În mintea câinilor de pază ai Rusiei, dușmanii regimului sunt activi și nenumărați. Drept rezultat, mulți oameni sunt mușcați, scriu Andrei Soldatov și Irina Borogan, într-o analiză CEPA.
<< Ai putea crede că un regim condus de un dictator și înconjurat de o mulțime de bărbați înarmați cu o indiferență absolută față de statul de drept ar ignora un simplu scrutin ca pe un spectacol plictisitor, lipsit de riscuri, în care oamenii fac ce li se spune și își întorc conducătorul la Kremlin. Greșit.
Votul prezidențial din 15-17 martie cu siguranță va oferi rezultatul pe care îl dorește Vladimir Putin – nici nu e greu atunci când îi trimiți pe toți contracandidații serioși în lagăre de prizonieri, cimitire sau irelevanță – dar asta nu înseamnă că Kremlinul este relaxat în privința rezultatului.
Toate alegerile prezidențiale, oricât de puternic ar fi trucate, cresc dramatic paranoia Kremlinului. Acest lucru explică decizia serviciilor de securitate de a percheziționa locuințele artiștilor contemporani din Moscova, Sankt Petersburg, Samara și alte orașe rusești.
Campania FSB a început cu vizarea lui Petr Verzilov, membru al grupului de artiști Pussy Riot, care ar fi fost acuzat de înaltă trădare. Cu câteva luni în urmă, Verzilov a fost condamnat la opt ani de închisoare în absență pentru răspândire de „știri false” despre armata rusă în postările sale pe Instagram. A fost condamnat pentru referirea la masacrul din 2022 din Bucea, o suburbie a Kievului, dar verdictul a fost anulat de un tribunal din Moscova.
În Rusia lui Putin, astfel de eșecuri pentru regim doar alimentează un alt caz, și s-a dovedit a fi așa. Conform activiștilor ruși pentru drepturile omului, FSB-ul a deschis un nou dosar penal împotriva lui Verzilov sub suspiciunea de înaltă trădare, bazat pe un interviu în care el declarase că s-a alăturat armatei ucrainene pentru a lupta împotriva trupelor rusești în orașul Bahmut din estul Ucrainei.
Verzilov a părăsit Rusia în 2020 și nu există o legătură directă între lupta sa din Ucraina și artiștii care lucrează în Rusia, majoritatea dintre aceștia neștiindu-l și neavând niciun contact cu el.
Singura explicație pentru represiune este că FSB-ul organizează o campanie de stil stalinist împotriva artiștilor contemporani care nu au susținut războiul lui Putin. Și într-un adevărat mod stalinist, serviciul de securitate al lui Putin construiește un caz prin unirea artiștilor într-o organizație trădătoare imaginară, inexistentă.
Poate că acuzațiile sunt străveziu de absurde, dar consecințele nu sunt. Potrivit surselor noastre din serviciile de securitate ruse, scopul este acela de a băga frica în artiști, muzicieni și restul intelectualității politice pentru a împiedica producerea de probleme în timpul alegerilor.
Faptul că Kremlinul și FSB-ul ar putea să creadă serios că un grup de artiști poate provoca probleme în realegerea lui Putin într-o țară puternic supravegheată și strâns controlată nu ar trebui să surprindă, având în vedere obsesia lui Putin pentru istoria tumultuoasă a Rusiei, o obsesie împărtășită de apropiații săi din Consiliul de Securitate și serviciile de securitate.
Asta și explică atitudinea Kremlinului față de Ucraina și moștenirea Uniunii Sovietice, dar are și un nucleu întunecat de paranoia, alimentat de convingerea că statul este în mod inerent fragil, fie că este vorba despre Imperiul Rus, Uniunea Sovietică sau Rusia lui Putin.
Acest concept s-a născut din două traume istorice – Revoluția Bolșevică din 1917 și prăbușirea Uniunii Sovietice în 1991. În ambele cazuri, țara avea la dispoziție cea mai mare forță de poliție secretă din lume pentru a reprima disidența, și totuși, în ambele cazuri, a eșuat.
KGB-ul și succesorii săi au explicat aceste eșecuri aruncând vina pe interferența forței atotputernice și sumbre din exterior – Vestul. Vestul a fost acuzat că l-a ajutat pe Lenin, iar același Vest l-a ajutat pe Gorbaciov să distrugă Uniunea Sovietică.
Nu a fost niciodată discutat motivul pentru care KGB-ul a stat deoparte și nu a făcut nimic în acel moment care a definit epoca, în afara unei tentative de lovitură de stat, în 1991, atât de prost concepută încât nu a reușit să obțină sprijinul propriului personal.
Putin este hotărât să nu se repete acele dezastre, de unde și obsesia lui pentru istorie. Dar aici apare o problemă – singurele mijloace pe care el și elita sa le au pentru a înțelege evenimentele istorice sunt teoria marxist-leninistă împământenită în ei în școlile și universitățile sovietice.
Astfel, este gravat în inimile lor că o combinație de război și criză politică reprezintă o combinație elementară și explozivă – uitați-vă doar la cum războiul ruso-japonez a declanșat revoluția din 1905, iar Primul Război Mondial a cauzat revoluția din februarie a anului 1917 care l-a înlăturat pe țar.
Prima componentă – războiul – este deja prezentă, iar a doua – potențiala criză politică – este reprezentată de alegeri, deoarece oficialii serviciilor secrete tratează fiecare scrutin ca pe o criză politică. Ei cred că acesta este momentul când un Vest mereu înșelător, mereu conspirând împotriva Rusiei, ar putea încerca să submineze stabilitatea politică.
Continuarea incursiunilor a trei unități finanțate de serviciile de informații militare ucrainene – Legiunea Libertății Rusiei, Batalionul Siberian și Corpul Voluntar Rus sau RDK – în regiunile Belgorod și Kursk, în luna martie, deși irelevante din punct de vedere militar, alimentează această paranoia, sporind temerile Kremlinului în ajunul alegerilor.
Odată acceptată, această imagine întunecată a crizei politice iminente le permite adepților să justifice orice pentru a proteja status quo-ul – uciderea în închisoare a principalului adversar politic al regimului, atacul din 12 martie asupra șefului său de cabinet („un salut mafiot din partea lui Putin”, după cum a spus victima), eliminarea candidaților anti-război de pe buletinul de vot și, desigur, o reprimare suplimentară. În acest fel, elitele din sfera securității cred că împiedică o altă revoluție și prăbușirea națională.
Oficialii din structurile de securitate cred în revelația lor despre adevăratul mod în care funcționează lumea și, astfel, consideră că este firesc să restrângă spațiul pentru schimbare politică la unul cât mai mic posibil. În cele din urmă, l-au redus la nimic și, astfel, asigură imposibilitatea de a fi înlocuit liderul.
Asta urmărește Putin în aceste alegeri. Să fie piatra de temelie a statului rus actual; fără el, acesta se prăbușește. Dar, desigur, acest lucru înseamnă și că atunci când regimul se prăbușește în ruine, așa cum fac toate regimurile, moștenirea sa va cădea odată cu el.
Orice cititor al cărților de istorie, bune sau rele, ar trebui să știe asta. >>
