Fosta prim-ministră duce o luptă dificilă pentru a-și reabilita reputația grav afectată, notează Politico.
<< Prim-ministrul cu cel mai scurt mandat din istoria Marii Britanii încearcă cu disperare să își croiască un nou loc în lume. Deocamdată, acest lucru pur și simplu nu se întâmplă.
De când a devenit al treilea premier consecutiv demis de colegii săi conservatori, Liz Truss a încercat, fără succes, să își reabiliteze reputația care i-a fost complet distrusă la sfârșitul celor 49 de zile haotice în Downing Street 10.
În Marea Britanie, e precum cel de care râde tot satul. Partidul Laburist, aflat acum la guvernare după o înfrângere zdrobitoare aplicată conservatorilor lui Rishi Sunak, în alegerile generale, readuce în discuție „fantoma” lui Truss ori de câte ori are nevoie să marcheze puncte politice.
Acum, biografii politici îi analizează în detaliu eșecul. Încercările lui Truss de a avea succes în America, promovând o platformă pro-Trump, au eșuat. Și nici măcar nu mai poate organiza ceva în parlament, pentru că în alegeri a pierdut ceea ce ar fi trebuit să fie un loc sigur pentru conservatori — devenind astfel primul fost prim-ministru care a suferit o asemenea umilință, în mai bine de un secol.
Un fost consilier principal al lui Truss, care, ca alți intervievați din acest articol, a vorbit sub anonimat, a spus următoarele: „A fost o vreme când, în calitate de consilieri speciali ai ei, am fi mers pe cărbuni încinși pentru ea. Acum nu mai e cazul — în prezent, nimeni dintre cei care lucraseră pentru ea la No. 10 nu vrea să mai aibă de-a face cu ea”.
„Cu excepția cazului în care ești un ideolog al pieței libere, o asociere cu Truss după perioada de la No. 10 este ca o condamnare pentru reputație”.
Cum să nu fii prim-ministru
Este o mare diferență față de „viața de apoi” a altor foști prim-miniștri britanici, care s-au obișnuit să meargă la conferințe plătite bine și să primească reevaluări indulgente ale manevrelor lor mai controversate.
„În trecut, oameni precum [Harold] Macmillan, [Winston] Churchill, [Harold] Wilson, [James] Callaghan și [Margaret] Thatcher au făcut ce se cuvenea, adică s-au retras, și-au scris memoriile și apoi au dispărut din scenă”, afirmă respectatul istoric Anthony Seldon, care tocmai a lansat o biografie fără menajamente a lui Truss, cu subtitlul: „Cum să nu fii prim-ministru”.
Alți foști premieri au tras din greu pentru a-și repara reputația. De exemplu, Anthony Eden a încercat să-și folosească timpul rămas după mandatul în No. 10 pentru a repara daunele cauzate de gestionarea crizei Suez din 1956 — văzută drept unul dintre marile eșecuri de politică externă ale secolului XX. „El a încercat să-și reconstruiască reputația prin scrierea memoriilor, dar nu a făcut-o într-un mod la fel de lipsit de scrupule ca Liz Truss”, a spus Seldon.
Memoriile lui Truss, „Ten Years to Save the West”, au fost publicate la doar 18 luni după ce a părăsit funcția și conțin puține urme de regret. În schimb, ea și-a întărit susținerea față de controversata sa agendă politică și a criticat dur establishmentul economic, despre care susține că au pus piedici administrației sale.
Truss a recunoscut că nu a fost „lipsită de vină” în ceea ce privește bugetul guvernamental bazat pe datorii și reducerea impozitelor, care i-a precipitat căderea. Cu toate acestea, și-a concentrat în mare parte criticile în alte direcții.
„Privind înapoi, după-amiaza aceea [a mini-bugetului] a fost probabil cel mai fericit moment al meu ca prim-ministru. Nu aveam de unde să știu că establishmentul era pe cale să folosească toate uneltele aflate la dispoziția sa pentru a contraataca”, a scris ea.
Seldon a spus că prim-miniștrii trebuie să-și combine memoriile cu acțiuni continue în interesul public, dacă doresc să aibă vreo speranță de reabilitare.
„Toți își scriu memoriile, iar acest lucru reprezintă atât o sursă de venit pentru ei, cât și o ocazie de a-și prezenta propria versiune asupra evenimentelor”, a spus el, adăugând despre cea de-a doua parte: „Asta nu funcționează niciodată”.
Dacă Truss ar reuși să-și folosească statutul pentru a realiza ceva de care lumea are nevoie, în maniera intervențiilor fostului prim-ministru laburist Gordon Brown în combaterea sărăciei globale, ar „câștiga mult mai mult respect”, a argumentat Seldon.
Echipa lui Truss a respins categoric caracterizarea făcută de biograf mandatului ei.
Un aliat al fostei prim-ministre a afirmat următoarele: „Faptul că încă este îndreptat atât de mult venin asupra lui Liz, comparativ cu omul care tocmai ce i-a condus pe conservatori la cea mai mare înfrângere din istorie, arată doar faptul că ea promovează o agendă care îi face pe detractorii săi să se simtă amenințați”.
Luând la țintă „clasa politică și media” pentru concentrarea lor asupra lui Truss, acesta a adăugat: „Sincer, ar fi o schimbare binevenită dacă s-ar angaja pur și simplu în dezbaterea argumentelor pe care ea le susține, în loc să se implice în hărțuire și intimidare — comportamente considerate drept o rușine când victima este un politician de stânga, dar care par perfect acceptabile dacă ținta este un politician de dreapta”.
Sărutul morții
Pentru cei care au lucrat cu Truss în timpul perioadei în care s-a aflat la guvernare, există un sentiment de tristețe în legătură cu ceea ce a ajuns azi, foștii colaboratori spunând că ea este de nerecunoscut față de politicianul pe care îl cunoscuseră și în care au crezut în timpul ascensiunii sale la putere.
Mandatele lui Truss ca secretar de stat pentru comerț și ca secretar de stat pentru afaceri externe au fost marcate de prezența sa în fruntea negocierilor comerciale post-Brexit. Ea a obținut eliberarea lui Nazanin Zaghari-Ratcliffe dintr-o închisoare iraniană, un succes pe care nu îl avuseseră mai mulți predecesori. De asemenea, a fost un jucător cheie în răspunsul robust al Regatului Unit la invazia Rusiei în Ucraina.
Truss a reușit să simtă starea de spirit a Partidului Conservator după demiterea lui Boris Johnson și a dovedit că este o campioană formidabilă, învingându-l confortabil pe principalul său rival, Sunak, pentru a obține funcția de prim-ministru.
Era văzută ca fiind liberală din punct de vedere social de către colegii săi și se declara un aliat al comunității LGBT+, o poziție care i-a câștigat aprecierea în anumite zone ale coaliției conservatoare.
După ce a părăsit funcția, însă, Truss a ales să își exprime sprijinul total pentru fostul președinte american, Donald Trump, declarând că lumea fusese „mai sigură” în timpul mandatului său. A împărțit scena cu fostul consilier al lui Trump, Steve Bannon, în timp ce acesta îl descria pe activistul britanic de extremă dreapta, Tommy Robinson, ca fiind un „erou” .Ea a renunțat public la descrierea sa ca aliat al comunității LGBT+ și a continuat să dea vina pe „deep state” pentru demiterea sa.
Un al doilea fost colaborator care a lucrat cu Truss în Downing Street a spus că este „trist să vezi” ce s-a întâmplat cu ea, adăugând: „Nu cred că s-a recuperat după trauma și șocul a ceea ce s-a întâmplat în No. 10”.
„Ea a ales să se răsfețe în teorii ale conspirației, a scris o carte făcută pe fugă, fără idei noi și s-a apropiat de populistii de dreapta care sunt străini în multe dintre lucrurile în care ea crede ca liberal economic și social”, au adăugat aceștia.
„Jocul ei cu piața din SUA și scena alt-right este legat de bani. Este singurul loc în care poate merge din punct de vedere politic. Nimeni altcineva nu o va accepta și e greu de imaginat că ar putea reveni în politica conservatoare de prim-plan, aici”.
Un aliat lui Truss, citat mai devreme în acest articol, a mai afirmat că: „De când a părăsit funcția, Liz a scris un bestseller Sunday Times, a convocat Comisia pentru Creștere pentru a ajuta la stabilirea modului de a relansa economia stagnată, a inspirat crearea noii mișcări Popular Conservatorism și a fost primită călduros nu doar în SUA, ci și în locuri, precum Japonia, Taiwan, India, numeroase locații europene și, desigur, în întreaga Marea Britanie. Nu am nicio îndoială că ne putem aștepta să auzim mult mai multe de la ea în săptămânile, lunile și anii care vor urma”.
Un cadou pentru laburiști
Cu siguranță că recent alesul guvern laburist speră să audă mai multe de la Truss.
Intervențiile sale frecvente în media sunt considerate un avantaj de către o administrație care încearcă în prezent să explice părțile mai controversate ale platformei sale politice, dând vina pe turbulențele economice create de Truss.
„Ea este reamintirea constantă a haosului pe care conservatorii au vrut să-l impună țării și a motivului pentru care trebuiau opriți”, a spus un oficial de rang înalt al Partidului Laburist.
Guvernul a mers chiar până într-acolo încât să introducă o lege menită să prevină o repetare a mini-bugetului lui Truss, în timpul dezbaterilor de săptămâna trecută miniștrii menționând-o explicit pe fosta prim-ministră. „Scopul acestei legi este de a ne asigura că niciodată nu ne vom afla din nou într-o situație, precum mini-bugetul lui Liz Truss din 2022, în care măsuri fiscale importante sunt anunțate fără analiza aferentă [a Oficiului pentru Responsabilitate Bugetară]”. a spus Secretarul pentru Afaceri, Darren Jones.
Omologul său conservator, Andrew Griffith, a replicat că „infamanta lege” nu va realiza nimic substanțial, catalogând-o drept o „piesă de teatru politic”. >>
Victime din Marea Britanie ale fraţilor Tate au făcut noi dezvăluiri la BBC
