Un sondaj nou și deștept scoate la iveală mai multă nemulțumire față de Xi Jinping decât se presupunea, notează The Economist.
<< Liderii Chinei nu au nicio rezervă în a folosi intimidarea și forța pentru a rămâne la putere. Cu toate acestea, Partidul Comunist susține că merită să conducă deoarece guvernează eficient și are sprijinul publicului. Oficialii invocă deceniile de creștere economică impresionantă și o serie de sondaje de opinie realizate de cercetătorii de la Universitatea Harvard între 2003 și 2016. În ultimul astfel de sondaj, peste 90% dintre chinezi și-au exprimat satisfacția față de partid. „Astfel de rate ridicate de aprobare depășesc cele mai nebunești vise ale politicienilor americani”, se lăuda, în 2020, Hua Chunying, o purtătoare de cuvânt a Ministerului Afacerilor Externe.
Evaluarea opiniei publice din China este dificilă. Firmelor străine le este în general interzis să facă sondaje în țară. Realizatorii de sondaje din China evită de obicei subiectele sensibile, cu toate că unii colaborează cu cercetători occidentali (așa a fost realizat și studiul de la Harvard). Indiferent cine pune întrebările, se poate totuși ca, de teama represaliilor, respondenții să nu-și exprime viziunea reală. Cercetătorii de la Universitatea din California de Sud și Institutul Hoover al Universității Stanford au încercat să rezolve această problemă folosind o metodă de sondaj denumită „list experiment”. Conform descoperirilor lor, publicate în această lună, se sugerează că Partidul Comunist are mai puțini susținători decât se credea anterior.
Experimentele de listă le acordă respondenților anonimatul. Cercetătorii i-au împărțit în două grupuri pe participanții la sondajul lor (realizat online). Celor din primul grup li s-au arătat trei afirmații anodine, cum ar fi: „Mă consider un fan al sportului”. Celor din al doilea grup li s-au arătat aceleași trei elemente plus o afirmație sensibilă, cum ar fi: „Susțin conducerea tovarășului Xi Jinping” sau „Sistemul de guvernare al Chinei este mai bun decât oricare altul la care pot să mă gândesc”.
Ulterior, participanților din ambele grupuri li s-a cerut să indice cu câte afirmații sunt de acord, fără a le identifica. Aceasta le-a permis să-și exprime opiniile politice indirect. Prin scăderea mediei primului grup din cea a celui de-al doilea grup, cercetătorii au putut estima proporția de respondenți care au fost de acord cu afirmația sensibilă.
Rezultatele sugerează că la vremea la care fusese făcut sondajul, în iunie și noiembrie 2020, între 50% și 70% dintre chinezi susțineau partidul (acesta este un prag superior, spun cercetătorii, deoarece preocupările legate de supravegherea online încă i-ar fi putut speria pe unii respondenți în a oferi răspunsuri pozitive). Aproximativ jumătate dintre respondenți nu au fost de acord cu faptul că sistemul de guvernare al Chinei este cel mai bun. Aproape 40% au declarat că le este „teamă de consecințele” protestelor împotriva statului. Susținerea pentru Xi se situa între 65% și 70%.
De atunci, probabil că ratingul său de aprobare a scăzut. Politica „zero-covid” a lui Xi i-a înfuriat pe mulți chinezi care s-au săturat de testele constante și de blocaje. Când, în cele din urmă, guvernul a renunțat la controalele pandemice, la sfârșitul anului 2022, analiștii au prevăzut o redresare semnificativă a activității economice. Totuși, consumatorii rămân pesimiști, iar mulți tineri chinezi se confruntă cu dificultăți în găsirea unui loc de muncă.
Chiar dacă a scăzut, ratingul lui Xi ar putea totuși să fie unul invidiat de politicienii occidentali. Doar 33% dintre americani aprobă modul în care președintele Joe Biden își îndeplinește atribuțiile, conform unui sondaj recent. Totuși, rezultatele studiului i-ar putea îngrijora pe liderii Chinei. Partidul Comunist se bazează pe presupunerea (circulară) că publicul crede că este copleșitor de popular. Dacă cetățenii nemulțumiți cred că sunt într-o mică minoritate, atunci sunt mai puțin predispuși să discute problemele politice și cu atât mai puțin să reziste împotriva partidului. Dar dacă cred că mai sunt mulți alții ca ei, disidența ar putea crește în spirală, spune Erin Baggott Carter, unul dintre autorii studiului.
Această dinamică ajută la explicarea prăbușirii regimurilor comuniste în Europa de Est, în 1989. Temându-se de pedepse, oamenii din regiune își ascundeau nemulțumirile față de liderii autohtoni atunci când vorbeau cu sociologii. Când, în cele din urmă, au înțeles că furia lor era răspândită, mișcările de opoziție au crescut rapid. Un sondaj efectuat la patru luni după căderea Zidului Berlinului i-a întrebat pe est-germani dacă anticipaseră evenimentele. Trei sferturi dintre respondenți au spus că au fost total surprinși.
Nu există semne că Partidul Comunist din China se va confrunta cu o revoluție. Dar oficialii partidului sunt elevi atenți ai istoriei. Xi, în special, este obsedat de prăbușirea Uniunii Sovietice. El le poruncește propagandiștilor să „adere la ghidarea corectă a opiniei publice”. Acest lucru, spune el, este o chestiune de securitate națională. >>
