarcini date de conducere, deoarece am văzut cât de riscante sunt sau am sugerat să îi dau subiectul unui coleg care nu se află în Rusia, desigur, oferindu-i ajutorul meu”, povestește jurnalistul spaniol.
Șantajul cu viza
Una dintre principalele probleme cu care se confruntă reporterii din țările vestice este imposibilitatea de a obține sau prelungi vizele. Potrivit unui corespondent britanic care a dorit să-și păstreze anonimatul, Ministerul Afacerilor Externe acordă foarte rar vize jurnaliștilor care nu se află în prezent în Rusia: „Cunosc doar o singură persoană care a primit permisiunea de a intra în țară, din februarie 2022. Încerc să obțin o viză nouă acum. Le-am cerut să facă o excepție. La MAE mi s-a spus că trebuie să scriu o declarație explicând de ce am plecat din Rusia”.
De asemenea, MAE a redus perioada de prelungire a vizelor de la un an la trei luni, pentru jurnaliștii străini. „Aceasta este o problemă mare, deoarece la fiecare 3 luni trebuie să alăcuiești un nou pachet de documente, să faci toată această muncă de hârțogăraie pentru prelungire”, explică un jurnalist francez. „Așa se face că doar ce ți-ai prelungit viza și deja trebuie să strângi documentele pentru următoarea prelungire”, confirmă reporterul britanic.
În același timp, a devenit mai dificil să-ți prelungești viza chiar și pentru trei luni. Pentru asta trebuie să obții o scrisoare de acreditare, precum și înregistrarea și un certificat medical. Ministerul Afacerilor Externe acordă acreditarea în ultimul moment, spune jurnalistul spaniol: „Să spunem că viza mea expiră vineri. Ministerul Afacerilor Externe îmi eliberează scrisoarea de acreditare, de exemplu, miercuri sau marți. Practic, am doar două zile pentru întregul proces. Documentele trebuie să fie depuse la serviciul de migrație din Pokrovka. Și stai și aștepți aceste scrisori, iar apoi te sună și încerci să le aduni pe toate și să ajungi peste tot, este foarte stresant, deoarece totul se face în ultimul moment”. Ministerului Afacerilor Externe îi sunt cunoscute dificultățile cu care se confruntă jurnaliștii străini. Și se confirmă că face asta intenționat, pretinzând că este din cauza politicii „rusofobe” a mass-mediei străine din țările ostile, dar în realitate, probabil, pentru a reduce cantitatea de conținut incomod pentru Kremlin.
„Și în mod constant, jurnaliștii occidentali din țări ostile au vorbit despre cât de greu le este acum să lucreze în Rusia, deoarece acum trebuie să obțină vize mai des, să depună cereri de acreditare mai des”, a comentat Zaharova într-o întâlnire de lucru cu șefii birourilor de presă străine acreditate în Rusia, care a avut loc pe 16 martie. De cel puțin trei ori, ea a menționat atitudinea „mitocănească” a jurnaliștilor străini.
Șantajul vizelor a afectat și reporteri din țări prietene. Jurnalistul indian freelancer, Vikram Aditya (numele a fost schimbat în interesul siguranței interlocutorului) a fost avertizat să nu comunice cu opozanții ruși, atunci când a depus documentele pentru viza rusă. El îi cunoștea aproape toți angajații misiunii diplomatice, dar lucrurile nu au mers așa cum se aștepta. Pașaportul și documentele sale au fost preluate de o persoană pe care nu o cunoștea. Conversația a avut loc în ianuarie 2022, cu puțin timp înainte de invazia Rusiei din Ucraina:
– Cred că sunteți la curent, dar trebuie să vă avertizez că este un moment foarte dificil pentru țara noastră acum. Trebuie să fiți selectiv în contactele dvs. pentru a nu fi probleme cu șederea dumneavoastră”.
– Este o amenințare?
– Doar fiți atent cu cine vorbiți, contactele cu cei care acționează împotriva țării noastre nu vă vor aduce nimic bun.
Jurnalistul a presupus că avertismentul i-a fost dat după ce aflaseră despre contactele sale cu o activistă rusă care avea statut de „agent străin”. Dar curând, un colegul de-al lui Vikram a primit o avertizare similară. Potrivit unei surse din The Insider, acestea sunt încercări de intimidare: autoritățile ruse se tem în mod aparte de criticile venite din partea statelor pe care Moscova le consideră aliate.
„Sincer, nu înțeleg de ce Rusia nu i-a expulzat încă pe toți corespondenții occidentali. Chiar a fost promulgată o lege pentru asta”, se întreabă un jurnalist britanic. Este vorba de legea privind măsurile reciproce pentru interzicerea mass-media rusă în alte țări. Procuratura generală poate interzice activitatea în Rusia a unei publicații străine și poate suspenda licența unei publicații ruse timp de până la trei luni pentru difuzarea de informații considerate inexacte. În cazul unei a doua încălcări, acest termen se prelungește până la șase luni, înregistrarea publicației poate fi declarată nulă și nevalidă, iar licența de transmisie poate fi întreruptă. Potrivit noii legi, jurnaliștii străini pot fi lăsați fără acreditare în cazul acțiunilor ostile, la impunerea restricțiilor asupra mass-mediei rusești care lucrează în străinătate.
Unii corespondenți folosesc alte modalități pentru a continua să lucreze în țară. „Am rezolvat această problemă, la fel ca mulți de pe aici, am obținut permisul de ședere, pentru că am această posibilitate, am familie și copii”, a declarat unul dintre reporterii care au discutat cu The Insider, dar care nu a dorit să-și dezvăluie numele.
Mai mult fără comentarii
Retorica agresivă a Ministerului de Externe rus în privința mass-mediei străine a dus la faptul că tot mai mulți ruși îi percep pe jurnaliștii străini ca fiind „dușmanii patriei”. Acum, reporterii străini se confruntă din ce în ce mai des cu agresiunea din partea oamenilor obișnuiți din Rusia. „Unele persoane au început să reacționeze agresiv atunci când află că sunt jurnalist străin. Spun că aduc prejudicii Rusiei sau ceva de genul. Nu prea des, dar înainte nu auzeam niciodată asemenea lucruri”, spune reporterul spaniol. „Asta mi-a afectat și viața personală. Unele cunoștințe de aici, din Rusia, îmi critică deschis activitatea, cred că lucrez împotriva Rusiei, a poporului ei, iar acest lucru este fals”.
Dar problema principală pe care au indicat-o toți cei intervievați de către The Insider e teama oamenilor de a comunica cu jurnaliștii străini. Era dificil și înainte să discuți politică cu rușii, dar acum este greu să găsești un interlocutor chiar și pe teme non-politice, cum ar fi arta sau sportul. Și este extrem de dificil pentru jurnaliștii de televiziune, se plânge corespondentul din Spania: „Nimeni nu vrea să vorbească pe cameră, ceea ce face practic imposibilă pregătirea unui reportaj televizat pe subiecte legate de război sau drepturile omului. Oamenii pur și simplu se tem să vorbească”.
În afară de legile privind știrile false și discreditarea armatei, rușii se tem să nu ofere accidental informații unui străin, pe care autoritățile ruse le-ar considera secrete sau parte a secretului de stat. De la 1 decembrie a intrat în vigoare ordinul nr. 547, document care vizează practic orice informație despre activitatea armatei ruse, inclusiv mobilizarea. Orice analiză cu privire la subiectul militar ar putea intra sub incidența sa. Este dificil pentru ruși și pentru jurnaliștii străini să înțeleagă care informații sunt considerate secrete de stat și care nu.
Cu toate acestea, nu toți rușii se tem de corespondenții occidentali, notează jurnalistul german Stefan Scholl. Potrivit lui, apariția unui străin dintr-o țară occidentală este adesea percepută pozitiv, atât în orașele mari, cât și în provincie, atât în Moscova, cât și în regiuni: „Ei spun: bine că sunteți încă aici! Mulți se bucură când aud accentul meu”, a spus reporterul. „Odată, în Ceboksar, o femeie pe care nu o cunoșteam a fost foarte bucuroasă să vorbească cu mine. Și chiar mi-a spus imediat că îi este rușine pentru ceea ce face țara ei în Ucraina”.
După declanșarea războiului, nici măcar acei funcționari care anterior fuseseră deschiși pentru comentarii, cum ar fi reprezentanții Partidului Comunist al Federației Ruse, nu mai vorbesc cu corespondenții publicațiilor străine. „Am încercat să-i contactez pe toți posibilii funcționari din Belgorod, dar nu am primit niciun răspuns la scrisorile mele”, spune un reporter spaniol.
„Am încercat să vorbesc cu un specialist care lucra într-o instituție oficială, nu îmi amintesc numele, ceva legat de țările CSI. La început a spus «da», însă ulterior a anulat interviul și a încetat să mai răspundă. Nu știu dacă acesta a fost un act de auto-cenzură sau cineva îi spusese să nu vorbească cu mine”, povestește un jurnalist de la o altă publicație spaniolă.
Este interesant că și în cazul lui Evan Gershkovich interviul a fost anulat. Acest lucru a fost relatat de consultantul politic din Ekaterinburg, Iaroslav Șirșikov, care l-a ajutat pe Gershkovich să obțină întâlnirea. Potrivit afirmațiilor sale, jurnalistul aranjase să primească un comentariu oficial de la Ministerul Apărării, dar militarii au anulat totul cu 15 minute înainte de începerea interviului.
Consecințele arestării lui Evan Gershkovich
„Era o regulă nescrisă – să nu se atingă de jurnaliștii străini acreditați – dar acum nu mai funcționează”, spune Ivan Pavlov, membru al grupului de asistență juridică Primul Departament, comentând arestarea lui Gershkovich. Arestarea corespondentului WSJ va schimba multe în activitatea mass-mediei străine din Rusia, spun interlocutorii The Insider. Un jurnalist francez crede că de acum înainte reporterii se vor teme să meargă în anumite regiuni și să discute subiecte legate de război: „Este o nouă cotitură, un nou precedent pe care autoritățile îl pot folosi. Faptul că Evan a fost declarat spion creează un risc imens pentru orice jurnalist, în special atunci când strângi informații, de exemplu, despre Wagner, armata rusă, cei decedați și familiile lor”.
După introducerea legii privind fake news-urile, multe entități media străine și-au lichidat redacțiile și birourile din Rusia. Jurnaliștii de la The New York Times, care anterior aveau sediul în Rusia, acum vin în țară în deplasări de serviciu, considerând că acest format de lucru este mai sigur. Unii au declarat că au luat în considerare să se întoarcă în Rusia, dar au renunțat la această idee după arestarea lui Gershkovich.
„Prieteni și rude mi-au cerut să mă întorc în țara mea pentru a fi în siguranță, sau cel puțin să părăsesc Rusia și să mă mut într-o țară mai prietenoasă. Se tem că ar putea să mă închidă sau să mă deporteze”, spune corespondentul unei publicații spaniole.
„Aceasta este o situație foarte tristă și teribilă, deoarece Gershkovich a fost arestat și declarat spion pentru că își făcea treaba, strângând informații pentru un articol. Mulți spun că Evan a fost arestat pentru a reumple fondul pentru schimb de prizonieri cu SUA. Și mă tem că pot apărea și alte cazuri similare”, spune jurnalistul francez.
Astfel de gânduri în rândul jurnaliștilor străini au fost induse și de comentariile Mariei Zaharova, cum că Gershkovitch nu este singurul care, în opinia MAE rus, practică spionajul. Prin urmare, nu se poate exclude faptul că arestările de „spioni” vor continua și că jurnaliștii străini vor dispărea, practic, din Rusia. În urma eliminării mai întâi a mass-mediei independente ruse și apoi a celei străine, s-a eliberat terenul pentru resursele pro-guvernamentale care umplu spațiul informațional vacant cu propaganda putinistă. „Lumea pierde această fereastră spre Rusia, iar rușii pierd una dintre puținele platforme unde își pot face auzită vocea”, a declarat coordonatorul Comitetului pentru Protecția Jurnaliștilor (CPJ), Gulnoza Said. Probabil că aceasta este și adevărata intenție a autorităților ruse.
