<< În anii 1970, statele arabe au folosit „arma petrolieră” a embargourilor pentru a pedepsi guvernele occidentale pentru sprijinirea Israelului. Pe 30 mai, șefii celor 27 de guverne membre UE au convenit să întoarcă arma asupra lor, ca parte a ultimei lor runde de sancțiuni împotriva Rusiei, după invazia acesteia în Ucraina. Pe lângă eliminarea Sberbank, cea mai mare bancă din Rusia, de la sistemul rapid de plată transfrontalieră, pachetul va interzice și achizițiile de țiței rusești și produse petroliere rafinate, cum ar fi motorina, până la sfârșitul anului. Ar exista, a spus UE, o scutire „temporară” pentru petrolul livrat prin conducte. Știrile anunță că prețul țițeiului Brent a crescut peste 120 de dolari pe baril, cel mai ridicat nivel din martie >>, scrie The Economist.
<< În principiu, decizia este foarte semnificativă. Pe lângă faptul că este o demonstrație a unității și a dorinței blocului de a suporta „suferința economică” pentru a pedepsi Rusia, aceasta întrerupe una dintre puținele legături comerciale rămase cu Kremlinul. De asemenea, pune în pericol una dintre cele mai profitabile surse de câștig în valută din Rusia. UE este cea mai mare piață a Rusiei pentru țiței, cumpărând aproximativ jumătate din exporturile de petrol ale țării.
Există, totuși, motive pentru a fi sceptic că mișcarea va priva Kremlinul de multă valută străină. Pentru început, embargoul se aplică doar petrolului maritim, transportat prin cisterne. Acesta este prețul unității: excluderea petrolului livrat prin conducte a fost necesară pentru a găsi un compromis cu Ungaria, care este atât mai înțelegătoare față de Rusia decât majoritatea țărilor UE, cât și dependentă în mod serios de conducta Drujba din era sovietică (un nume care, în rusă, înseamnă „prietenie”). Ungaria importă aproximativ 65% din țițeiul său din Rusia.
Petrolul maritim reprezintă o proporție similară din importurile Europei din Rusia. Dar este posibil ca interdicția să aibă un impact limitat asupra pieței petrolului. Multe tancuri petroliere sunt deja supuse așa-ziselor auto-sancționări în anumite părți ale Occidentului. Lucrătorii portuari au refuzat să descarce navele care transportau mărfuri rusești, iar marile tancuri petroliere au fost îngrijorate de afectarea reputației lor de la acceptarea transporturilor. Finanțatorii occidentali se retrag de la încheierea contractelor de asigurare. Deși asigurătorii maritimi cu sediul în aliații Rusiei le-ar putea înlocui parțial, aceștia au active mult mai mici.
O mare întrebare este dacă țițeiul rusesc transportat pe mare, odată pus sub sancțiuni, va rămâne nevândut. Până acum, exporturile de petrol ale Rusiei au crescut, chiar dacă țara a fost supusă sancțiunilor. Potrivit analiștilor de la banca JPMorgan Chase, exporturile de țiței rusești au crescut de la invazia Ucrainei. O mare parte a mers în India, care nu a emis sancțiuni proprii.
O altă întrebare este dacă Europa va interzice în cele din urmă petrolul rusesc, care este mai greu de redirecționat către alte țări. Polonia și Germania au spus că vor înceta importurile prin conducta Drujba. Cu toate acestea, este greu de imaginat că Ungaria renunță la opoziția sa față de o interdicție mai largă. Viktor Orban, premierul populist al țării, își demonstrase anterior disponibilitatea de a bloca deciziile UE. Datorită unei reduceri considerabile la țițeiul rusesc — indicele de referință din Urali se tranzacționează semnificativ sub Brent — Mol, un grup petrolier maghiar, raportează marje „în creștere vertiginoasă”.
Oricât de parțial ar fi embargoul, atât de îngustă este piața petrolului, încât prețurile au crescut în continuare. Cererea de combustibil este puternică pe măsură ce pandemia se diminuează, iar consumatorii încep să conducă și să zboare din nou și pe măsură ce guvernele iau măsuri pentru a proteja alegătorii de impactul costurilor mai mari ale energiei. Relaxarea restricțiilor de coronavirus de către China în ultimele zile a sporit, de asemenea, dorința de a avea petrol. Prețurile metalelor industriale, inclusiv minereul de fier și cuprul, au crescut și ele.
Între timp, Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol (OPEC) și aliații săi, printre care Rusia, au arătat deja câteva semne de creștere a producției. La o întâlnire din 2 iunie, grupul nu este de așteptat să anunțe vreo modificare a planurilor sale de a crește treptat oferta până la nivelurile văzute înainte de pandemie (deși se raportează că analizează un plan de excludere a Rusiei de la obiectivele sale de producție, permițând Arabiei Saudite și altora să transfere mai mult pentru a compensa eventualele „tăieri” din Rusia).
Combină oferta strânsă și cererea crescută, iar consecința pentru consumatori, la pompă, sunt prețuri mai mari. Pentru a înrăutăți lucrurile, lipsa capacității de rafinărie în America a crescut prețurile la benzină și motorină chiar mai mult decât costul țițeiului. Francisco Blanch de la Bank of America subliniază că, în special, creșterea dolarului mărește costurile pentru Europa și piețele în curs de dezvoltare. Nimic din toate acestea nu reprezintă o veste binevenită într-un mediu deja inflaționist. Potrivit cifrelor publicate la 31 mai, de exemplu, inflația din zona euro a crescut la 8,1% în anul curent până în mai, mai mult decât se așteptau economiștii.
Embargourile arabe din anii 1970 au provocat suferințe pe termen scurt pentru Occident, dar au stimulat și o tendință de eficientizare a consumului de combustibil, care, în cele din urmă, a redus dependența sa de petrol. Guvernele europene de astăzi se pot „trezi”, de asemenea, sperând că suferința pe termen scurt pentru consumatori merită câștigul pe termen lung al securității energetice. >>
