Ucraina continuă să trăiască fără căldură și lumină din cauza bombardamentelor rusești neîncetate, notează Meduza. După ce Rusia a lansat în noaptea de 24 ianuarie un nou atac asupra Kievului (simultan cu participarea la negocieri de pace la Abu Dhabi), aproape șase mii de clădiri din capitală au rămas din nou fără încălzire. În decurs de o zi, energeticienii au reușit să restabilească furnizarea căldurii în sute de blocuri, însă peste 1.300 de clădiri sunt în continuare neîncălzite. Pe rețelele sociale s-a răspândit un mesaj al Olgăi Popadiuk, o locuitoare a orașului Cernăuți, în care aceasta povestește cum este să trăiești permanent în frig. Citiți-l — precum și alte mărturii ale ucrainenilor care, din cauza bombardamentelor rusești constante, sunt nevoiți să trăiască în condiții inumane.
- Scriu intenționat acest text în rusă. Nu pentru că „așa e mai obișnuit”. Ci pentru că în felul acesta va ajunge. La acei ruși vorbitori de rusă din Rusia cărora le place să zică: „Noi nu avem nicio vină”, „E politică”, „Noi suntem în afara războiului”. Ei bine — aveți vină.
- Eu voi supraviețui, pentru că am un loc de muncă și, cât de cât, niște bani. Pentru că da, pot merge la „Sportlife” să-mi încălzesc corpul sub un duș fierbinte. Pentru că da, pot mânca un burger cald la „McDonald’s” și să mă prefac că viața merge înainte. Tocmai de aceea îmi este deosebit de greață să scriu acest text. Mulți nu țipă și nu se plâng. Dar, la naiba, ce frig este. Nu e „vai, e iarnă”. Nu e „pune un pulover”. Este un frig din care nu ai unde să te ascunzi. E în pereți. În podea. În degete. În cap. Nu dispare nici când te bagi sub trei pături și te prefaci că dormi. Cernăuți. Centrul Europei. Shahed-urile aproape că nu zboară. Mulțumim, desigur. În schimb — 19 ore fără curent. <…>
- Sunt aproape sigură că voi supraviețui. Voi trăi. Voi găsi un duș cald, mâncare, o priză, un colț. Dar nu mi-e frică pentru mine. Mi-e frică pentru cei care nu vor scrie. Care pur și simplu stau într-un apartament rece și se gândesc: „Important e să rezist până dimineață”. Bătrâni, mame cu bebeluși în brațe.
- Am un termos cu ceai. Am sticle cu apă fierbinte în pat. Îl strâng pe fiul meu mai tare la piept. Fac totul corect, ca în instrucțiunile de supraviețuire. Dar curentul se oprește șase ore. Apoi revine pentru o oră. Și în acea oră nu reușești să readuci căldura. <…>
- Astăzi cineva va muri de frig. Nu pe front. Nu din cauza unei rachete. Pur și simplu în propriul apartament. În liniște. Fără martori. Au trecut optzeci de ani de la Al Doilea Război Mondial. Lumea spunea „niciodată din nou”. Oamenii spuneau „ne-am schimbat”. Nimic nu s-a schimbat. Oamenii sunt aceleași fiare. <…>
Critică rămâne și situația din Kiev. Din cauza întreruperilor prelungite de electricitate, lifturile din clădiri nu funcționează — iar în condiții de avarie se pot opri în orice moment. Mamele cu copii mici și persoanele în vârstă sunt nevoite să urce pe jos până la etajele lor.
Tatiana, o locuitoare din Kiev, le povestește jurnaliștilor de la serviciul ucrainean al „Radio Europa Liberă” că acasă nu își dă jos hainele de iarnă — doarme îmbrăcată cu mai multe veste și cu căciulă. Termometrul din apartamentul ei arată 1–2 grade peste zero.
Din cauza frigului, în clădiri îngheață țevile, iar în unele apartamente îngheață apa din toalete și chiuvete. Locuitorii Kievului spun că, tot din cauza frigului, le crapă mobila. În scările de bloc, balustradele și treptele îngheață.
Din cauza bombardamentelor rusești, nu doar Kievul, ci și alte mari orașe au rămas fără lumină și electricitate. Iată cum își descrie viața în aceste condiții scriitoarea Anna Gin, care locuiește în Harkov.
- Mai demult, cel mai plăcut sunet era „tring”-ul de la bancă — când intra un onorariu sau salariul. Acum, o bucurie sălbatică îți provoacă piuitul hotei: ea e prima care mă anunță că a revenit curentul!
- Și fugi ca nebunul, strigând „luuumiinăăă”, spre priză, mașina de spălat, computer. Spre toate deodată. Eu, personal, pornesc imediat știrile. Ai impresia că, în cele șase ore petrecute în întuneric și frig, lumea s-a schimbat. Și, într-adevăr, anul acesta senzația asta nu m-a înșelat niciodată.
- Întuneric, întuneric, întuneric — bum, Trump a uitat de Ucraina, Iran și Maduro, îl amenință pe Macron cu taxe vamale pe vin și se pregătește cu hotărâre să pornească la război împotriva Groenlandei (alias „Islanda”, alias „o bucată de gheață”).
- Și la următorul val de blackout te prăbușești cu gândul că ordinea mondială se duce în prăpastie și că data viitoare când în cartierul tău va fi din nou lumină, Al Treilea Război Mondial va fi deja în plină desfășurare.
- Apoi iar întuneric, întuneric, întuneric — bum, [premierul Canadei] Mark Carney ține un discurs pentru europeni, care te inspiră incredibil și te convinge, literalmente, că mâine vor transmite un Kremlin arzând frumos. Așteptăm. <…>
- Peștii mei din acvariu încremenesc — nu mai înoată, ci stau pe loc ca niște piranha. Și se uită la mine cu reproș. Kiryușa se transformă într-o bilă, își infoaie penele și stă bosumflată, în tăcere. Când temperatura din apartament scade la +16 grade și mai jos, o port la piept, sub haină. Dobermanul este foarte nemulțumit de asta. E gelos.
- Totul funcționează. Magazinele, cafenelele, băncile, farmaciile, frizeriile, teatrele (!). Totul, pe generatoare. Zumzetul este îngrozitor, acoperă zgomotul dronelor Shahed rusești. Iar ele zboară constant.
- Cumpărături mari din supermarketuri își mai fac acum doar locuitorii de la etajele inferioare. Noi, nefericiții iubitori de priveliști frumoase pe fereastră, cărăm pe rând până acasă pâine și ouă. <…>
„Nu vor să tacă”. Cum profită propaganda rusă de harța lui Trump cu Danemarca
