Edward Lucas: Acum se scriu regulile pentru confruntarea Rusia-Occident, în zona baltică

Sursa: Flickr

<< Ucraina ne ajută să câștigăm timp. Să-l folosim cu înțelepciune >>, scrie Edward Lucas, într-o analiză CEPA

<< „Luna de miere” a durat aproximativ o lună. Aceasta este evaluarea sumbră a ministrului de externe lituanian, Gabrielius Landsbergis. În primele săptămâni ale războiului Rusiei împotriva Ucrainei părea pentru scurt timp posibil ca țările mândre, arogante, ignorante și lacome din „Vechiul Vest” să se fi „trezit” cu adevărat din pricina pericolului din Rusia și să fie gata să ia decizii și să facă sacrificiile necesare pentru a-i face față.

Nu mai e cazul. Un semn este numărul tot mai mare de voci care cer ca Ucraina să facă concesii pentru a opri războiul. „Planul de pace” al Italiei nu va fi ultimul astfel de efort („de ce să nu-i dăm Rusiei Lacul Como”, spune Hanna Șelest, din Odesa). Un altul este lupta dintre unele țări europene (Itali,a din nou, și Austria și, cum este binecunoscut, Ungaria) pentru a asigura aprovizionarea cu energie a Rusiei. Nu uitați solipsismul pretențios al Germaniei – „poate fi combătută violența cu violență?” – filosofând.

Cea mai îngrijorătoare este, totuși, creșterea gradul de permisivitate în perioada premergătoare summitului NATO de luna viitoare de la Madrid. Cu doar câteva săptămâni în urmă părea clar că alianța avea să-și schimbe atitudinea în prima linie baltică. Vechea strategie tripwire, susținută de planuri de întărire și de ambiția de a elibera orice teritoriu ocupat temporar de agresorii ruși, era în mod clar depășită. Vladimir Putin s-a arătat dispus să ia decizii nesăbuite din punct de vedere militar. Felul în care Rusia s-a purtat cu teritoriile și populația ocupată a făcut ca statele baltice să nu fie dispuse să cedeze un singur centimetru din teritoriu sau un singur suflet, unei asemenea soarte.

Reala apărare a Estoniei, Letoniei și Lituaniei reprezintă o mare problemă. Sprijinirea acestora ar presupune un număr mare de personal militar din alte țări NATO, care ar avea sediul acolo, fie permanent, fie (de preferință) prin rotație repetată. Ar avea nevoie de stocuri mari de combustibil, muniție și piese de schimb. Actualul regim de poliție aeriană ar fi înlocuit cu apărare aeriană adevărată, implicând arme costisitoare pe care Estonia, Letonia și Lituania nu le pot plăti singure.

Acest lucru este destul de realizabil. Dar necesită bani și voință politică. Cineva trebuie să furnizeze trupele. Cineva trebuie să plătească. Cineva trebuie să treacă prin procesul de decizie. Acel cineva, de obicei, sunt Statele Unite. De zeci de ani, europenii s-au bazat pe asta. Dar este periculos să profiți astfel. Asta presupune răbdarea americanilor pe termen scurt și riscă dezastru dacă prioritățile politice se schimbă la Washington.

O altă îngrijorare în statele baltice vine de la polul opus: nu este un rol prea mare pentru SUA, ci prea mic. Cu Suedia și Finlanda în NATO, de ce să nu lași apărarea regională pe seama acestor țări? Cu mărimea Poloniei și bogăția țărilor nordice, rolul SUA (și al Regatului Unit) ar putea deveni cu siguranță mult mai mic.

Cu cât știi mai puțin despre regiune, cu atât pare mai atractivă. Adevărat, Suedia și Finlanda au forțe aeriene capabile. Acestea vor fi o parte vitală a oricărei noi strategii maritime pentru regiunea Mării Baltice. Dar cel mai vulnerabil punct din regiune este coridorul Suwałki-Alytus: fășia de pământ care leagă Polonia și Lituania. Este mărginit de Kaliningrad, puternic militarizat, pe de o parte, și de statul delegat al Kremlinului, Belarus, pe de altă parte. Tăiați fâșia și statele baltice vor avea probleme serioase. A o apăra este complicat: este o treabă pentru o superputere cu arta escaladării. În acest demers, SUA ar putea conduce o coaliție „minilaterală” de țări care au aceleași idei, dar nu pot externaliza responsabilitatea către ele.

Finalul jocului din Ucraina este încă neclar. Dar este deja clar (mă tem) că următoarea rundă a luptei dintre Rusia imperială și adversarii săi occidentali reticenți va avea loc în țările baltice. Regulile pentru acea dispută se scriu acum. Litere aldine, cu cerneală neagră, densă, vă rog. >>

100 de zile de război | În ajunul datei rotunde, Kremlinul a interzis presei să „concentreze atenția” rușilor pe durata deja mare a invaziei

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here