Europa privește China prin „lentila” rusă, iar Beijingul nu este încântat – CNN

<< Odată ce liderii marilor democrații occidentale și aliații lor s-au întâlnit în două summituri consecutive, săptămâna aceasta, în Europa, accentul a fost pus, în mod clar, pe menținerea presiunii asupra Rusiei, în timp ce atacul brutal asupra Ucrainei intră în cea de-a cincea lună >>, scrie Simone McCarthy, pentru CNN

<< Dar a mai fost adusă o țară în centrul atenției, la acele întâlniri: China. Iar Beijingul nu este mulțumit de asta.

Pentru prima dată, China a fost inclusă în „Conceptul strategic” al NATO, adoptat la summitul blocului de la Madrid de miercuri. Documentul, actualizat ultima dată în 2010, prezintă provocările de securitate cu care se confruntă alianța, în timp ce schițează o desfășurare de acțiune, iar acum spune că ambițiile și „politicile coercitive” ale Chinei provoacă interesele, securitatea și valorile aliaților.

La începutul acestei săptămâni, marile economii democratice ale Grupului celor Șapte (G7) au inclus un limbaj dur asupra Chinei în propriul comunicat, publicat la câteva zile după lansarea unui plan de investiții în infrastructură menit să contracareze inițiativa „Belt and Road” a Chinei.

Liderii europeni au devenit din ce în ce mai precauți față de China în ultimii ani, iar aceste opinii s-au accentuat în ultimele luni, deoarece Beijingul a refuzat în mod repetat să condamne invazia rusă din Ucraina și și-a consolidat legăturile cu Kremlinul.

„Vedem un parteneriat strategic din ce în ce mai puternic între Moscova și Beijing. Iar atitudinea din ce în ce mai încrezătoare a Chinei și politicile sale coercitive au consecințe asupra securității Aliaților și a partenerilor noștri”, a declarat secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, într-o conferință de presă, miercuri.

„China nu este adversarul nostru. Dar trebuie să fim clari cu privire la provocările serioase pe care le reprezintă”, a spus el.

Există încă diferențe între țările din bloc cu privire la modul de tratare a Chinei, spun observatorii. Unii membri NATO doresc să se asigure că accentul rămâne direct pe Rusia, în timp ce Statele Unite – de departe cel mai puternic membru al blocului – au considerat China drept „cea mai serioasă provocare pe termen lung pentru ordinea internațională”.

Dar evoluțiile din această săptămână, care arată că pe agenda acestor organisme China se află mai sus ca oricând, semnalează o aliniere tot mai mare între SUA și partenerii săi.

Ele menționează, de asemenea, un regres semnificativ în ceea ce privește Beijingul, care a încercat să provoace un dezacord între pozițiile americane și europene față de China, spun observatorii.

„Combinarea tipului de limbaj folosit de G7 cu (includerea oficială a Chinei) în documentele strategice ale NATO este într-adevăr o lovitură pentru (China) și ceva pe care ar fi sperat și ar fi dorit să-l poată preveni”, a spus Andrew Small, senior fellow în Programului Asia la The German Marshall Fund din Statele Unite.

„Este o perioadă excepțional de intensă în ceea ce privește cooperarea transatlantică și asta se traduce, pentru China, în moduri de care sunt foarte îngrijorați”, a spus el.

Răspunsul Chinei

Preocupările Chinei au fost clare săptămâna aceasta, deoarece Ministerul său de Externe a evitat menționarea NATO în cadrul unor conferințe de presă programate regulat.

„China urmărește o politică externă independentă, de pace. Nu se amestecă în afacerile interne ale altor țări sau în exportul de ideologie, cu atât mai puțin în jurisdicția cu mână lungă asupra celorlalte state, constrângere economică sau sancțiuni unilaterale. Cum ar putea fi etichetată China drept provocare sistemică?”, a declarat, marți, purtătorul de cuvânt al ministerului, Zhao Lijian.

„Îndemnăm solemn NATO să înceteze imediat răspândirea de declarații false și provocatoare împotriva Chinei”, a spus el, adăugând că NATO ar trebui să „înceteze să încerce să perturbe Asia și întreaga lume după ce a perturbat Europa”.

Dar această retorică – învinuirea NATO pentru „perturbarea” în Europa – face parte din ceea ce determină o schimbare în perspectivele europene, spun analiștii, deoarece Beijingul a refuzat să condamne acțiunile Rusiei în Ucraina, inclusiv uciderea civililor, în timp ce acuză activ SUA și NATO pentru provocarea Moscovei.

China „s-a aliniat foarte repede și foarte clar – cel puțin în cuvinte, nu atât în ​​fapte – cu Rusia”, în timp ce partenerii transatlantici s-au unit împotriva Rusiei și în sprijinul Ucrainei în urma invaziei, a spus Pepijn Bergsen, un bursier al Programului Europa de la Chatham House.

Contrastul dintre cele două a contribuit la impulsionarea creării unei narațiuni în curs de dezvoltare – „democrații versus autocrații” în Europa, a spus el, adăugând că și politica internă joacă un rol.

„În Europa de Est și Centrală, unde Rusia este considerată de departe amenințarea numărul unu pentru securitate, relațiile (cu China) începuseră deja să se destrame, dar faptul că s-a aliniat China atât de clar cu Rusia a generat o schimbare”, a spus Bergsen.

China, la rândul ei, pare să fi subestimat măsura în care poziția sa ar avea un efect serios în relația ei cu Europa, unul care deja a eșuat în urma preocupărilor europene cu privire la presupusele încălcări ale drepturilor omului în Xinjiang, distrugerea libertăților în Hong Kong și China, și țintirea economică a Lituaniei din cauza relațiilor națiunii baltice cu Taiwan.

Această greșeală de calcul a fost evidențiată într-un summit concis între China și liderii Uniunii Europene, din aprilie, în care China s-a concentrat pe punctele de discuție privind aprofundarea relațiilor lor și a cooperării economice, în timp ce oficialii UE au fost hotărâți să forțeze China să colaboreze cu ea pentru intermediarea păcii în Ucraina. China a pretins neutralitatea și că susține pacea, dar nu a făcut niciun pas concret în această direcție.

Sporirea îngrijorărilor G7 cu privire la China – format din Canada, Franța, Germania, Italia, Japonia, Regatul Unit și SUA – s-a reflectat în comunicatul comun al blocului, lansat marți după un summit în Bavaria.

Documentul, care a menționat China de o duzină de ori – față de patru referințe în declarația liderilor G7, cu un an mai devreme – a atins domenii de cooperare, dar s-a concentrat pe îndemnarea Chinei să-și îmbunătățească situația în domeniul drepturilor omului și să respecte regulile internaționale.

Și ca un semn al modului în care Rusia a modelat viziunea blocului asupra Chinei, grupul a cerut Beijingului să „preseze” Moscova să respecte rezoluțiile Națiunilor Unite și să oprească agresiunea militară. Declarația a urmat la ceea ce Washington a numit „lansarea oficială”, duminică, a unei inițiative de investiții în infrastructură a G7, de 600 de miliarde de dolari, anunțată pentru prima dată anul trecut.

Demersul, despre care UE a spus că va „demonstra puterea finanțării dezvoltării atunci când reflectă valorile democratice”, a fost o încercare de a contracara cea mai importantă initiativă a Chinei – Belt and Road – pe care analiștii spun că Beijingul a folosit-o pentru a-și construi influența globală.

„Provocări prezentate”

La NATO, nou adoptatul document de strategie spune că, în primul rând, China „folosește o gamă largă de instrumente politice, economice și militare pentru a-și crește influența globală și a proiecta putere, rămânând în același timp lipsită de transparență în ceea ce privește strategia, intențiile și dezvoltarea militară”.

De asemenea, subliniază un „parteneriat strategic din ce în ce mai puternic” între Rusia și China și spune că „încercările lor de consolidate reciproc” de a compromite ordinea internațională sunt bazate pe reguli care sunt „merg în contra” valorilor NATO.

Limbajul, care a subliniat că Rusia, numită drept un „partener strategic” în documentul din 2010, a devenit „cea mai semnificativă și directă amenințare” din versiunea actuală, este o întărire clară a poziției NATO.

Acest lucru este semnificativ nu în ultimul rând pentru că în ultimii ani, pe măsură ce declarațiile NATO au început să facă referire la China, unii membri și observatori și-au exprimat îngrijorarea că adoptarea unei poziții prea ferme risca să transforme China într-un inamic.

Alții au văzut China ca fiind în afara intereselor cheie de securitate ale regiunii.

După o reuniune a NATO din iunie anul trecut, în care liderii au caracterizat China drept o provocare de securitate, președintele francez, Emmanuel Macron, a minimalizat mișcarea cu o glumă: „China nu este în Atlanticul de Nord”.

Unele dintre aceste preocupări încă există, iar în interiorul blocului rămân diferențe de opinii cu privire la modul de a gestiona relația cu China, spun observatorii.

În Europa, astfel de dezbateri se extind chiar și la narațiunea aflată în curs de dezvoltare – „autocrații versus democrații”- promovată de SUA, potrivit lui Pierre Haroche, cercetător în domeniul securității europene la Institutul de Cercetare Strategică (IRSEM, Paris).

„Vrei să consolidezi monstrul dragon-urs pentru a arăta că există un război rece ideologic clar între democrații și autocrații, pentru că asta este convenabil în ceea ce privește narațiunea? Sau este o strategie (mai bună) să spui că cele două (China și Rusia) sunt actori foarte diferiți… care s-ar putea chiar, în viitor, să se opună unul altuia?”, spuse Haroche, rezumând argumentul.

Dar chiar dacă pot exista diferențe între statele membre, este clar că NATO gândește la o scară mai mare, la summitul din acest an, cu includerea istorică a liderilor din Noua Zeelandă, Australia, Coreea de Sud și Japonia.

Mișcarea a fost primită cu furie în China, unde oficialii susțineau de mult timp că NATO căuta să-și extindă prezența în Indo-Pacific, pe care Beijingul îl vede ca fiind propriul său cartier.

„Acele reziduuri din Războiul Rece nu pot fi lăsate să curgă în Oceanul Pacific – acesta ar trebui să fie consensul general în regiunea Asia-Pacific”, afirma un editorial apărut marți în tabloidul naționalist Global Times, afiliat Partidului Comunist.

Dar observatorii au caracterizat acest lucru nu atât ca o expansiune a NATO în Indo-Pacific, ci mai degrabă ca o încercare de a consolida relațiile dintre, în cuvintele secretariatului NATO, „țări similare”.

Acele democrații din Pacific, precum omoloagele lor din Europa, ar putea vedea acum amenințările cu care se confruntă ca fiind într-o mai strânsă legătură, potrivit lui Andrew Small, de la German Marshall Fund.

„Există un sentiment puternic, care reiese din toate acestea, condiționat de provocarea reprezentată de China, de provocarea reprezentată de Rusia, că aliații democratici trebuie să fie coordonați mai eficient”, a spus el. >>

Xi Jinping stă pe o bombă cu ceas. Ce este fenomenul „runxue”

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here