În luna martie, Curtea Penală Internațională a emis mandate de arestare pentru președintele rus, Vladimir Putin, și a comisarul pentru Drepturile Copilului, Maria Lvova-Belova, acuzându-i de complicitate la deportarea ilegală a copiilor ucraineni (o crimă de război). Conform declarațiilor Mariei Lvova-Belova, 700.000 de copii ucraineni au fost transportați în Rusia începând cu luna februarie 2022, inclusiv 1.500 care s-ar fi aflat în orfelinate. Relatările media indică faptul că alții au fost duși în case de plasament sau au fost „adoptați” de către familii rusești. Într-o nouă investigație, portalul independent Vajnîe istorii a identificat mai mulți copii ucraineni ținuți în orfelinate rusești și a dezvăluit modul în care sunt „reeducați” și învățați „valorile patriotice” ale „noii patrii”. Meduza publică o versiune în limba engleză a acestei povești.
O nouă patrie
Valeria se află pe scenă, într-un orfelinat din Nijni Novgorod, îmbrăcată într-un costum tradițional rusesc. Ea participă la o celebrare a Zilei Unității Ruse. „Suntem [un] popor, și suntem uniți – împreună suntem invincibili!”, recită ea. Profesorii îi laudă pe ea și pe ceilalți copii pentru „buna lor cunoaștere a istoriei marii și micii patrii”.
Patria Valentinei este Ucraina. Ea, frații ei și alți copii orfani au fost luați din regiunea ocupată Donețk, după declanșarea invaziei de către Rusia. Profilurile lor sunt incluse în baza de date federală a orfelinatelor din Rusia, unde rușii pot căuta copii pentru plasament familial sau adopție. Publicația Vajnîe istorii estimează că până în vara anului 2023 ar fi putut exista aproape 2.500 de copii ucraineni orfani și neînsoțiți în această bază de date. Toți, precum Valeria, sunt învățați să își iubească „noua patrie”.
În februarie, la un an după ce Rusia a declanșat invazia în Ucraina, orfelinatul Narișkinskaia a dezvelit solemn o placă memorială în onoarea unuia dintre cei care îi trecuseră pragul: Ramis Isaenko. În toamna anului 2022, el s-a înrolat în Grupul Wagner dintr-o închisoare unde ispășea o condamnare. Două luni mai târziu, a murit în Ucraina. „A luptat pentru libertatea ‘LNR’ [autoproclamata ‘Republică Populară Luhansk’] și a murit eroic pe câmpul de luptă, arătând curaj și vitejie”, se menționează pe placa memorială. Nu se face nicio mențiune la cazirul său.
Isaenko avusese trei condamnări: pentru furt, achiziționare de droguri și neplata pensiei alimentare. A fost închis pentru prima dată în 2017, pentru droguri. În 2020, a încercat să fure dintr-un magazin și a primit o condamnare cu suspendare, dar șase luni mai târziu a fost din nou judecat pentru o serie de furturi de baterii auto. Isaenko a fost condamnat la patru ani într-o închisoare de înaltă securitate. După moartea sa, cazierul a fost șters datorită „grațierii și decesului”. Isaenko era deja veteran de război la prima condamnare. La a doua, se afla sub îngrijirea unui specialist în dependențe și consulta un psiholog pentru „schimbări deranjante în personalitate”.
În timp ce Isaenko era la război, în Ucraina, aproape 60 de copii din regiunea Donețk au fost aduși la orfelinatul său. Câteva luni mai târziu, au participat la ceremonia de dezvelire a plăcii comemorative în onoarea sa – o placă în onoarea unui om care luptase împotriva țării lor.
La orfelinatul Narișkinskaia, se acordă o atenție deosebită educației patriotice. Copiii se întâlnesc în mod regulat cu un veteran al războiului sovieto-afgan devenit preot care le vorbește despre „adevăratul patriotism” și „faptele sfinților apărători ai Rusiei”, pe care „Domnul i-a chemat să servească”. Elevii i-au dedicat o „bancă a eroului” unui absolvent decedat în Afganistan, au sărbătorit Ziua Drapelului Rus, s-au întâlnit cu oficiali din Serviciul Federal de Protecție, Ministerul de Interne, Procuratură și Serviciul Federal de Securitate (FSB). Copiilor care au suferit din cauza devastării produse de agresiunea rusă li s-a cerut să sărbătorească „Ziua Reunificării” (o nouă sărbătoare marcată de anexarea teritoriilor ucrainene de către Rusia) și să asculte povești de la personal militar activ (absolvenți ai orfelinatului) despre „faptele” lor în războiul împotriva Ucrainei.
Vajnîe istorii a identificat șapte copii la școală, care fuseseră luați din regiunea Donețk și au participat la aceste evenimente „patriotice”. Toți sunt înregistrați în baza de date federală a orfelinatelor din Rusia. Unul dintre ei a primit, cu ceremonie, un pașaport rusesc de ziua sa de naștere, la vârsta de 14 ani.
În octombrie, orfelinatul Narișkinskaia era amenințat cu închiderea. Personalul a apelat la Putin, cerându-i să salveze instituția. „Noi găzduim în prezent copii aduși din Republica Populară Donețk. Acești copii au fost atât de uniți de o tragedie comună și de relocările constante, încât trăiesc ca o mare familie, ajutându-se și având grijă unii de alții ca și cum ar fi frați și surori adevărați. Mai mult, mulți dintre ei sunt cu adevărat rude prin sânge”, se arăta în petiție.
Conducerea a redirecționat întrebările despre închiderea orfelinatului și soarta copiilor către departamentul regional de educație. Până la această dată, nu exista încă niciun răspuns.
O nouă familie
În octombrie 2022, cel puțin nouă elevi noi din zonele ocupate de Rusia în Ucraina au ajuns la Centrul Traiectoria, un orfelinat destinat în principal copiilor cu nevoi speciale. La centrul respectiv, elevii scriu scrisori de încurajare pentru soldații care luptă în „operațiunea militară specială”. Unele dintre aceste scrisori sună astfel: „Dragii noștri eroi, apărători, suntem mândri de voi! Vă mulțumim pentru curajul vostru. Nu există nimic mai puternic decât inima unui soldat! Puterea și spiritul poporului rus este cu voi!”.
Vajnîe istorii a reușit să identifice trei dintre copiii de la Centrul Trajectori ca fiind luați din regiunea Donețk a Ucrainei. Toți sunt disponibili pentru adopție, nu doar pentru tutelă. Spre deosebire de tutori, părinții adoptivi primesc aceleași drepturi ca părinții biologici și pot schimba numele și informațiile personale ale copilului. Ar fi extrem de dificil pentru rude să-i mai recupereze pe copiii deportați dacă aceștia din urmă au fost adoptați.
Comisarul pentru Drepturile Copilului din Rusia, Maria Lvova-Belova, a subliniat în repetate rânduri că rușii nu pot adopta copii din teritoriile anexate (cu toate acestea, ea însăși a „adoptat” un adolescent din Mariupol). Nu este clar de ce copiii luați la Centrul Traiectoria sunt disponibili pentru adopție; centrul a declarat, pentru Vajnîe istorii, că unii dintre ei au fost plasați sub tutelă.
Centrul îi învață pe copiii deportați să fie adevărați „patrioți”. Directorul, Dmitri Batișciev, conduce și filiala regională a mișcării pro-război „Nu-i abandonăm pe ai noștri”. Copiii ajută la țeserea plasei de camuflaj, confecționarea lămpilor de tranșee și colectarea de șosete și cagule, toate acestea fiind trimise personalului militar rusesc de către mișcare. Ei le trimit, de asemenea, mesaje video soldaților, mulțumindu-le pentru serviciul lor, dorindu-le victorie, spunându-le că „adevărul” este de partea lor și lăudând Rusia ca o cetate a „speranței, compasiunii, vitejiei militare și onoarei”.
Autoritățile ruse nu consideră că astfel de activități sunt dăunătoare pentru copiii luați din teritoriile ocupate. Dimpotrivă, Lvova-Belova afirmă că „este important să înțelegem că teritoriile ‘DNR’ și ‘LNR’ au fost bombardate de armata ucraineană timp de mulți ani, iar majoritatea copiilor orfani din instituțiile sociale ale republicilor sunt conștienți de acest lucru”. Conform ei, „copiii nu văd Rusia ca pe un dușman: ei se așteaptă la protecție și asistență din partea ei, astfel că plasarea în familii rusești sigure (adoptive sau de plasament) nu este o experiență traumatizantă pentru ei”. >>
Cuțitul lui Navalnîi pentru blana lui Putin. Test final pentru poporul rus
