Este o tragedie că acest lucru nu înseamnă nimic în Washingtonul de azi, unde Rusia lui Putin pare să fie favorizată în detrimentul Europei
Administrația Trump amenință să răstoarne cea mai de succes alianță din lume – acesta a fost mesajul clar care a reieșit din conversația scursă de „Signalgate”. Dacă americanii încă își doresc ca țara lor să conducă lumea liberă, în loc să fie doar un alt agresor pe scena mondială, vor trebui să transmită un mesaj clar republicanilor.
În centrul acestei nefericite furtuni stă disprețul trumpian față de Organizația Tratatului Atlanticului de Nord și, în special, față de națiunile europene, care sunt principalii parteneri ai Americii în acest mare efort. Dacă este analizată corect, fără meschinărie, pentru SUA NATO reprezintă o afacere strategică, iar pentru lumea liberă este un bastion. NATO este o alianță benefică pentru America și pentru oricine prețuiește ordinea democratică în fața agresiunii autocratice. Este un lucru trist pentru umanitate faptul că America, sau cel puțin conducerea sa, nu mai vede lucrurile astfel.
Dar Trumpworld crede, cumva, că America este manipulată și că face o afacere proastă – iar disprețul unor oficiali de rang înalt, precum vicepreședintele J.D. Vance și secretarul apărării Pete Hegseth, față de cei mai apropiați aliați ai Americii a fost exprimat clar în conversația de pe Signal publicată în The Atlantic, al cărei editor, Jeffrey Goldberg, fusese invitat fără intenție.
De fapt, Vance a susținut că nu ar trebui pedepsiți huthiții, care au obstrucționat aproximativ un sfert din comerțul maritim global, provocând pierderi devastatoare pentru veniturile Egiptului din Canalul Suez, deoarece europenii folosesc acea rută mai mult decât SUA: „Pur și simplu urăsc să salvez din nou Europa”. Hegseth a fost în favoarea atacurilor, dar a adăugat: „Îți împărtășesc pe deplin disprețul față de europenii care profită pe gratis. Este JALNIC”.
Administrația Trump amenință să răstoarne cea mai de succes alianță din lume – acesta a fost mesajul clar care a reieșit din conversația scursă „Signalgate”. Dacă americanii încă își doresc ca țara lor să conducă lumea liberă, în loc să fie doar un alt agresor pe scena mondială, va trebui să transmită un mesaj clar republicanilor.
Sunt multe lucruri greșite aici, desigur. Conversația nu era securizată – ceea ce este mult mai grav decât utilizarea de către Hillary Clinton a unui server privat de e-mail. Invitarea lui Goldberg în chat a fost un act de o incredibilă prostie, care sfidează orice logică. Întreaga discuție a părut amatoricească și infantilă. Poate și mai condamnabile au fost minciunile absurde care au urmat – Hegseth negând că s-au discutat planuri de război și tratându-l pe editorul unei publicații respectate ca pe un „pseudo-jurnalist discreditat”. Ai crede că un fost om de presă, precum Hegseth, ar ști că o minciună e un lucru, însă o minciună care ar putea (și inevitabil va fi) ușor demascată este deosebit de, ei bine, jalnică.
Din fericire, acești incompetenți îi dăduseră acces, din greșeală, unui jurnalist senior responsabil și totodată unui intelectual american, iar nu, de exemplu, purtătorului de cuvânt al huthiților. Oamenii fac greșeli. Ceea ce este însă mai greu de iertat este disprețul revoltător față de europeni, partenerii Americii în apărarea libertății. Așadar, la cum văd eu lucrurile, cineva ar trebui să ia atitudine de partea adevărului (vedeți mai jos apariția mea în podcast pe acest subiect).
Europa este sursa „civilizației occidentale” pe care administrația pretinde că o apără. Ea reprezintă majoritatea democrațiilor autentice de pe Pământ, pe care SUA obișnuia să își dorească să le conducă. Alianța noastră transatlantică, pe care Trump pare să o urască, a ținut autoritarismul în frâu. Pe 4 aprilie se împlinesc 76 de ani de la fondarea sa, la Washington.
Da, țările europene au subinvestit în apărare timp de ani de zile, iar distribuirea poverii financiare rămâne inegală. Dar în loc să repare NATO, mișcarea MAGA pare hotărâtă să o saboteze, invocând frecvent cifre înșelătoare. Unul dintre cele mai persistente mituri este că SUA plătește 70% din bugetul NATO. Asta este pur și simplu fals. În 2024, contribuția reală a SUA la bugetul comun al NATO a fost de aproximativ 753 de milioane de dolari dintr-un total de 3,8 miliarde – adică 16%, ceea ce reprezintă, de asemenea, mai puțin de 0,1% din bugetul american al apărării.
Ceea ce este adevărat, este faptul că SUA reprezintă aproape 70% din totalul cheltuielilor de apărare ale membrilor NATO. Dar acest lucru nu se întâmplă pentru că Washingtonul plătește factura Europei. Se întâmplă pentru că SUA are, de departe, cea mai puternică armată, cu operațiuni masive din Golful Persic până în Pacific. Acest fapt reflectă statutul Americii de superputere și raza sa globală de acțiune.
Pentru o cheltuială relativ modestă dedicată NATO, SUA obține destul de mult. Cu o fracțiune minusculă din bugetul său de apărare, America menține o rețea vastă de baze, aliați și influență în întreaga Europă. Acestea nu sunt avanposturi coloniale, ci parteneriate bazate pe interese comune, care permit SUA să își proiecteze puterea, să descurajeze adversarii și să modeleze securitatea globală fără a recurge la război sau ocupație.
Chiar și după prăbușirea Uniunii Sovietice – a cărei descurajare a fost rațiunea sa inițială de a exista – NATO rămâne un scut împotriva autoritarismului. Invaziile declanșate de Rusia în Georgia în 2008, în Ucraina în 2014 și din nou în 2022 nu au fost reacții la extinderea NATO. Au fost reacții la absența NATO. Țări precum Ucraina doriseră să adere la NATO nu pentru a antagoniza Rusia, ci pentru a se proteja de ea.
Extinderea NATO ar putea fi într-adevăr văzută ca o provocare, așa cum susțin apologeții Kremlinului. Dar Rusia probabil nu a reacționat cu atâta agresivitate de teama unei invazii a NATO. Mai degrabă, Vladimir Putin și acoliții săi știau că apartenența la NATO este un precursor al aderării la Uniunea Europeană și al libertății și prosperității care vin, de obicei, odată cu aceasta. Un dictator care își jefuiește propriul popor nu putea tolera un astfel de exemplu atât de vizibil și atât de aproape.
De aceea este atât de important NATO – pentru că, în cele din urmă, nu este legat de ambiții imperiale, ci de democrație și libertate. O astfel de aspirație fusese, odinioară, esența incontestabilă a experimentului american. Sub Trump, evident, nu mai valorează nimic. Astfel, Trump alege să amenințe alianța, lăudându-se că ar „încuraja” Rusia să atace țările NATO care nu plătesc suficient, trimițându-și locotenenții să-i ofenseze pe europeni ori de câte ori este posibil și proiectând o aliniere cu Rusia, care stârnește furia.
Europenii se întreabă, așadar: cum ar arăta o retragere reală a SUA? Statele europene membre NATO ar putea compensa din punct de vedere financiar, dar asta nu ar fi suficient. SUA aduce infrastructură de comandă și control, capabilități cibernetice, transport strategic aerian și coordonare operațională în timp real. Fără acestea, NATO ar fi fragmentat și slăbit.
Partea pozitivă? Toate acestea ar putea forța, în cele din urmă, Europa să ia în serios apărarea și să o trateze ca pe o responsabilitate esențială. Bugetele pentru apărare cresc treptat. Discuțiile strategice devin din ce în ce mai urgente. Uniunea Europeană explorează o integrare mai profundă în domeniul apărării.
Două viitoruri sunt posibile.
Într-unul dintre ele, Partidul Republican pierde alegerile din 2028 (și poate va fi sancționat și la alegerile parțiale de anul viitor), iar SUA își reafirmă rolul de lider al lumii libere. Europa devine un aliat mai puternic și mai angajat. Parteneriatul este reînnoit cu o claritate a scopului dublată de hotărâre.
În celălalt, ruptura se adâncește. America se retrage într-un naționalism tranzacțional. NATO este golit de conținut. Ucraina, posibil, a căzut. Rusia își consolidează controlul asupra vecinătății sale. China invadează Taiwanul. Ordinea liberală se erodează într-un colaps lent. Europa rămâne singură.
În ambele scenarii, un adevăr va persista: în mod incredibil pentru mulți dintre cei care îl subestimaseră subestimaseră pe Trump, aceasta va fi lumea construită de Trump. Indiferent de motivațiile sale, el a perturbat cea mai de succes alianță din istoria modernă și a creat condițiile pentru transformarea sau declinul său.
Alegători indeciși, gândiți-vă bine înainte de alegerile parțiale!
