Jill Stein trebuie să se retragă / Mă tem că prostia explică o mare parte din ceea ce se întâmplă în lume

Sursa: Flickr

Sincer, „monstrul verde” dă foc la casă

Există doar două moduri de a interpreta insistența candidatei Partidului Verde, Jill Stein, de a candida în alegerile din SUA: fie vrea să-l ajute pe Donald Trump, fie este o imbecilă. Se pare că Verzii europeni au înțeles asta.

Dar, desigur, americanii nu ascultă de europeni. O coaliție a partidelor verzi din 16 țări europene a lansat un apel puternic ca Stein să se retragă din cursă și să o susțină pe candidata democrată Kamala Harris. Acest apel reflectă o recunoaștere profundă și practică a riscurilor asociate cu o scenă politică fragmentată în fața unei amenințări autoritare. Este, în esență, o chestiune de matematică a sistemului american.

Este perfect plauzibil ca mulți dintre alegătorii Partidului Verde să nu voteze deloc, așa că, în cazul lor, nu s-ar schimba nimic. Aceasta este, în mare parte, argumentul Verzilor. Însă, la fel de plauzibil este că unii dintre aceștia, în absența unui candidat din partea Verzilor, ar vota cu democrații. Având în vedere că atât alegerile din 2016, cât și cele din 2020 au fost decise prin zeci de mii de voturi în doar câteva state, Stein ar putea înclina balanța alegerilor.

Numele său este pe buletinul de vot tocmai în Pennsylvania și Michigan, cele două state care vor decide întreaga alegere din 2024. În aceste două state, sondajele sunt echilibrate.

De ce??

Să ne amintim ce s-a întâmplat în 2000, când republicanul George W. Bush a câștigat în Florida și, odată cu aceasta, alegerile, cu aproximativ 500 de voturi (deși, dacă rușinos de partizana Curte Supremă ar fi permis renumărarea, acea diferență ar fi dispărut).

Candidatul Partidului Verde, Ralph Nader, care merită un loc de onoare în lista celor mai mari eșecuri politice, obținuse aproximativ 100.000 de voturi, adică 1,6%, în statul Florida. Dacă doar unul din 20 dintre alegătorii săi ar fi ales să voteze pentru Gore – o asumpție extrem de rezonabilă, având în vedere că acesta era un mare susținător al mediului – rezultatul s-ar fi inversat.

Așadar, la ce se gândește Stein? Crede că va deveni președinte? Crede că nu contează dacă îl ajută pe Trump să câștige?

Coaliția partidelor verzi europene, care include partide influente din țări precum Germania, Irlanda, Belgia și Spania, a transmis un mesaj urgent: nu există o problemă mai importantă decât blocarea lui Trump și a politicilor sale antidemocratice. Apelul lor dezvăluie o diviziune ideologică profundă între Partidul Verde din SUA și mișcarea globală a Verzilor, care de mult timp promovează cooperarea pentru a proteja nu doar mediul, ci și instituțiile democratice. Mesajul lor e simplu: lasă baltă orgoliul.

Răspunsul defensiv de până acum al Partidului Verde subliniază o abordare izolată, care respinge nevoia de coaliții mai largi în vremuri dificile. Partidul subminează chiar obiectivele pe care susține că le promovează.

Deși se poate ca o administrație Harris să nu fie perfectă, aceasta este angajată în acțiuni legate de climă — un angajament de care Trump își bate joc în mod deschis. Istoricul său este clar: destrămarea protecției mediului, negarea științei climatice și susținerea expansiunii combustibililor fosili. O revenire a lui Trump la Casa Albă ar însemna, probabil, retragerea din acordurile internaționale privind clima și ar pune și mai mult în pericol eforturile de a atenua criza climatică globală.

Partidul Verde din SUA trebuie să accepte o realitate dură: fie contribuie la revenirea unei administrații autoritare, cu politici ce contrazic principiile de bază ale partidului, fie nu. O retragere strategică ar reprezenta un act de solidaritate care întărește cauza progresistă, protejează democrația și asigură de faptul că problemele de mediu rămân pe agenda publică.

Această decizie nu înseamnă abandonarea principiilor, ci este despre prioritizarea lor. Dacă Stein apreciază cu adevărat misiunea Partidului Verde, retragerea sa este un act necesar de responsabilitate care va proteja instituțiile democratice ale țării și pavează calea pentru progrese viitoare. Aș spune-o chiar și dacă aș fi susținător mort-copt al lui Trump: este clar ca lumina zilei că ajută GOP.

Nu cred neapărat că Stein este o nihilistă. Mă tem că prostia explică o mare parte din ceea ce se întâmplă în lume.

Frică și repulsie în campania electorală