<< Vladimir Putin își va lansa în curând campania de realegere, palidă imitație a ceva ce ar putea considerat astfel într-o dictatură militară. Cu perspectivele sale de a câștiga aproape sigur într-un sistem conceput pentru a-i oferi victoria, situația poate părea fără speranță, dar totuși merită luptat >>, scrie Kirill Martînov, redactorul șef al Novaia Gazeta Europa (în rusă – AICI, în engleză – AICI).
<< Într-o schimbare recentă a retoricii sale în fața suporterilor, dictatorul rus a început să vorbească mai puțin despre război, preferând în schimb ca de la înălțimea sa să înfăptuiască miracole binevoitoare pentru cetățenii de rând și totodată să-și lustruiască acreditările de luptător împotriva hegemoniei americane, ca lider al Sudului Global.
Scăderea interesului președintelui pentru război poate fi văzută ca un semn bun: administrația sa înțelege că alte probleme ar trebui să fie în centrul atenției în viitoarea campanie electorală. Războiul lui Putin este nepopular, sondaje recente arătând că majoritatea rușilor sunt acum în favoarea negocierilor de pace. Deși în mod oficial dictatorul încă se bucură de un nivel ridicat de sprijin, toată lumea ar fi fericită dacă ar pune capăt războiului mâine, deoarece normalizarea și pacea sunt probleme mai importante pentru majoritatea oamenilor din Rusia de astăzi.
Aceasta înseamnă că politicienii de opoziție din Rusia se confruntă cu o alegere dificilă. Având în vedere izolarea de către Kremlin a candidaților adevărați, cum ar fi Alexei Navalnîi, faptul că persecuția politică și frica fac imposibilă o campanie electorală corectă, faptul că mass-media independentă a fost forțată să plece în exil, faptul că există nenumărate moduri în care dictatura poate manipula rezultatele alegerilor și faptul că opoziția rusă este afectată de lupte interioare și nici măcar nu ar fi capabilă să se pună de acord asupra unui candidat de unitate, este total valabil să argumentezi că este inutil să votezi în condițiile actuale.
La ce ar duce un boicot?
Lăsând la o parte aceste considerații, modul în care Putin lansează următorul ciclu electoral este extrem de important pentru viitorul țării, mai ales pentru cei care sunt prea conștienți de amploarea catastrofei pe care o trăiesc. Guvernarea lui Putin este deja cea mai mare tragedie politică pentru societatea rusă de după Războiul Civil și Marea Teroare. Prima mobilizare militară de după al Doilea Război Mondial a fost o crimă comisă asupra poporului rus de către un președinte convins că alegătorii au aprobat oficial acțiunile sale, în condițiile în care anunțul fusese făcut la doar 10 zile după alegerile regionale din țară, scrutin în care candidații care au susținut războiul nu avuseseră probleme în toată țara și obținuseră o pondere mare de voturi.
Filosoful Grigori Iudin caracterizează alegerile sub Putin drept o serie de sondaje în care cetățenilor li se cere doar să depună, regulat, un jurământ de credință președintelui. Prin urmare, orice victorie convingătoare a lui Putin la alegerile de anul viitor va duce inevitabil la o creștere radicală a represiunii și la militarizarea societății. Deși acest scenariu pare aproape inevitabil, ar trebui totuși să ne întrebăm dacă i se poate rezista.
Chiar și statisticile oficiale arată că în Rusia există zeci de milioane de oameni care nu susțin războiul.
Mișcarea anti-război este în creștere, dar profilul ei public a fost practic șters de arestările în masă operate în rândul celor care se opun invaziei. Aceștia sunt tocmai oamenii necesari pentru a opri alunecarea Rusiei în fascism. Alegerile le oferă rușilor o modalitate sigură de a-și exprima atitudinea față de catastrofa pe care Putin a declanșat-o asupra țării. Chiar și un scrutin-făcătură poate fi folosit de rușii care se opun războiului ca o modalitate de a-și arăta numărul.
Aceste alegeri vor fi, de asemenea, un moment-cheie pentru a se asigura că comunitatea internațională nu renunță la Rusia. Pentru a demonstra că țara nu este plină de monștri care susțin bombardarea orașelor ucrainene, pentru ca societatea rusă să argumenteze că poate și ar trebui să fie abordată. Vocile care cer Uniunii Europene și Statelor Unite să nu recunoască rezultatele s-au amplificat recent, ceea ce este un pas în direcția bună. Oricum ar fi, va fi mai ușor pentru lume să distingă între ruși dictatura lor dacă Kremlinului i se refuză o victorie răsunătoare.
În schimb, un boicot ar lăsa populația să se simtă și mai izolată și mai deconectată decât se simte deja, în timp ce comunitatea internațională ar putea concluziona că Putin reprezintă într-adevăr poporul rus. Așadar, țara trebuie să voteze.
Prezentarea unui singur candidat de opoziție, într-o dictatură militară, pare o propunere de la bun început condamnată, iar asta nu în ultimul rând deoarece ar fi imposibil de dus o campanie electorală din străinătate – mașinăria de propagandă l-ar înfățișa pe orice candidat din afara țării ca pe un dușman al Rusiei, care primește finanțare străină. Poate mai semnificativ, Kremlinul nu i-ar permite niciodată unui candidat autentic al opoziției să participe la vot. Și chiar dacă ar face-o, candidatul ar putea ajunge să plătească cu viața.
Un ticălos, dar ticălosul nostru
Prin urmare, este imposibil să duci o campanie politică fără un candidat împotriva războiului? După părerea mea, nu. În absența propriului candidat, opoziția ar putea folosi campania pentru a evidenția toate modalitățile prin care Putin le-a furat rușilor viitorul. Politicienii, actorii și personalitățile publice, susținute de mass-media independentă, ar putea sublinia modul în care s-ar îmbunătăți viața oamenilor odată cu plecarea lui Putin. Concentrarea pe problema reală a crimelor de război rusești în timpul campaniei nu ar fi însă o strategie eficientă, întrucât cercetările au arătat că publicul rus este interesat de problemele care îl afectează în mod direct.
Campania ar trebui să recunoască valoarea votului tactic în locul unui candidat bun și să convină asupra unui singur candidat în spatele căruia să se adune întreaga mișcare anti-război.
Acel candidat poate fi unul profund neplăcut, dar în termeni de campanie, un vot acordat lui înseamnă un vot de protest, iar asta este tot ceea ce contează.
Acesta e punctul în care tragedia democrației ruse este expusă ca farsă, dar este mai bine să adopți o poziție activă împotriva dansului morții al lui Putin decât una pasivă.
La urma urmei, literalmente, oricine altcineva decât actualul președinte le-ar oferi rușilor o șansă mai bună de a trăi din nou o viață normală.
Casa câștigă întotdeauna
Având în vedere cât de puțin contează, în Rusia contemporană, realitatea și opinia publică, este aproape imposibil să stai în calea realegerii lui Putin. Spun acest lucru nu ca un mod de anunța o poziție editorială la viitorul scrutin, ci în calitate de cetățean rus. Indiferent de tactica pe care o va adopta opoziția, Putin va ieși învingător. Bias-ul fundamental al sistemului electoral rus este trăsătură, nu o eroare.
Dar încă există rezultate pragmatice pentru care merită luptat, printre acestea numărându-se consolidarea voturilor de protest pentru un candidat alternativ, implicarea activă a liderilor de opinie în campania anti-război pentru a mobiliza oamenii să voteze un candidat de opoziție, ca și prezentarea unei alternative viabile la Putin.
Cu doar trei ani în urmă, 16 milioane de oameni (peste 20% dintre alegători) au respins niște modificări la Constituția Rusiei, susținute de Kremlin, care reprezentau puțin mai mult decât o înșfăcare a puterii. Dacă această cifră ar putea fi dublată la alegerile prezidențiale de anul viitor, ceea ce fusese preconizat ca un one-man show ar putea deveni un punct de pornire al călătoriei Rusiei către pace și un viitor mai bun. >>
