<< Politicile mai puțin visătoare, în materie de securitate și energie, ar trebui să ajute Germania să conducă Europa>>, notează The Economist.
<< Pentru a împrumuta o frază de la împăratul Hirohito, războiul din Ucraina a evoluat nu neapărat în avantajul lui Vladimir Putin. El a determinat Finlanda și Suedia să facă pași de apărare prin solicitarea apartenenței la NATO. A adâncit naționalismul ucrainean, a întărit alternativa democratică pe care Ucraina o oferă propriei tiranii a lui Putin și a determinat clienții energiei Rusiei să caute marfă în altă parte. De asemenea, a provocat un „gigant somnoros”, Germania, trezind o țară care a fost atât cel mai bun partener al Rusiei, cât și cel mai mare dușman al acesteia. Încurajarea agresiunii de către Putin se poate dovedi declanșatorul care transformă Germania în propriul său coșmar: un lider mai puternic, mai îndrăzneț și mai hotărât al unei Europe mai unite.
Germania avea mare nevoie de acel impuls. Foarte mulțumită de acțiunile celor din jur și puțin mulțumită de sine, târziu a realizat cât de repede se schimbă lumea în jurul ei. Acum, totuși, are la îndemână o oportunitate remarcabilă, deoarece germanii se confruntă cu un lucru rar într-o democrație: un consens cu privire la necesitatea unei schimbări ample și radicale în economie și securitate.
Pericolul era iminent. Da, Germania se mândrește cu un profil de invidiat prin faptul că este cea mai puternică economie a Europei, cea mai stabilă politic și, le place nemților să creadă, cel mai responsabil cetățean. Dar dependența Germaniei de combustibilul rusesc ieftin, exploatata cu grijă de către Rusia, a fost scoasă în evidență de războiul din Ucraina. Germanii nu sunt doar vulnerabili la șantajul energetic al Kremlinului, ci au și finanțat invazia lui Putin.
Acea situație jalnică a fost un rezultat al altor eșecuri ale Germaniei: reticența de a pune sub semnul întrebării presupunerile „roz”, înrădăcinate în propria sa istorie recentă fericită. Noțiuni consolatoare, cum ar fi aceea că prin comerțul cu Rusia i-ar îmblânzi beligeranța, o temă îndrăgită de Angela Merkel, a permis Germaniei pentru prea mult timp să rămână surdă la cererile aliaților pentru investiții mai puternice în apărarea sa și în Europa.
Germania s-a ferit și de alte provocări. Economia sa rămâne excesiv de dependentă de exportul de produse tradiționale de inginerie, unde există puțin loc de creștere, și de o țară, China, ca sursă de inputuri și piață pentru bunurile sale. Parțial din cauza regulilor stricte privind cheltuielile publice, Germania a investit insuficient în infrastructură; prea des trenurile sale nu circulă la timp. Sectoarele public și privat sunt ținute pe loc de digitalizarea lentă a serviciilor, precum și de lipsa de muncitori calificați – un precursor al unui pericol demografic, deoarece în următorul deceniu mai mulți germani se vor pensiona decât vor intra pe piață ca forță de muncă.
Acum, pun la cale o nouă Germanie. La trei zile după invazie, Olaf Scholz, pe atunci nou cancelar care conducea o coaliție netestată, a ținut mult aplaudatul său discurs Zeitenwende în fața Bundestagului, semnalând o ruptură față de tendința de după război a țării către pacifism. El a stabilit agenda pentru anii următori.
Vestea bună este faptul că provocările țării sunt ușor de gestionat. Luați drept exemplu energia. Când Putin a invadat, Germania se baza pe Rusia pentru 55% din gazul său. Prăpăstioșii au avertizat că proviziile vor fi oprite, fabricile germane se vor închide și familiile vor tremura în bucătăriile lor. De fapt, chiar dacă cota Rusiei pe piața germană a gazelor s-a redus la jumătate, depozitele de gaz pentru iarnă se construiesc într-un ritm normal. Industria spune că poate reduce utilizarea mai mult decât se aștepta. Confruntându-se cu prețuri mai mari și campanii conservatoare, gospodăriile vor proceda la fel. Germania repornește centralele electrice pe cărbune. Va investi în surse regenerabile. Ar trebui (și probabil) va prelungi durata de viață a trei centrale nucleare care fuseseră programate să se închidă în mod pripit. De asemenea, ar trebui să anuleze interzicerea fracking-ului, care și-a pus rezervele mari de gaz de șist la dispoziție.
Cu suficientă hotărâre, alte probleme au și ele soluții. Scholz s-a angajat să mărească cheltuielile pentru apărare cu o treime – deși bugetul de bază din acest an este invariabil. Noile cheltuieli vor finanța o modernizare a echipamentului. El a promis, de asemenea, o abordare mai puțin visătoare a afacerilor externe, trimițând arme grele în Ucraina, sfidând vechiul tabu pacifist. Guvernul său a inițiat o revizuire amănunțită a relațiilor cu China și urmează să emită în curând o strategie de securitate națională. În mod grăitor, acesta este primul efort de acest fel al Germaniei de a-și încadra propriile obiective geostrategice.
Digitalizarea și ecologizarea industriei sale și adăugarea serviciilor de ultimă generație la mix va fi mai dificilă. Nenumăratele companii din Mittelstand-ul său ar putea rămâne baza puterii economice a Germaniei dacă ar accepta provocarea digitală. Din fericire, liderii de afaceri și guvernul lui Scholz par pragmatici. Regulile de imigrare sunt modificate pentru a atrage mai mulți muncitori calificați în țară. Germania este, de asemenea, mult mai deschisă față de cheltuielile pe deficit nu numai acasă, ci și în Europa.
Relațiile sale puternice cu Europa sunt un alt avantaj, rezultatul deceniilor de grijă față de aliați, inclusiv față de o America ocazional neascultătoare. În viitor, pe măsură ce firmele caută modalități de a-și face lanțurile de aprovizionare mai puternice, Germania de încredere va fi un loc atractiv pentru investiții.
Pericolele încă pândesc. Turcia sau o a doua administrație Trump ar putea părăsi alianța NATO. Germania s-ar confrunta atunci cu o provocare de securitate mult mai împovărătoare, fiind al doilea membru al alianței ca mărime, dar cu cea mai slabă putere militară. Creșterea cheltuielilor ar trebui să fie doar primul pas într-o revizuire radicală a unei armate greu de mulțumit și birocratizate, care este prost pregătită să apere țările mai expuse de la periferia NATO.
Germania a pus în mod înțelept și consecvent Europa în centrul preocupărilor sale. Dar în fața provocărilor politice la adresa UE din Polonia, Ungaria și, potențial, un nou guvern de dreapta în Italia, Germania are un rol vital de jucat în menținerea laolaltă a proiectului. În această privință și în chestiuni precum o piață unică mai profundă, Scholz ar trebui „să coboare de pe bancheta din spate” și să stea în față.
Care a venit primul, vulturul sau oul?
Cel mai mare pericol, însă, este ca acest moment să fie pierdut și Germania să treacă înapoi la prudență și inactivitate. Schimbarea cuprinzătoare durează ani de zile, iar Scholz nu este deosebit de popular.
Ucraina va fi un test timpuriu al calității Germaniei. Deși atitudinea dură a lui Scholz împotriva lui Putin îi convinge în continuare pe majoritatea germanilor, sprijinul s-a diminuat, iar costul războiului nu a „atins” încă facturile la încălzire. Dacă Germania ar abandona Ucraina, asta ar fi o tragedie, atât pentru germani, cât și pentru ucraineni. Acesta este un conflict asupra viitorului unui continent. Este, de asemenea, o oportunitate pentru Germania de a-și recupera locul în inima Europei. >>
