Irakul şi Siria au semnat un acord pentru reconstrucţia unei conducte petroliere care va oferi o rută alternativă de export faţă de Strâmtoarea Ormuz, pe fondul perturbărilor provocate de conflictul dintre Statele Unite şi Iran, transmite Reuters, citată de News.ro.
Acordul a fost semnat la Washington, în cadrul unui summit dedicat investiţiilor americane în Irak, în prezenţa secretarului american al Energiei, Chris Wright. Documentul a fost semnat de directorul general al Basra Oil Company, Bassem Abdul Karim Nasr, şi de directorul general al Syrian Petroleum Company, Youssef Qablawi.
Conducta leagă oraşul Kirkuk, din nordul Irakului, de coasta mediteraneană a Siriei şi are o capacitate proiectată de 700.000 de barili de petrol pe zi, potrivit Administraţiei pentru Informaţii în Energie a SUA (EIA). Ea este închisă din 2003, după ce a fost avariată în timpul invaziei americane în Irak.
Secretarul american al Energiei a declarat că proiectul poate contribui la creşterea producţiei de petrol a Irakului şi la reducerea dependenţei ţării de rutele de export vulnerabile din regiune.
Irakul, al doilea cel mai mare producător de petrol din OPEC, a fost puternic afectat de perturbările traficului maritim prin Strâmtoarea Ormuz şi depinde în prezent în mare măsură de exporturile realizate prin portul Basra, la Golful Persic.
Potrivit datelor OPEC, producţia de petrol a Irakului a scăzut cu peste 50%, până la aproximativ 1,9 milioane de barili pe zi în iunie, comparativ cu circa 4,2 milioane de barili pe zi în februarie, înainte de izbucnirea conflictului dintre SUA, Israel şi Iran.
Mai multe state din Golf investesc în extinderea infrastructurii de transport pentru a reduce dependenţa de Strâmtoarea Ormuz. Emiratele Arabe Unite construiesc o a doua conductă către portul Fujairah, pe coasta Golfului Oman, iar Arabia Saudită analizează extinderea conductei sale către Marea Roşie cu încă 2 milioane de barili pe zi.
Analiştii avertizează însă că noile conducte pot reduce doar parţial riscurile geopolitice. Ei subliniază că Iranul are în continuare capacitatea de a lovi infrastructura energetică, inclusiv terminale petroliere, staţii de pompare şi depozite de stocare, indiferent de ruta prin care este transportat petrolul.
