„Nu există furie mai mare decât cea a unui dictator care nu este luat în serios. Am râs prea des de fotografiile tip action-man ale lui Vladimir Putin, dezbrăcat până la brâu în timp ce pescuia sau încordându-și pectoralii călare ori urmând alte activități masculine în aer liber”, scrie istoricul britanic Sir Antony Beevor într-un editorial din The Daily Mail.
<< În democrațiile occidentale este foarte greu să iei în serios o astfel de postură.
Cu toate acestea, a fost o mare greșeală că am subestimat pericolul pe care îl prezenta.
Rușii nu ar fi fost atât de orbi la astfel de amenințări la adresa lor, pentru că există multe exemple în istoria lor de o astfel de eroare fatală.
Poate cel mai izbitor a fost modul în care Leon Troțki și alți intelectuali bolșevici l-au respins pe Iosif Stalin drept un gangster georgian ciupit de vărsat până a fost prea târziu.
Putin nu este un alt Stalin, dar a reușit prin propagandă și prin sistemul educațional să schimbe dramatic opinia Rusiei în ultimii cinci ani, dublând proporția celor care îl consideră pe Stalin un mare lider, până la 56%.
Acest lucru l-a convins pe Putin de necesitatea de-a se proiecta și el ca un lider puternic. Iar „puternic” în istoria Rusiei înseamnă nemilos.
Cu toate acestea, a-l cataloga pe Putin pur și simplu drept un bolșevic reciclat e foarte departe de adevăr.
În tratatul său bizar și divagator de săptămâna trecută, imediat înainte de declarația sa de război împotriva Ucrainei, furia lui Putin împotriva lui Lenin a fost foarte clară.
El l-a învinuit pe liderul bolșevic că a introdus în constituția URSS ideea că republicile naționale sunt toate egale.
Aceasta, a spus Putin, „a pus în temelia statului nostru cea mai periculoasă bombă cu ceas, care a explodat în momentul în care mecanismul de siguranță oferit de rolul de comandant al Partidului Comunist Sovietic a dispărut, partidul însuși prăbușindu-se din interior”.
Astfel, excesul de încredere a lui Lenin în revoluția mondială a permis Ucrainei să-și obțină independența în 1991, când URSS s-a prăbușit.
Acesta a fost evenimentul care a dus la faimoasa lamentație a lui Putin că prăbușirea Uniunii Sovietice a fost cea mai mare tragedie geopolitică a secolului XX.
Putin s-a convins că o identitate ucraineană separată este total artificială, deoarece țara face parte în mod inerent din „același spațiu istoric și spiritual” ca Rusia. Suntem un „popor unic”, declară el.
Adevărul este că trăiește într-o lume fantastică nebună a trecutului imperial atunci când declară că „se creează o anti-Rusie ostilă în ținuturile noastre istorice”.
În opinia sa, nicio populație din vechiul imperiu țarist nu are dreptul să-și urmeze propriul drum.
Cealaltă convingere a lui Putin, că Occidentul a fost în mare parte de vină, a venit din ambițiile neplăcute ale Statelor Unite, ale NATO și ale UE în primul deceniu al mileniului de a promova democrația peste tot. A fost o cruciadă periculos de naivă.
Putin a văzut, de asemenea, că o Ucraina democratică și independentă, chiar și una coruptă, va deveni o amenințare pentru propriul său regim cleptocrat și tot mai dictatorial.
Pentru el, a fost o trădare împotriva Rusiei că Ucraina dorește să devină parte a UE.
De asemenea, resentimentele lui au crescut față de acei foști sateliți sovietici care s-au alăturat NATO pentru a-și garanta libertatea.
El a văzut expansiunea progresivă a NATO spre est, începând cu 1999, ca pe o amenințare deliberată îndreptată împotriva Rusiei.
Aceasta face parte din acea frică atavică rusă față încercuire și din ideea că întreaga lume este împotriva ei.
Putin pur și simplu urmează politica stalinistă a secolului trecut. „Nu intenționăm să ocupăm Ucraina”, a afirmat el când a declarat război.
S-ar putea să insiste în continuare că nu are de gând să încorporeze Ucraina în Rusia, dar este aproape sigur că va adopta modul de operațiuni al lui Stalin în 1945, când Armata Roșie a măturat Europa centrală.
La fel ca Stalin, Putin intenționează în mod evident să-și instaleze propriul guvern de colaboraționiști la Kiev.
Putem fi siguri că forțele speciale ruse și serviciul militar de informații au liste cu acei ucraineni pe care doresc să-i elimine într-o formă sau alta, astfel încât țara să poată fi transformată într-un satelit, așa cum erau țările din Europa Centrală în 1945.
Nu istoria se repetă. În schimb, toate țările sunt, într-o anumită măsură, prizoniere ale trecutului lor.
Dar Rusia, mai mult decât orice alt stat național, suferă din cauza modului în care liderii săi tind să-și captureze țara, precum și victimele vecine, într-un ciclu tragic de repetitiv.
Invadarea Ucrainei de către Putin a dezvăluit în cele din urmă cât de mult i-a crescut furia înconjurându-se la Kremlin de o șleahtă de yes-men. Se zice că fobia lui față de Covid-19 l-a îndreptat spre o izolare și mai mare, nepermițând niciunui străin să se apropie de el.
Comportamentul din ce în ce mai irațional și monologurile sale divagatoare, care au stânjenit în mod clar propriul său Consiliu de Securitate în acea emisiune chiar înainte de începerea invaziei, prezintă o posibilitate terifiantă.
Un Putin furios este o fiară foarte periculoasă care riscă să-și extindă războiul împotriva Ucrainei în statele baltice și nu numai.
Este un dictator instabil cu cel mai mare arsenal de arme nucleare din lume, dar cine îl poate stăpâni? >>
