<< Când eram la masterat, o mică grupă formată din colegi de-ai mei și cu mine am petrecut mult timp examinând circumstanțele în care ar fi posibil ca o putere nucleară să lanseze un atac nuclear împotriva alteia. Cum niciunul dintre noi nu reușea să iasă la întâlniri, ne-am petrecut mult timp pe acest subiect, folosind ca bază a analizei noastre criza rachetelor din Cuba. Criteriile pentru un astfel de atac erau că sistemul de comandă al celeilalte părți s-a prăbușit și astfel țara nu avea nicio modalitate de a riposta, sau că cealaltă parte pur și simplu mințise încă de la început în ceea ce privește arsenalul său nuclear, ori vreun alt scenariu, pe care nu-l mai rețin. Nopțile solitare de sâmbătă se amestecau una cu alta >>, scrie George Friedman, pentru Geopolitical Futures.
<< Problema cu care ne tot confruntam – indiferent dacă arsenalele erau echilibrate, asimetrice ca număr sau disproporționate în capacitate – era aceea că armele nucleare aproape niciodată nu ar fi folosite, exceptând poate situația în care o tabără ar avea informații excelente și de încredere despre locația și starea dușmanului. Existau alte concepte mai ciudate, bazate pe distrugerea reciproc asigurată. Dacă puteam elimina potențialul dușmanului de a riposta, era un pas înainte. (Au existat propuneri ca forțe de operații speciale să penetreze punctele de comandă ale dușmanului, să împrăștie gaze otrăvitoare pentru a ucide echipele de lansare și așa mai departe.) Dar, inevitabil, un atac nuclear asupra unei puteri nucleare ar duce aproape cu certitudine la distrugere reciproc asigurată sau la un atac asupra unui aliat al unei puteri nucleare, ceea ce ar presupune un răspuns nuclear mai puțin sigur, dar totuși probabil. Este ușor de înțeles de ce, după Hiroshima și Nagasaki, nu a mai avut loc niciodată un alt atac nuclear.
Cu toate acestea, exista un scenariu care avea o șansă de succes, pe care noi l-am numit gambitul nebuniei. Toate celelalte scenarii gravitau în jurul stării de spirit a conducerii. Inițierea unei lansări reușite ar declanșa distrugerea reciprocă, iar odată cu anihilarea țării atacatorului, nu am putut găsi o condiție în care auto-anihilarea unei națiuni ar oferi o securitate mai mare. Niciun lider rațional nu ar ajunge la o altă concluzie. Dar aceasta este, în esență, strategia cu care se joacă președintele rus, Vladimir Putin.
El a afirmat în mai multe rânduri că rezistența continuă a Ucrainei în fața Rusiei și sprijinul american și european pentru apărarea Ucrainei implică risc de război nuclear. Un atac nuclear asupra Ucrainei ar putea declanșa un răspuns din partea SUA, în timp ce un atac asupra Statelor Unite – tehnic, pe tărâmul posibilităților, conform declarațiilor sale – ar duce cu siguranță la un atac masiv asupra Rusiei. Pentru a fi clar, SUA nu vor iniția un război nuclear din cauza Ucrainei. În circumstanțe normale, nici Rusia nu ar face acest lucru – cu excepția cazului în care presiunea războiului îl face pe Putin să o ia razna, făcându-l dispus să se angajeze în distrugerea reciproc asigurată. Din moment ce Rusia nu este nebună, rezultă că Putin nu intenționează să inițieze un război nuclear. Dar dacă Moscova îi poate convinge pe adversarii săi că situația i-a forțat să se sinucidă reciproc, SUA și aliații săi și-ar putea schimba politicile pentru a fi mai înțelegători cu nevoile Rusiei, indiferent de improbabilitatea amenințării. Introducerea în ecuație a războiului nuclear – și, implicit, a sănătății mintale rusești – ar putea schimba rezultatul războiului. Este improbabil ca SUA să inițieze un atac preventiv împotriva gambitului nebuniei unei națiuni sănătoase la minte. Până la urmă, Washingtonul are și el capacități de lovitură de ripostă.
Pentru ca acest plan să funcționeze, Putin trebuie să convingă alte țări că este pregătit de război nuclear. În acest proces, va trebui să îi convingă și pe compatrioții săi, ceea ce îi subminează și mai mult strategia. Gambitul nebuniei funcționează doar dacă este atât de convingător încât să îi sperie pe propriii colegi ai liderului. Este un gambit născut din disperare, util doar la masterat pentru bărbații singuri să cugete la el. >>
