În ciuda refuzului Chinei de a oferi Rusiei asistență militară extinsă, această țară continuă să furnizeze componente pentru armament, în special microcipuri esențiale pentru război. În timp ce Kremlinului îi place să eticheteze Beijingul drept un aliat, chiar și factorii sistemici de decizie recunosc că China beneficiază mai mult de pe urma cooperării decât Rusia, iar situația se înrăutățește pe zi ce trece. Într-o analiză pentru The Insider (în rusă – AICI, în engleză – AICI), economistul și fostul vice-ministru al Energiei, Vladimir Milov susține că Xi Jinping are nevoie ca regimul Putin să rămână stabil și să își continue postura de confruntare împotriva Occidentului. Cu toate acestea, China nu este deloc interesată de întărirea Rusiei și nu are intenția de a fi binefăcătorul ei.
<< Amploarea ajutorului chinez pentru Rusia nu trebuie supraestimată. În ciuda nevoilor urgente ale lui Putin, China încă nu a furnizat Rusiei arme și muniție pentru a fi folosite în prima linie – tocmai ceea ce Putin își dorește cel mai mult. În schimb, livrează o cantitate considerabilă de produse mai puțin semnificative. Acestea sunt și ele cruciale pentru menținerea capacităților de război ale Rusiei, dar nu duc la un succes dramatic pe câmpul de luptă. Astfel, China, într-un fel sau altul, evită să treacă anumite „linii roșii”, refuzând să purceadă la acele livrări oficiale de arme cu privire la care Occidentul a avertizat Beijingul.
În ceea ce privește peisajul economic, situația este mai nuanțată. În esență, strategia actuală a Chinei implică înlocuirea cu produsele sale a bunurilor occidentale pierdute de Rusia. In orice caz această înlocuire vine cu o primă semnificativă. Luați, de exemplu, cazul mașinilor chinezești de pe piața rusă, care sunt de două ori mai scumpe decât în China. În plus, producătorul de gaz Novatek a trebuit să majoreze costul proiectului Arctic LNG-2 cu aproape 4 miliarde de dolari atunci când a trecut de la turbinele americane Baker Hughes la turbinele chinezești Harbin.
Drept urmare, până la sfârșitul celor 11 luni ale anului 2023, exporturile chineze către Rusia au depășit 100 de miliarde de dolari, plasându-se nu cu mult în urma exporturilor rusești către China – anul trecut, balanța comerțului ruso-chinez s-a micșorat drastic. Între timp, China importă în principal materii prime și produse de primă etapă din Rusia, preferând să negocieze reduceri semnificative de preț cu exportatorii ruși de materii prime (mai târziu vom discuta acest lucru în detaliu). Rusia, pe de altă parte, importă produse finite complexe. Dacă aceste tendințe continuă, nu este departe momentul în care balanța comercială a Rusiei cu China va deveni negativă, ceea ce înseamnă că modelul comercial emergent devine evident mai avantajos pentru RPC.
În plus, spre deosebire de țările occidentale, China nu dorește să acționeze ca un binefăcător tehnologic pentru dezvoltarea industriei ruse și nu are niciun interes să vadă Rusia ca un concurent în sectorul de producție. Primarul Moscovei, Serghei Sobianin, a făcut recent aluzie la acest lucru când a declarat că țările din Est „se angajează într-un adevărat război economic împotriva Rusiei”, refuzând să furnizeze Rusiei componente și tehnologii pentru dezvoltarea propriei producții. Prim-viceprim-ministrul Andrei Belousov a făcut ecou sentimente similare, într-un interviu acordat înainte de Anul Nou ziarului Kommersant:
- „Trebuie să înțelegem clar că nimeni nu ne așteaptă pe piețele țărilor prietene. Aceste piețe sunt ocupate fie de mărfuri din țările prietene în sine, fie de mărfuri concurente din Europa… În prezent, mărfurile rusești lipsesc în China, lipsesc în India, lipsesc în Vietnam”.
Belousov speră că mărfurile rusești vor apărea pe aceste piețe, dar acesta este un vis. Este deosebit de amuzant să-i auzim oficiali ruși speculând despre o intrare masivă a produselor noastre pe piața chineză, pe fondul încetinirii economiei chineze – când spațiul se contractă pentru bunurile interne chineze. Credeți că, în aceste condiții, conducerea Chinei va fi preocupată de eliberarea spațiului pe piața sa internă pentru bunuri rusești de calitate și competitivitate incerte?… Iar cât de mult apreciază China Rusia ca partener în proiecte de înaltă tehnologie, se poate judeca din povestea de anul trecut despre cum Moscova a fost pur și simplu eliminată din proiectul comun de construire a aeronavei de mare capacitate, CR929, timp de peste un deceniu descrisă ca un „efort de colaborare”.
Contrar speranțelor autorităților ruse, China nu are nicio intenție să investească în Rusia. La începutul invaziei pe scară largă din Ucraina, investițiile directe chineze în economia rusă abia depășeau 3 miliarde de dolari, potrivit Băncii Rusiei — doar o fracțiune din PIB-ul Rusiei. Mai mult, aceste investiții se concentrau în principal în doar două proiecte Novatek – Iamal LNG și Arctic LNG-2, care sunt în mare parte scutite de taxe la bugetul rus, depind în mare măsură de echipamentele chinezești și sunt orientate spre exportul de gaz natural lichefiat ieftin în China.
În ultimii doi ani, au existat fix zero (0!) noi intrări ale investitorilor chinezi pe piața rusă și nu există nicio indicație privind astfel de intenții. În ciuda îndelungilor afișări ale unui parteneriat, rămâne așa cum a declarat ministrul pentru Dezvoltarea Orientului Îndepărtat și Arctic, Alexei Cekunkov: „aspectul de PR al relațiilor noastre cu China a depășit implementarea lor practică – numărul de proiecte din Rusia în care au fost cu adevărat implicați investitori chinezi semnificativi pot fi numărate doar pe degetele unei singure mâini”.
Bancherii ruși recunosc că până și băncile chineze care doresc să lucreze ocolind sancțiunile occidentale sunt încă atât de orientate către piețele financiare occidentale încât pur și simplu nu se vor implica cu băncile rusești care nu au acces la SWIFT. „Sistemul bancar chinez, în special utilizarea yuanului în plățile transfrontaliere, depinde în mare măsură de SWIFT – întreaga infrastructură de plăți este orientată spre SWIFT, au recunoscut sincer. Dacă o bancă rusă este deconectată de la SWIFT, indiferent de motiv, dacă legat sau nu legat de sancțiuni, aceasta va pierde accesul la plățile transfrontaliere prin Banca Chinei”, spune vicepreședintele Rosbank, Alexandr Rahmanin.
Aceasta este natura acestui „parteneriat”. În ultimii doi ani, a devenit evident că China nu este interesată să dezvolte Rusia drept concurent pe piața bunurilor de înaltă tehnologie, nu dorește să investească în Rusia și dorește doar să obțină materii prime la preț redus din Rusia în schimbul unui bonus câștigat prin deplasarea mărfurilor occidentale pe piața rusă.
Cu toate acestea, nu se poate spune că China nu este deloc dispusă să asiste Rusia: Putin este valoros pentru Xi Jinping, ca jucător care ajută la slăbirea pozițiilor Occidentului. Iar aici pot fi deslușite două principii clare. Primul: China nu se implică în nimic care implică riscuri semnificative, fără a-și asigura un efect de pârghie adecvat. Acest lucru se aplică atât investițiilor în Rusia, cât și livrărilor de arme: riscurile sunt substanțiale în ambele cazuri, iar capacitatea Chinei de a controla rezultatul este limitată. De exemplu, prin furnizarea de arme letale Rusiei, China și-ar asuma o responsabilitate semnificativă pentru agresiunea împotriva Ucrainei, dar nu ar putea controla operațiunile militare – deși dezavantajele și riscurile s-ar concretiza cu siguranță, nu există nicio garanție că Putin ar ieși învingător folosind armele chinezești.
Al doilea principiu este acela că China nu dorește să fie donatorul nimănui și investește doar în acțiuni care îi aduc beneficii tangibile. Prin urmare, extinderea comerțului bazat pe principiul „materii prime ieftine în schimbul mărfurilor chinezești cu o primă” funcționează, în timp ce investițiile și cooperarea tehnologică nu funcționează.
Elita guvernamentală rusă, cufundată în prezent în fervoarea publică anti-occidentală, se confruntă cu provocatoarea indusă de realizarea faptului că, începând cu anii 1980, Occidentul a acționat efectiv ca donator pentru Rusia – indiferent de reticența sa în a o recunoaște – pe un spectru larg de factori de dezvoltare: capital, tehnologie, know-how. China nu are nicio intenție de a fi un astfel de donator; este doar interesată să minimizeze sprijinul pentru regimul Putin, fără a-i oferi acestuia oportunități de consolidare și dezvoltare, și de a-și maximiza sieși beneficiile.
Aceasta se extinde și la domeniul militar. În ultimii doi ani, a devenit evident că China nu este dispusă să se implice activ în sprijinul militar substanțial pentru Putin. Acest lucru ar presupune riscul unei semnificative escaladări a tensiunilor cu Occidentul și posibilitatea de a se confrunta cu sancțiuni substanțiale. Având în vedere încetinirea fără precedent a economiei chineze, acesta este ultimul lucru de care Xi Jinping are nevoie. În consecință, China se străduiește să-și ajute partenerii din Moscova cu măsuri secundare de care se poate ușor detașa dacă ar fi necesar; de exemplu, s-ar putea afirma că anumite companii private furnizează drone, sub asumpția că acestea erau destinate unor scopuri civile.
Fără îndoială, acest lucru îl ajută pe Putin, iar Occidentul este îngrijorat de asta – de unde și sancțiunile care vizează companiile chineze implicate în sprijinirea industriei militare și de apărare a regimului Putin. Dacă va exista vreun efect și dacă ar trebui să ne așteptăm la o escaladare a sancțiunilor secundare – rămâne o întrebare deschisă. Cu toate acestea, este crucial ca China să-i demonstreze Occidentului că urmează o politică independentă, că este dispusă să evite trecerea anumitor „linii roșii”, dar nu va ceda pe deplin sub presiunea sancțiunilor. Mai mult, profitul generat din vânzările de produse militare către Rusia face ca aceste demersuri să merite. Prin urmare, este probabil să se desfășoare un joc de-a șoarecele și pisica, unul ce implică diverse scheme cu companii false, dar furnizarea de produse cu dublă utilizare va continua probabil. Producătorii chinezi de astfel de produse sunt adesea mai puțin dependenți de piețele internaționale, ceea ce limitează efectul sancțiunilor asupra comportamentului lor.
Ar putea exista o nouă escaladare a rivalității SUA-China, în special în legătură cu livrările în curs de produse militare către Rusia sau o ipotetică întoarcere a lui Donald Trump la Casa Albă? Iată ceva de luat în considerare: în timpul rivalității comerciale și economice dintre China și SUA din ultimii ani, amploarea interacțiunii dintre cele două economii a scăzut drastic. Ponderea mărfurilor chinezești în importurile din SUA, în prima jumătate a anului 2023, a scăzut la 13,3%, aproape jumătate din valoarea de vârf, de 21,6% în 2017. Această tendință va continua indiferent de Trump; multe companii care vizează piața din SUA și-au dat seama că plasarea producției în China implică riscuri și își mută producția în alte țări.
Pe de o parte, toți acești factori contribuie în mod semnificativ la încetinirea observată a economiei chineze: China pierde piața americană și investitori. Pe de altă parte, în mod paradoxal, SUA pierde o pârghie de influență asupra politicii Chinei: în ceea ce privește comerțul, nu va mai rămâne mult de tăiat. Trebuie înțeles că potențialul relativ ușor de reducere a importurilor chineze de către SUA a fost deja explorat, iar barierele comerciale suplimentare vor provoca mai multă durere economiei americane decât înainte. În ceea ce-l privește pe Trump, deși previziunile sunt dificil de făcut, se pare că doi factori vor fi decisivi dacă revine în funcție. În primul rând, Trump se va concentra pe politica internă, consolidarea puterii și căutarea răzbunării politice împotriva celor care l-au înfruntat în ultimii patru ani – s-ar putea ca China să nu fie în fruntea agendei sale. În al doilea rând, obiectivul de a-l opri pe Putin și de a opri războiul nu va fi o prioritate pentru el. Este destul de clar că lui Trump îi pasă puțin de Ucraina și vede în Putin (lucru, aparent, reciproc) un potențial partener de afaceri, dacă nu un aliat.
Da, vor apărea sentimente de șoim cu privire la China, alimentate de consensul aproape universal anti-China din cadrul establishmentu-ului american. Însă acestea vor fi constrânse de interesele marilor afaceri, care au de pierdut din cauza unei escaladări a războaielor comerciale și a nivelului scăzut de interes al lui Trump pentru războiul din Ucraina. Cu toate acestea, se pare că Trump și-a depășit vârful de popularitate, iar de data asta victoria sa nu pare la fel de probabilă ca acum câteva luni, însă acesta este un subiect pentru o discuție separată.
Luând în considerare toate aceste circumstanțe, se pare că sarcina de a bloca acest canal de aprovizionare a Rusiei cu produse cu dublă utilizare din China va fi o provocare. Se vor face încercări, dar efectul de pârghie scade, iar China se comportă și va continua să se comporte destul de inteligent, evitând anumite „linii roșii”. Ar fi mult mai productiv pentru Occident, astăzi, să-și concentreze eforturile pe închiderea canalelor de aprovizionare cu potențiale produse cu scop militar din alte țări. După cum știm, o cantitate considerabilă de astfel de produse continuă să fie furnizată chiar și din țările UE și există oportunități mult mai bune de a influența țările din Asia Centrală, Orientul Mijlociu și Turcia. În acest sens, China rămâne o nucă relativ greu de spart.
Chiar și așa, nu trebuie uitat punctul principal: modelul actual al relațiilor ruso-chineze nu-i permite Rusiei să „decoleze”. China îi oferă lui Putin ajutor doar într-un mod „minim, de susținere a vieții” și cu beneficii semnificative pentru ea însăși, mai degrabă luând resurse de la Putin (pe care altfel el le-ar putea folosi pentru război) decât prin a fi donatorul său. Beijingul este interesat să se asigure că regimul Putin persistă și continuă să atace Occidentul, dar nu este deloc interesat de întărirea lui. China nu este nici capabilă, nici dispusă să-l ajute decisiv pe Putin să câștige un război sau să ferească sistemul Putin de efectele crizei. Prin urmare, factorul chinez care îl susține pe Putin este important, dar nu decisiv în determinarea cursului istoriei. >>
