<< Luptătorii Hamas au lansat un atac major asupra Israelului, sâmbătă dimineață. Hamas este un grup islamic cu legături strânse cu Iranul, despre care se spune că ar fi principala sa sursă de finanțare >>, scrie George Friedman, pentru Geopolitical Futures.
<< Acest lucru îl diferențiază de Fatah, care este susținut de Egipt, are o natură mai seculară și se pare că nu a fost implicat în atac. Majoritatea țărilor arabe sunt ostile Iranului și, prin urmare, nu vor sprijini Hamas, iar negocierile dintre Arabia Saudită și Israel pentru normalizarea relațiilor sunt în desfășurare. Egiptul este ostil Hamas, chiar dacă acesta din urmă domină Gaza. În 2008, când Hamas a lansat din Gaza rachete asupra Israelului, republicanii au susținut că bani americani pentru ajutor au fost dați Hamas chiar înainte de atac. Afirmații similare au fost deja făcute împotriva administrației Biden cu privire la fondurile pe care le-a eliberat Iranului ca parte a unui schimb de prizonieri.
Aceasta este o mică parte din complexitatea Orientului Mijlociu și a politicii implicate în evenimentele din acest weekend. Acesta nu a fost un atac spontan, ci o operațiune extrem de complexă, coordonând atent atacurile aeriene și cu rachete, debarcări navale și asalturi de infanterie la scară largă.
De ce a avut loc acum? Pot doar să speculez că Iranul a observat o cooperare crescândă cu Israelul între țări arabe precum Arabia Saudită și era îngrijorat că va fi exclus din sistemul emergent. Tensiunile dintre arabii suniți și șiiții iranieni – o scindare fundamentală în islam – sunt substanțiale, iar relația arabă în schimbare cu Israelul trebuia să fie perturbată. De aici atacul, Sibiu asumpția că un răspuns brutal israelian era inevitabil împreună cu ajutorul SUA pentru Israel, care i-ar face de rușine pe arabi. Este, fără îndoială, mult mai complex decât atât și mulți suniți arabi nu vor să aibă nimic de-a face cu normalizarea cu Israelul, dar aceasta este o explicație rezonabilă a motivului pentru care atacul trebuia să aibă loc acum.
Atacul a fost conceput pentru a descuraja un contraatac. Obiectivul său, în afară de capturarea obiectivelor, era capturarea de oameni, în special a copiilor. Presupunerea este că israelienii nu vor riposta și nu vor risca uciderea ostaticilor israelieni. Israelienii au susținut că Hamas a înlănțuit copii israelieni în obiective aflate în zone în care probabil ar avea loc un atac. Capturarea și plantarea acolo a copiilor este neplăcută, dar eficientă.
Înainte de a discuta răspunsul Israelului, trebuie luate în considerare serviciile de informații israeliene, lăudate ca fiind de clasă mondială, dar care au cunoscut cel mai mare eșec din ultimii aproape 50 de ani, când Israelul a fost atacat simultan și surprinzător de armata egipteană de pe Canalul Suez și de armata siriană din Înălțimile Golanului. Aceste atacuri au fost concepute pentru a-i șoca pe israelieni și a-i forța să intre în acțiuni complexe neplanificate astfel încât să-și dividă forțele și să le fie slăbită capacitatea de a rezista atacurilor.
Au rezistat atacurilor, iar contraatacurile au reușit în cele din urmă, dar rezultatul a fost de tipul „touch and go”. Forțele de luptă ale Israelului și-au revenit rapid din eșecul serviciilor de informații de a vedea amenințarea. De fapt, serviciile de informații israeliene văzuseră o mare parte din planificarea și pregătirea pentru atac – care a necesitat multe întâlniri și comunicații electronice care au fost interceptate. Israelienii au capturat, de asemenea, fotografii cu masarea de tancuri, iar culegerea de informații din sursă umană a observat o activitate și un entuziasm în creștere pe aerodromuri. Dar israelienii nu au reușit să înțeleagă ce putea să însemne activitatea simultană din Egipt și Siria.
Principalul rateu a fosta analiști. Analiștii trebuie să absoarbă toate datele pentru a trage o concluzie. În multe cazuri, totuși, organizațiile de informații dezvoltă o analiză bazată inițial pe fapte, dar nu reușesc să o actualizeze pe măsură ce apar fapte noi, contradictorii. Analiza devine sacră, iar prognoza rămâne neschimbată. În 1973, fusese evident că egiptenii și sirienii se pregăteau pentru ceva, dar conceptul israelienilor – care spunea că niciunul nu va lansa un război cu echipamentul și pregătirea lor actuală – le guverna înțelegerea evenimentelor. Fiecare organizație de informații se luptă cu conceptele sale. Puține reușesc. În intelligence, dragostea oamenilor pentru stabilitate este letală.
Se pare că de data aceasta conceputul fusese acela că Hamas și mai ales binefăcătorii săi iranieni erau prinși în negocierile cu diferite puteri și căutau să intre în relații profitabile, bazate pe programul nuclear iranian. Evident, această analiză a fost greșită și mă întreb dacă pe analiști i-a ghidat vreo fărâmă de intelligence sau conceptul. Bănuiesc că acesta din urmă, dar nu știu, deoarece poziția oficială a Israelului este că va examina eșecul serviciilor de informații. Mă îndoiesc că va publica un raport complet. Între timp, actuala echipă rămâne la locul său. Există multă informație de intelligence de procesat și acesta poate fi un război lung, dar asta este chemarea lor. Ca toate războaiele, acesta este un război de informații – informațiile desfășoară trupele.
Voi încheia cu întrebarea evidentă: a declanșat Rusia acest lucru pentru a distrage atenția americanilor de la Ucraina? Presupun că nu. Rusia este încurcată cu multe țări, precum Arabia Saudită, care nu și-au dorit acest război. În orice caz, începerea unui război presupunând că SUA vor fi deturnate poate exploda în fața Rusiei, iar fața acesteia este suficient de bătută. >>
