Lipsit de claritate, scutul antirachetă riscă să devină o gaură neagră, fiind deopotrivă costisitor și destabilizator, notează The Economist.
<< A trecut aproape un an de când președintele Donald Trump a semnat un ordin executiv prin care promitea să construiască ceea ce el a numit atunci un „Iron Dome” pentru America, menit să protejeze țara de drone și rachete. Proiectul, al cărui nume a fost împodobit drept „Golden Dome”, nu este atât de extravagant pe cât pare. Amenințările cu rachete se înmulțesc. În războaiele recente, Ucraina, Israel și India au demonstrat valoarea unor apărări antirachetă solide, care salvează vieți, protejează infrastructura și oferă liderilor timp pentru a lua decizii mai bune. Însă amploarea scutului lui Trump rămâne periculos de neclară. Dacă acest lucru nu se schimbă, el ar putea deveni pur și simplu o gaură neagră costisitoare și destabilizatoare.
Ce se știe despre Golden Dome? Acesta include multe elemente care deja există, cum ar fi interceptoarele antirachetă din Alaska și California, precum și baterii Patriot similare celor care protejează astăzi Ucraina. De asemenea, include numeroase componente care erau deja în dezvoltare înainte ca Trump să revină la Casa Albă, cum ar fi eforturile de a construi senzori capabili să urmărească rachetele, interceptoare care să le distrugă și software care să integreze toate aceste sisteme.
Există și câteva elemente noi. Cel mai important este angajamentul de a construi interceptoare amplasate în spațiu (SBI – space-based interceptors), adică rachete mici transportate la bordul sateliților aflați pe orbită joasă. Ideea este ca apărătorul să poată distruge o rachetă în momentul lansării, când jetul său încins este mai ușor de detectat, iar nu atunci când un focos mic străbate spațiul cu viteză mare. Ronald Reagan și George H. W. Bush au cochetat cu această idee în cadrul inițiativelor lor de apărare antirachetă din anii 1980, însă planul s-a stins în cele din urmă.
Problema planului lui Trump rezidă în aceea că încă nu este clar ce anume ar trebui să facă Golden Dome. Va îmbunătăți el modest capacitatea Americii de a doborî drone și câteva rachete de croazieră convenționale lansate de China către bazele militare din Statele Unite continentale, în cazul unui război pentru Taiwan? Va putea el respinge salve mici de focoase lansate de o putere nucleară de rang secund, precum Coreea de Nord? Sau va fi capabil să blocheze sute de focoase rusești și chineze într-un schimb nuclear de proporții, neutralizând capacitatea acestora de a amenința însăși existența Americii?
Răspunsurile la aceste întrebări sunt extrem de importante. Experții estimează că un Golden Dome de dimensiuni reduse, concentrat pe respingerea unor salve mici de rachete inamice, ar putea costa puțin peste 250 de miliarde de dolari pe parcursul a 20 de ani — o sumă modestă după standardele cheltuielilor anuale de apărare ale Americii. Însă o versiune completă, cu zeci de mii de interceptoare amplasate în spațiu pe orbită (SBI) — un factor-cheie care ar crește semnificativ costurile — ar putea ajunge la 3,6 trilioane de dolari, o sumă uriașă care ar consuma resursele forțelor armate americane. Asta nu doar că ar fi risipitor, dar i-ar putea determina pe adversari să-și extindă propriile arsenale mai mult decât ar face-o în mod normal. Un anumit grad de vulnerabilitate reciprocă este o parte inerentă a descurajării nucleare stabile.
Trump trebuie să clarifice ce anume își propune să obțină cu Golden Dome, dincolo de promisiunile vagi privind o protecție completă și ieftină. El ar trebui să opteze pentru o extindere modestă a numărului de interceptoare terestre deja operaționale în Alaska și California, cu condiția ca sistemul să devină mai bun la diferențierea momelilor de focoasele reale. Acest lucru ar trebui să se desfășoare în paralel cu investiții în senzori spațiali capabili să urmărească mai eficient rachetele de croazieră și planoarele hipersonice. În America există sprijin bipartizan pentru ambele măsuri. Interceptoarele spațiale exotice menite să „evapore” rachetele pot aștepta.
Apărarea antirachetă este întotdeauna o chestiune de echilibru. Dacă ai prea puțină, țara ta devine periculos de vulnerabilă — mai ales într-o epocă în care chiar și grupări paramilitare precum rebelii houthi din Yemen pot opera rachete balistice cu rază de acțiune extraordinară. Dacă ai prea multă, provoci o cursă a înarmărilor în care atacatorul are, cel mai probabil, un avantaj de cost. Trump are dreptate să întărească apărarea Americii. Însă ar trebui să reziste tentației de a „placa cu aur” acest Golden Dome. >>
