Istoria rusă a distrugerii. Putin, o copie a lui Ivan cel Groaznic?

Sursa: Kremlin.ru

„Fiecare dintre noi poate alcătui o listă lungă cu ceea ce Vladimir Putin a distrus de-a lungul anilor de guvernare. Instituțiile democratice, libertatea presei, moralitatea, relațiile internaționale – fără număr, fără număr. Dar ce a construit?”, scrie Leonid Gozman într-un editorial din Novaya Gazeta Europe.

<< Dacă îl ascultăm, pare că a construit o lume întreagă de la temelii, ca însuși Dumnezeu. O nouă ordine mondială care a apărut din haos. Este adevărat, totuși?

Noua ordine mondială nu i-a reușit – nimeni nu-l recunoaște pe Putin ca lider al lumii antiamericane. Unii credeau că a construit o armată eficientă. Dar judecând după viteza înfrângerii rușinoase în războiul cu Ucraina, președintele nu a reușit să creeze o armată bună, la fel cum a eșuat în multe alte lucruri.

Cu toate acestea, el are unele realizări. Iar natura lor ne amintește nu de Petru cel Mare, cu care lui Putin îi place să se compare, ci de Ivan cel Groaznic, pe care, de altfel, îl și respectă.

Vladimir Putin a creat un nou stat, la fel cum au făcut Petru cel Mare și Ivan cel Groaznic înaintea lui. Oprichnina lui Ivan (o politică de stat a represiunilor în masă împotriva boierilor și aristocraților ruși, între 1565-1572 –n.r.) nu a făcut doar o parte din nebunia lui. Țarul nu a fost mulțumit de modul în care funcționează statul și mecanismul său decizional și astfel a încercat să construiască un nou stat, liber de slăbiciunile și deficiențele celui vechi. În măsura în care a putut.

Nici lui Petru nu i-a plăcut statul pe care l-a moștenit. Treptat, el a construit unul nou, lăsând uneori vechile instituții să se stingă de la sine, transferându-le puterile către organismele guvernamentale nou formate. Nu avea oprichniki, ofițeri ai opresiunii statului, așa cum avea Ivan cel Groaznic, dar avea garda lui, care nu era doar o organizație militară. Ofițerii de gardă și chiar sergenții puteau fi numiți în posturi civile de rang înalt, ceea ce le dădea mai multă putere decât aveau oamenii de stat înainte.

La rândul său, lui Vladimir Putin nu-i plăcea cu adevărat statul pe care îl moștenise de la Boris Elțîn. Dar, în timp ce construia un nou stat, nu a închis niciuna dintre vechile instituții: Adunarea Federală, Curtea Constituțională și multe altele încă funcționează din punct de vedere tehnic. Dar ele nu lucrează și nici nu influențează nimic, așa cum s-a întâmplat sub Petru cel Mare. Parlamentul nu este doar o imitație a unuia – nimeni nu crede în această farsă -, este pur și simplu decorativ. Nu are de-a face cu guvernarea statului mai mult decât are de-a face tunul țarului cu forțele armate ruse. Curtea Constituțională există doar pentru că au uitat de ea sau au crezut că închiderea ei nu este necesară: nu le stă chiar în cale și nu costă atât de mult. Aceeași abordare a fost luată și în cazul altor instituții. Până și guvernul a încetat să mai joace un rol politic, păstrând doar funcții tehnice.

Pe de altă parte, Consiliul de Securitate, un institut tulbure cu funcții neclare, a crescut ca o ciupercă după ploaie. Nu este clar dacă are vreo putere reală: judecând după „sesiunea deschisă” care ne-a fost prezentată în perioada premergătoare războiului, este plină de bufoni care se ghemuiesc în fața șefului lor. Dar cel puțin se pare că acolo se discută, de fapt, chestiuni importante. Nu există alte instituții care să poată fi considerate organe ale puterii de stat în Rusia lui Putin. Poate că există un fel de „club privat”, dar nu știm cine face parte din el, cât de des se schimbă membrii săi și dacă există acolo vreo născocire a imaginației lui Vladimir Putin, cum ar fi una dintre figurile sale istorice preferate, poate, sau Dumnezeu însuși?

Putin nu a mutat capitala în alt loc, așa cum a făcut Petru cel Mare: a ales o cale mai simplă. Putin i-a dat pur și simplu afară din Moscova pe toți cei care îi stăteau în cale. Unii au fost alungați, alții au fost trimiși în exil neanunțat: oamenii pur și simplu nu au mai fost văzuți, ca și cum ar fi fost exilați pe o moșie îndepărtată. Oficialii moscoviți de astăzi nu mai sunt deloc aceiași care erau când Putin a venit la putere. Ei provin din medii diferite.

Președintele are și el propria gardă. Serviciul Federal de Securitate (FSB) a falsificat zeci de funcționari din guvernul lui Putin. Este greu de găsit un guvernator sau un ministru numit recent sub Putin care să nu fi absolvit academia FSB.

Cu toate acestea, Putin pare să se îndepărteze de Petru cel Mare și să se apropie mai degrabă de Ivan cel Groaznic. El nu și-a ucis fiul, deoarece nu are unul, dar are deja proprii săi oprichniki care vor să fie recunoscuți ca parte a structurii de stat. Ramzan Kadîrov l-a concediat, în esență, pe general-colonelul Alexander Lapin: demiterea sa a urmat declarațiilor lui Kadîrov privind incompetența generalului. Comportamentul lui Kadîrov nu pare a fi cel al unui cetățean îngrijorat. El a fost indignat de faptul că nu a putut să ia legătura cu Lapin timp de trei zile la rând. Nu vreau să îl apăr pe generalul Lapin, dar de ce l-ar contacta unul dintre cei mai înalți generali din Rusia pe șeful unei regiuni care se află atât de departe de zona de luptă? Răspunsul este simplu: Kadîrov nu este doar un guvernator. În Rusia lui Putin, el ocupă un rang foarte înalt, deși neanunțat formal. Acest lucru îi permite să-și ducă propriul război în același timp cu statul, ca lider al propriei sale armate feudale. După ce câteva zeci dintre luptătorii săi au fost uciși în Ucraina, Kadîrov a anunțat o „operațiune de răzbunare”. Adică a anunțat o activitate militară fără legătură cu planurile comandamentului superior rus.

Un alt oprichnik al lui Putin, Evgheni Prigojin, se comportă în același mod. „Compania sa militară privată” se află în afara cadrului legal al Rusiei, dar acest lucru nu îl împiedică să acționeze în calitate de șef al PMC, în special să înființeze un centru oficial PMC Wanger la Sankt-Petersburg. De asemenea, el a cerut ca YouTube să fie blocat și Google să fie recunoscut ca organizație nedorită. Nu știm ale cui ordine le urmează armata lui Prigojin, în afară de ale sale. Îl ascultă oare pe Putin? Sau pe nimeni altcineva în afară de șeful lor?

Desigur, paralelele istorice evidente nu implică faptul că aceste figuri sunt una și aceeași. Deși, judecând după daunele provocate țării sale, Putin pare mai apropiat de Ivan cel Groaznic și nu de Petru cel Mare, însă i-au reușit multe lucruri.

Și totuși, după Putin, țara va fi lăsată în ruine, disprețuită de întreaga lume. Statul pe care Putin l-a creat este bun doar pentru el și va dispărea odată cu el. Iar noi va trebui să reconstruim de la zero. >>

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here