Novaia Gazeta Europa (în rusă – AICI, în engleză – AICI) îi prezintă pe câțiva dintre judecătorii care condamnă la pedepse lungi cu închisoarea pe oricine critică războiul lui Putin în Ucraina?
<< Cu toate că, teoretic, este independentă, justiția din Rusia a înțeles rapid ce se aștepta de la ea odată cu declanșarea războiului. Începând din martie anul trecut, judecătorii au impus cele mai aspre pedepse posibile celor care îndrăzneau să critice invazia din Ucraina. Astăzi, oricine are ghinionul să se afle în „acvariul” de sticlă al unei săli rusești de judecată trebuie să se pregătească pentru ce e mai rău. Novaia Gazeta Europa examinează carierele a trei magistrați din Rusia, urmărind astel cu s-a dezvoltat radicalismul lor.
Serghei Podoprigorov, judecător la Curtea Municipală din Moscova
Numele lui Serghei Podoprigorov a devenit notoriu în 2008, când a autorizat arestarea auditorului fiscal Serghei Magnițki, sub acuzația de „complot”, după ce acesta dezvăluise corupția la nivel înalt din guvern. Ukteior, a respins cererile repetate ale lui Magnițki pentru a beneficia de îngrijire medicală în penitenciar. La mai puțin de un an după ce Podoprigorov decisese că nu exista nicio sugestie de „tratament inuman sau degradant”, Magnițki a murit în detenție înainte de proces din cauza a ceea ce activiștii pentru drepturile omului au numit „tratamentul intenționat crud” la care fusese supus.
Cazul Magnițki, care a reprezentat un moment crucial pentru reputația internațională a Rusiei, a determinat Congresul Statelor Unite să adopte, în 2012, Legea Magnițki, care i-a sancționat pe oficialii – inclusiv pe Podoprigorov – implicați în caz. În aprilie, publicația de investigații rusă, Verstka, a relatat că Podoprigorov a angajat o firmă internațională de avocatură pentru a contesta includerea sa pe lista Magnițki. El a subliniat mereu că a fost selectat „din întâmplare” pentru a judeca dosarul, deoarece era „unul dintre judecătorii de serviciu în acea zi”.
Podoprigorov a revenit în atenție odată cu încarcerarea în masă a persoanelor care protestau în mod pașnic împotriva realegerii lui Vladimir Putin, în Piața Bolotnaia din Moscova, în 2012, când a condamnat mai mulți manifestanți la pedepse grele pentru ceea ce el a numit „organizarea unor revolte în masă”.
Anul trecut, Podoprigorov a făcut parte dintr-un complet de judecători în procesul mediatizat al politicianului de opoziție Vladimir Kara-Murza, care a fost judecat în spatele ușilor închise pentru un discurs pe care l-a ținut în SUA și în care a denunțat bombardarea civililor din Ucraina de către Rusia. Rolul lui Kara-Murza de a face lobby pe lângă administrației Obama pentru a adopta Legea Magnițki și pentru a-l include pe Podoprigorov pe lista persoanelor sancționate a reprezentat un clar conflict de interese pentru judecător.
Avocatul lui Kara-Murza, Vadim Prohorov, i-a cerut lui Podoprigorov să se retragă din caz din cauza ceea ce a numit „interesul direct și personal al judecătorului în arestarea inculpatului”. Faptul că nu a făcut-o înseamnă că a încălcat legea rusă, a declarat ulterior Prohorov, pentru Novaia Gazeta Europa.
Procesul a dus la o condamnare la 25 de ani de închisoare, care a reușit să-i șocheze chiar și cei mai experimentați observatori ai sistemului de justiție penală din Rusia. Procesul a continuat în ciuda mai multor rapoarte care arătau că boala gravă de nervi a lui Kara-Murza, pe care a dezvoltat-o după ce a supraviețuit la două tentative de otrăvire, se agrava în absența unei îngrijiri medicale adecvate.
Luna trecută, Podoprigorov l-a condamnat pe Daniel Holodni, fostul director tehnic al canalului YouTube al politicianului de opoziție Alexei Navalnîi, la opt ani de închisoare pentru implicarea sa în ceea ce el a numit „comunitatea extremistă” a lui Navalnîi.
Cererea lui Podoprigorov de a-i fi scos numele de pe lista Magnițki a fost fără succes. De asemenea, rămâne sub sancțiuni din partea Regatului Unit, UE și Ucrainei.
Boris Loktionov, procuror la Procuratura Generală
Sub sancțiuni britanice se află și Boris Loktionov, care a devenit celebru în 2011 când i-a acuzat pe naționaliștii radicali Nikita Tihonov și Evghenia Hasis pentru uciderea avocatului pentru drepturile omului Stanislav Markelov și a jurnalistei de la Novaia Gazeta, Anastasia Baburova. Cu toate că au fost alți doi procurori care au demonstrat că alibiul acuzaților era unul fabricat, Loktionov a atras atenția mass-mediei pentru poziția sa neînduplecată pe care a continuat să o manifeste în dosare, în anii următori. „Astăzi, în spatele acelui geam se află răul”, le-a spus juraților, „și trebuie să fie pedepsit”.
Și-a consolidat reputația de adept al liniei dure în alte două cazuri de mare notorietate, în 2015 și 2018. După ce Serghei Polonski a fost extrădat din Cambodgia sub acuzații de delapidare, Loktionov a fost procuror de caz. A fost atât de sever încât Polonski a cerut, fără succes, să fie înlăturat pe motiv de „agresivitate”. Trei ani mai târziu, Loktionov l-a acuzat pe Alexander Drimanov, fostul șef al filialei din Moscov a Comitetului de Investigații al Rusiei, care a fost arestat pentru acceptarea unei mite de 1 milion de dolari de la un șef al crimei organizate. Drimanov a fost condamnat la 12 ani de închisoare, dar Loktionov le-a amintit juraților că „în conformitate cu vechiul cod, execuția [ar fi fost pedeapsa] pentru această infracțiune”.
În ultimii ani, Loktionov a devenit chiar mai radical. Când reporterul Ivan Safronov a fost arestat, în 2020, pentru dezvăluire de secrete de stat, Loktionov a militat pentru o condamnare de 24 de ani la închisoare – de două ori mai mare decât pedeapsa propusă de colegul său, procurorul Elvira Zotcik. În cele din urmă, instanța i-a impus jurnalistului o sentință de 22 de ani, pe care avocatul pentru drepturile omului, Pavel Cikov, a numit-o o „pedeapsă sălbatică, demonstrativ crudă”, adăugând că nu avea cunoștință de niciun caz anterior de trădare care să fi dus la o sentință atât de lungă.
Anul trecut, Loktionov a fost desemnat pentru cazul Kara-Murza, unde s-a comportat mai nemilos ca niciodată până atunci, potrivit celor care au avut permisiunea să participe la procesul desfășurat cu ușile închise. La un moment dat, conform lui Prohorov, Loktionov a prezentat o fotografie cu Kara-Murza și defunctul politician de opoziție Boris Nemțov, în care mâna lui Nemțov este în aer; Loktionov a descris gestul drep „salut nazist”.
„Logica lui Loktionov este clară”, spune Prohorov: „doar naziștii se pot opune politicii iubitului nostru Putin!”. Martorii au spus, de asemenea, că Loktionov l-a numit pe Kara-Murza „un dușman [care] trebuie pedepsit”, cerând ca jurnalistul să primească o sentință de 25 de ani, o cerere pe care instanța a îndeplinit-o cu devotament.
Începând cu luna iulie, Loktionov se află sub sancțiuni britanice.
Olesia Mendeleeva, judecător la Curtea Districtului Moscova
Chiar dacă judecătoarea din Moscova, Olesia Mendeleeva, este acum cunoscută pentru acordarea de pedepse lungi, nu întotdeauna a fost o adeptă a liniei dure. Într-un caz de delapidare din 2015, Mendeleeva l-a condamnat pe Dmitri Bezdelov, fostul șef al agenției de infrastructură a Rusiei, la nouă ani de închisoare și l-a amendat cu 490 de milioane de ruble (7,3 milioane de euro), dar s-a abținut să invoce un articol al codului penal rus care pedepsește șantajul și a activitățile infracționale în grup organizat. Acest articol, preferat de forțele de securitate, este adesea folosit pentru a justifica pedepse chiar mai severe, iar faptul că Mendeleeva nu l-a inclus a fost considerat indulgent. Ca pedeapsă, ea a fost retrogradată și i s-au atribuit doar cazuri minore timp de mai mulți ani.
Se pare că a învățat din această experiență. Odată ce a orimit din nou cazuri mai mediatizate, Mendeleeva a invocat de atunci acest articol în majoritatea hotărârilor sale, iar pedepsele aspre pe care le-a dat i-au câștigat o reputație de severitate.
În 2019, ea a dat sentința în cazul lui Evgheni Kovalenko, un protestatar care a aruncat un coș de gunoi într-un ofițer de poliție când a văzut că „oameni pașnici neînarmați [erau] bătuți” de poliție. În timpul procesului, Mendeleeva a refuzat să ia în considerare probe video privind brutalitatea poliției furnizate de avocații lui Kovalenko și l-a condamnat pe Kovalenko la trei ani și jumătate de închisoare. În 2022, ea i-a condamnat pe oamenii de afaceri Ziavudin și Magomed Magomedov la pedepse de închisoare de 19 ani, respectiv 18 ani, după ce i-a găsit vinovați de practicarea șantajului și delapidare într-un proces pe care l-a condus cu ușile închise la cererea FSB.
Sentințele date de Mendeleeva de la izbucnirea războiului au fost chiar mai severe. Anul trecut i-a fost atribuit cazul lui Alexei Gorinov, un politician local în vârstă de 61 de ani din Moscova care a sugerat anularea unui concurs de desen pentru copii pe motiv că ar putea părea ca o „sărbătoare în timpul ciumei” în contextul în care copii mureau în Ucraina. Mendeleeva l-a condamnat pe Gorinov la șapte ani de închisoare într-o colonie penală pentru comentariu, devenind astfel prima judecătoare din Rusia care a găsit un acuzat vinovat sub noua acuzație introdusă – aceea de răspândire de „informații deliberat false” despre armata rusă. Gorinov a comis intenționat o infracțiune, a scris Mendeleeva în verdictul său, care a creat „sentimente de anxietate și nemulțumire” printre concetățenii săi. Gorinov, care suferă de tuberculoză, ar fi fost de asemenea lipsit de îngrijire medicală adecvată în timpul detenției.
În această vară, Mendeleeva a fost inclusă pe lista sancțiunilor ucrainene pentru „încălcarea deliberată a drepturilor și libertăților cetățenilor” în hotărârile sale.
Semne de speranță?
În acest context sumbru, doi judecători ruși se evidențiază prin curajul lor de a sfida regimul. Maria Koziakova, o judecătoare din orașul central rus Voronej, a refuzat să amendeze un localnic care organizase un protest solitar cu semnul „Stop războiul”. Cu toate că poliția susținea că el „a comis acțiuni publice menite să discrediteze Forțele Armate Ruse”, Koziakova a decis că acuzatul nu a făcut nimic greșit, deoarece, potrivit statului însuși, prezența militară a Rusiei în Ucraina era parte a unei „operațiuni militare speciale”, nu a unui „război”.
Irina Țibulskaia, o judecătoare din orașul Ekaterinburg din Urali, a refuzat, de asemenea, să coopereze când Alexander Neustroev a fost adus în fața ei sub acuzații de huliganism. Nustroev insultase un elev pentru că purta o pălărie cu litera „Z” – un simbol de susținere a războiului Rusiei din Ucraina. Țibulskaia a impus o amendă de 7.000 de ruble (67 de euro). După hotărârea ei, președintele Comitetului pentru Politică Informativă al Dumei de Stat, Alexandr Hinștein, a criticat-o în mod public pe Țibulskaia, cerând ca decizia instanței să fie atacată în justiție și asemuind comportamentul ei cu „scuipatul în fața” soldaților ruși care luptă în Ucraina. >>
