Incursiunile la aerodromuri ar putea fi cea mai recentă amenințare hibridă a Rusiei, notează The Economist.
<< Sună ca începutul unui roman de Tom Clancy. Târziu, pe 4 decembrie, cinci drone au apărut deasupra bazei navale Île Longue din Bretania, care găzduiește submarinele nucleare ale Franței. Apariția lor a fost suficient de alarmantă pentru a determina pușcașii marini să vizeze aparatele cu sisteme de bruiaj. Nu au fost singurii intruși din spațiul aerian european. Cu câteva zile înainte, mai multe drone zburaseră către un punct de la aeroportul din Dublin care s-ar fi aflat pe traiectoria de zbor a avionului ce îl transporta pe președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, dacă acesta nu ar fi sosit mai devreme.
În public, oficialii europeni spun că nu sunt siguri cine a trimis aceste drone. În privat, ei recunosc că Rusia este probabil în spatele multor incidente. Prim-ministrul irlandez a remarcat că situația de la Dublin a fost „sugestivă pentru a face parte dintr-o campanie hibridă continuă inspirată de Rusia”. Aceasta a urmat altor apariții de drone deasupra unor baze militare și infrastructuri critice din nordul Europei, în toamnă, determinându-l pe ministrul Apărării din Danemarca să vorbească despre un „atac hibrid”. Oficialii francezi suspectează că un petrolier din flota fantomă a Rusiei, pe care militari francezi l-au abordat în Marea Baltică în septembrie, ar fi putut fi folosit pentru lansarea unor astfel de drone.
Amploarea problemei este greu de evaluat. Un număr uriaș de drone comerciale și de agrement traversează acum cerul Europei. Marea Britanie estimează că până în 2030 ar putea exista 76.000 de drone comerciale în spațiul său aerian. Potrivit unui studiu, în 2024 au avut loc peste 3.800 de întâlniri la distanță mică între drone și avioane deasupra orașelor europene, față de aproximativ 1.700 în anul precedent.
Se poate ajunge adesea la zeci de semnalări false, pe măsură ce oamenii devin hipersensibilizați. O investigație realizată de două publicații olandeze, Dronewatch și Trouw, a constatat că în 40 dintre aparițiile din toamnă au existat puține dovezi că ar fi fost vorba de drone; în alte 14 cazuri, fenomenele observate s-au dovedit a fi orice, de la stele la nave. Totuși, cel puțin o parte dintre observații sunt probabil activități ostile. O anchetă realizată de un grup de studenți germani la jurnalism a arătat că cel puțin 19 apariții de drone în apropierea coastelor Olandei și Germaniei au fost corelate cu deplasarea a trei nave cu echipaj rusesc.
Prima problemă este detectarea. Radarele tradiționale sunt calibrate pentru a identifica obiecte mari, care se deplasează rapid, și pentru a filtra „zgomotul” mai mic și mai lent, precum păsările — sau quadcoptere de dimensiuni similare. Soluția ieftină constă în senzori pasivi care pot scana traficul radio pentru a detecta momentul în care sunt transmise date între o dronă și operatorul său. Opțiunea mai costisitoare este radarul activ, însă acesta necesită mai mult personal pentru instalare și operare și eforturi suplimentare pentru a te asigura că emisiile radio nu perturbă echipamentele din apropiere.
Următoarea problemă ține de ceea ce trebuie făcut în cazul unei drone rătăcite. Prima opțiune, ca în Franța, este adesea o tehnică de „neutralizare blândă” (soft-kill), precum bruiajul, care taie legătura dintre dronă și pilot, sau „spoofing”-ul, prin care drona este făcută să creadă că se află în altă parte. Polițiștii care îi protejează pe liderii politici și evenimentele publice pot fi văzuți tot mai adesea purtând dispozitive de bruiaj, ce seamănă cu niște arme exagerat de mari, aproape comice. Dacă eșuează bruiajul pe frecvențe standard, notează expertul RUSI,Justin Bronk, atunci probabil că „nu sunt folosite componente comerciale standard, ceea ce face mult mai probabil să ai de-a face cu un actor statal”.
Totuși, nu fiecare actor statal folosește echipamente avansate. În ultimul an, serviciile de informații ruse și-au desfășurat o mare parte din acțiunile de sabotaj în Europa plătind grupări criminale cu criptomonede. Acest lucru sugerează că până și sabotorii sprijiniți de Rusia ar putea utiliza drone comerciale. Atribuirea responsabilității s-a dovedit dificilă. În noiembrie 2024 au fost raportate drone deasupra a trei baze ale Forțelor Aeriene Regale (RAF) folosite de aviația americană, în Suffolk, Norfolk și Gloucestershire. Peste 60 de militari RAF au fost trimiși pentru a ajuta. Însă, chiar și după un an, există puține dovezi care să indice Rusia.
Dacă o dronă nu poate fi determinată să coboare prin mijloace electromagnetice, următorul pas este o opțiune de „neutralizare dură” (hard-kill). Cea mai simplă este prinderea ei într-o plasă. Cea mai brutală este doborârea cu arme de foc. „O pușcă de asalt standard de infanterie, nemodificată, nu este un instrument foarte bun”, spune Bronk. Șansele de a lovi o dronă cu gloanțe obișnuite, fără sisteme de ochire specializate, sunt mici. Puștile cu alice sunt mai eficiente, dar chiar și în acest caz este nevoie de muniție specializată. Pe 22 noiembrie, trupele olandeze au tras asupra unor drone deasupra bazei aeriene Volkel, dar nu au găsit resturi, ceea ce indică faptul că nu a fost doborât nimic. „Aceste aparate pot zbura foarte, foarte repede, sunt foarte mici și pot manevra în șase grade de libertate în moduri destul de imprevizibile pentru un om”, spune Bronk. „Nu e ca tirul la talere.”
Echipamentele necesare pentru detectarea și doborârea dronelor mici sunt ieftine în comparație cu sistemele de apărare antiaeriană de înaltă performanță. Însă ele pot necesita monitorizare continuă. Iar pentru că fiecare sistem acoperă o zonă restrânsă, asigurarea protecției pentru toate țintele plauzibile dintr-o țară poate deveni costisitoare. Irlanda se așteaptă să cheltuiască 19 milioane de euro (22 de milioane de dolari) pe sisteme antidronă, cu o singură baterie desfășurată la baza aeriană Baldonnel din Dublin, unde sosesc frecvent demnitari străini. Acest lucru poate, de asemenea, să deturneze echipamente rare de la obiective militare către cele civile. Când dronele au perturbat aeroportul Gatwick din Marea Britanie, în 2018, a trebuit să intervină RAF. Însă aceleași echipamente erau necesare pentru a proteja trupele și aerodromurile din străinătate. Cu întârziere, aeroporturile civile au început să investească în propria tehnologie.
Însă utilizarea acesteia este o altă problemă. Autoritățile sunt reticente să doboare dronele dacă nu sunt sigure că acestea reprezintă o amenințare, potrivit unor persoane familiarizate cu procesul decizional. Dronele suspecte din Dublin s-au apropiat la mai puțin de 500 de metri de o navă de război irlandeză, dar echipajului nu i s-a permis să deschidă focul. O dronă care cade poate lovi oameni, locuințe sau vehicule. Gloanțele trase în sus pot parcurge distanțe foarte mari și pot ucide persoane aflate la sol. Iar, la fel cum marea majoritate a coliziunilor cu păsări nu provoacă probleme grave avioanelor, o coliziune cu o dronă nu ar fi neapărat catastrofală, notează Bronk.
Abia în toamnă Marea Britanie, Germania, Polonia și Lituania au început să-și modifice legile pentru a permite poliției și forțelor armate să doboare dronele care reprezintă o amenințare. În prezent, autoritățile tind să închidă spațiul aerian și să suspende zborurile, mai degrabă decât să riște un accident. Această abordare, care îi permite cu ușurință unui actor malițios să provoace haos, este ca și cum ai folosi „un baros ca să spargi o alună”, spune o sursă din interior. De asemenea, ea face ca guvernele europene să pară neputincioase. Dacă sunt responsabili pentru o parte dintre perturbările cauzate de drone sunt sabotorii ruși, misiunea lor rămâne extrem de simplă. >>
