China furnizează de două ori mai mulți bani pentru dezvoltare decât SUA și alte puteri majore, iar cea mai mare parte vin sub forma unor împrumuturi riscante, cu dobândă mare, de la băncile de stat chineze, arată o analiză a BBC.
Sumele și numărul proiectelor sunt uimitoare, în condițiile în care, cu destul de puțin timp în urmă, China era cea care primea ajutor extern. Acum, însă, lucrurile s-au schimbat.
Într-un interval de 18 ani, China a finanțat sau a împrumutat bani pentru 13.427 de proiecte de infrastructură în valoare de 843 miliarde de dolari în 165 de țări, potrivit laboratorului de cercetare AidData de la William & Mary, o universitate din statul american Virginia.
O mare parte din acești bani sunt legați de ambițioasa strategie „Centuri și drumuri” a președintelui chinez Xi Jinping. Începând cu 2013, aceasta este menită să pună în valoare expertiza Chinei în proiecte de infrastructură, pentru a construi noi rute comerciale globale.
Cu toate acestea, criticii strategiei Chinei se tem că împrumuturile cu dobândă ridicată prin care sunt finanțate multe proiecte chineze vor îngloda în datorii populațiile țărilor în care sunt construite proiectele.
Iar aceste informații nu sunt cunoscute nici chiar de oficialii chinezi. Cercetătorii AidData – care au petrecut patru ani urmărind toate împrumuturile și cheltuielile globale ale Chinei – spun că oficiali din ministerele chineze recurg la ei pentru informații despre modul în care banii chinezi sunt folosiți în străinătate.
„Auzim de la oficiali publici din China tot timpul: sunteți singurii care știți. Nu putem obține aceste date pe plan intern”, spune Brad Parks, directorul executiv al AidData.
O cale ferată între China și țara vecină Laos este adesea dată ca un exemplu clasic al împrumuturilor păguboase date de China.
Timp de decenii, politicienii au discutat despre construirea unei astfel de linii care să lege direct sud-vestul Chinei de Asia de Sud-Est.
Cu toate acestea, inginerii au avertizat că vor fi costuri uriașe: calea ferată ar trebui să treacă prin munți abrupți și ar fi nevoie de zeci de poduri și tuneluri. Laos este una dintre cele mai sărace țări din regiune și nu și-ar fi putut permite nici măcar o fracțiune din cost.
Dar au intrat în scenă ambițioșii bancheri din China: cu sprijinul unui grup de companii de stat chineze și al unui consorțiu de creditori de stat chinezi, calea ferată de 5,9 miliarde de dolari va începe să funcționeze în decembrie.
Cu toate acestea, Laos a trebuit să facă un împrumut de 480 de milioane de dolari de la o bancă chineză pentru a finanța partea sa. Una dintre puținele surse de profit din Laos, veniturile din minele sale de potasiu, au fost folosite pentru a susține împrumutul masiv.
„Împrumutul acordat de Eximbankul Chinei pentru a acoperi o parte din costuri arată dorința statului chinez de a promova proiectul”, explică Wanjing Kelly Chen, profesor asistent de cercetare la Universitatea de Știință și Tehnologie din Hong Kong.
Cea mai mare parte a liniei este deținută de grupul feroviar dominat de chinezi, dar în condițiile tulburi ale acordului, guvernul laotian este responsabil în cele din urmă pentru datoria căii ferate. Acordul dezechilibrat i-a determinat pe creditorii internaționali să retrogradeze ratingul de credit al Laosului la statutul de „junk”.
În septembrie 2020, în pragul falimentului, Laos a vândut un activ major către China, predând o parte a rețelei sale de energie pentru 600 milioane de dolari în schimbul datoriilor de la creditorii chinezi. Și totul se întâmplă înainte chiar ca noua cale ferată să înceapă să funcționeze.
Iar calea ferată din Laos nu este singurul proiect riscant pe care băncile de stat chineze l-au finanțat. Totuși, AidData spune că China rămâne primul finanțator la care recurg multe țări cu venituri mici și medii.
„Într-un an, în medie, angajamentele internaționale ale Chinei pentru finanțarea dezvoltării se ridică la aproximativ 85 de miliarde de dolari. Și, prin comparație, SUA cheltuie aproximativ 37 de miliarde de dolari într-un an pentru a sprijini activitățile de dezvoltare globală”, spune Brad Parks.
China a depășit de departe toate celelalte țări în ceea ce privește finanțarea dezvoltării, dar modul în care Beijingul a atins acest nivel este „extraordinar”, spune AidData.
În trecut, țările occidentale erau vinovate de îngroparea țărilor africane, în special, în datorii. China împrumută diferit: în loc să finanțeze proiecte prin împrumuturi sau granturi de la un stat la altul, aproape toți banii pe care îi împrumută vin de la băncile de stat.
Astfel de împrumuturi nu apar în conturile oficiale ale datoriilor publice. Acest lucru se datorează faptului că instituțiile guvernamentale centrale nu sunt menționate în multe dintre tranzacțiile încheiate de băncile de stat chineze, ținând astfel de tranzacții în afara bilanțurilor guvernamentale și cu de clauze de confidențialitate care pot împiedica guvernele să știe exact ce s-a convenit în spatele ușilor închise.
AidData a înregistrat astfel de datorii neraportate în valoare de 385 miliarde de dolari.
Multe împrumuturi din China cer, de asemenea, forme neobișnuite de garanție. Din ce în ce mai mult, băncile chineze par să solicite rambursarea cu bani câștigați din vânzarea resurselor naturale.
Un acord cu Venezuela, de exemplu, cere debitorului venezuelean să depună valuta câștigată prin vânzarea de petrol direct într-un cont bancar controlat de China. Dacă scadența unei rate este depășită, creditorul chinez poate retrage imediat banii care așteaptă în cont.
„Pare un fel de strategie pe care o folosesc pentru a-i arăta debitorului că ei sunt șefii”, explică Brad Parks.
„Mesajul lor este:„ Ne veți plăti înaintea oricui altcuiva, pentru că noi suntem singurii care solicită această prețioasă posesie. Adică venituri pentru aceste țări foarte sărace, dolari și euro, pe care să le blocheze într-un cont offshore controlat de o putere străină”, spune el.
„Este China inteligentă?” se întreabă Anna Gelpern, profesor de drept din Georgetown care a fost implicată într-un studiu AidData.
„Concluzia noastră este că chinezii au fost puternici și sofisticați în redactarea acestor contracte. Își protejează foarte mult interesele”, spune ea.
Țările pot fi debitori dificili, explică Gelpern, și nu poți să te aștepți ca aceștia să predea un activ fizic, cum ar fi un port, dacă nu sunt în stare să-și plătească datoriile.
Iar China s-ar putea confrunta în curând cu concurență internațională în domeniul creditării. La o întâlnire G7 din iunie, SUA și aliații săi au anunțat că G7 adoptă un plan de cheltuieli pentru a rivaliza cu influența Chinei și care promite să finanțeze proiecte globale de infrastructură durabile din punct de vedere financiar și ecologic.
Cu toate acestea, planul s-ar putea să fi venit pur și simplu prea târziu.
„Sunt sceptic că inițiativele occidentale vor afecta programul chinez”, spune David Dollar, cercetător la Brookings Institution și fost reprezentant al Trezoreriei SUA în China.
„Aceste noi inițiative nu vor avea suficienți bani reali pentru a răspunde nevoilor de infrastructură din lumea în curs de dezvoltare. De asemenea, lucrul cu finanțatorii oficiali occidentali este birocratic și supus unor întârzieri lungi”, spune el.
