La peste o mie de mile de Gaza, se desfășoară o criză navală care ar putea transforma războiul dintre Israel și Hamas într-o afacere globală cu implicații asupra economiei mondiale, scrie The Economist.
<< Începând cu 15 decembrie, patru dintre cele mai mari cinci companii de transport maritim de containere din lume, CMA CMG, Hapag-Lloyd, Maersk și MSC, și-au întrerupt sau suspendat serviciile în Marea Roșie, ruta prin care trebuie să treacă traficul din Canalul Suez, pe fondul intensificării atacurilor militanților houthi, susținuți de Iran, asupra fluxurilor de transport maritim global.
În timp ce una dintre principalele artere comerciale ale lumii se închide brusc, America și aliații săi intensifică activitatea navală în Orientul Mijlociu și ar putea chiar să-i atace pe houthi, pentru a restabili libera trecere.
Bab al-Mandab este o strâmtoare îngustă între Africa și Peninsula Arabică, prin care se estimează că circulă în mod normal 12% din volumul comerțului mondial și poate 30% din traficul global de containere. Ea a devenit o zonă interzisă, deoarece houthi, cu sediul în Yemen, atacă transportul maritim, aparent în sprijinul palestinienilor din Gaza. Atacurile durează de câteva săptămâni, dar acum s-au intensificat brusc. La 15 decembrie, rebelii houthi au amenințat că vor ataca o navă, au lovit o altă navă cu o dronă și au lansat două rachete balistice asupra navei MV Palatium III, dintre care una a lovit nava. Atacul asupra navei Palatium III a fost prima utilizare a unei rachete balistice anti-navă. Toate navele erau sub pavilion liberian. La 16 decembrie, o navă militară americană, USS Carney, a doborât 14 drone deasupra Mării Roșii, în timp ce o navă britanică, HMS Diamond, a distrus o alta.
Confruntată cu un risc tot mai mare de avariere a navelor și de ucidere a echipajelor acestora, industria maritimă mondială trece la modul de urgență. La 15 decembrie, Maersk și Hapag-Lloyd și-au întrerupt serviciile. La 16 decembrie a urmat CMA CMG, precum și MSC, proprietarul navei Palatium III, care a declarat că navele sale nu vor utiliza Canalul Suez în niciuna dintre direcții „până când trecerea prin Marea Roșie va fi sigură” și că unele nave vor fi redirecționate prin Capul Bunei Speranțe.
Împreună, aceste patru companii reprezintă 53% din comerțul global cu containere. Operatorii mai mici de containere, precum și transportatorii de mărfuri solide și firmele de petroliere, ar putea acum să le urmeze exemplul.
Criza are două mari implicații: una pentru economia mondială, iar cealaltă în ceea ce privește riscurile de escaladare militară în Orientul Mijlociu, în vreme ce țările occidentale încearcă să restabilească ordinea.
Începeți cu economia. Veniturile provenite din Canalul Suez reprezintă o sursă majoră de venit pentru Egipt, care se află deja în plină criză financiară. (Israelul va fi mai puțin afectat, având în vedere că doar aproximativ 5% din schimburile sale comerciale trec prin Eilat, portul său de la Marea Roșie). Pentru economia mondială, o închidere prelungită a rutei Suez ar crește costurile comerțului, deoarece transportul maritim este redirecționat în jurul Africii, necesitând mai mult timp, iar primele de asigurare cresc.
Blocajele pe termen scurt ale lanțului de aprovizionare ar putea rezulta, de asemenea, din redirecționarea pe scară largă a comerțului: în 2021, Ever Given, o navă operată de Taiwan, a eșuat și a blocat canalul timp de șase zile, intensificând o criză globală a lanțului de aprovizionare. Dacă criza de securitate din Marea Roșie este percepută ca amenințând transportul maritim în Marea Arabiei, aflată în apropiere, prin care trece probabil o treime din aprovizionarea globală cu petrol pe mare, costurile economice ar fi dramatic mai mari.
Aceste riscuri sunt motivul pentru care America și aliații săi vor fi înclinați să acționeze. Dar amenințarea houthi este una descurajantă și complexă. Deviza grupului militant include îndemnul „Moarte Israelului” și susține că vizează „toate navele care se îndreaptă spre porturile israeliene” până când în Gaza vor fi livrate alimente și medicamente. Însă majoritatea navelor atacate nu se îndreaptă spre Israel și nici nu sunt proprietate israeliană. Sunt afectate țări din întreaga lume: una dintre navele atacate de houthi naviga sub pavilionul Hong Kongului.
Incoerența aparentă a obiectivelor declarate de rebelii houthi nu trebuie confundată cu ineficiența. De ani de zile, Iranul a antrenat și înarmat grupul în insurgența sa de succes din Yemen și în războiul împotriva Arabiei Saudite și a Emiratelor Arabe Unite (EAU), rivalii regionali ai Republicii Islamice. Gradul de sofisticare al unora dintre armele implicate este ridicat. „Houthis au un arsenal uriaș de rachete anti-navă în acest moment”, spune Fabian Hinz de la Institutul Internațional pentru Studii Strategice (IISS), un think-tank din Londra, inclusiv cele cu rază de acțiune de până la 800 km.
Oficialii occidentali nu știu clar dacă Iranul dirijează atacuri individuale. Serviciile de informații israeliene nu sunt încă convinse că ultimele lovituri au fost sancționate de Corpul 6000, o unitate a Forței expediționare iraniene Quds care lucrează cu houthi într-un centru de comandă comun. Cu toate acestea, se crede că acest grup primește informații despre transporturile maritime de la navele de supraveghere iraniene din Marea Roșie. Iar campania amplă împotriva transportului maritim se potrivește cu strategia Iranului de presiune calibrată, evitând un atac total asupra Israelului, în timp ce apelează la reprezentanții săi regionali pentru a-l hărțui violent din toate părțile. Dar Iranul nu are un control total asupra atacurilor houthi, iar loviturile antrenează tot mai multe țări.
Diplomația ar putea ajuta la dezescaladarea crizei. În 2015, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite au intervenit în războiul civil din Yemen în favoarea guvernului recunoscut la nivel internațional. În martie 2022, saudiții au acceptat o încetare a focului, lăsându-i pe houthi să controleze capitala Sanaa și coasta vestică strategică. Aceștia ar putea anunța în curând o foaie de parcurs pentru a face încetarea focului permanentă și a pune capăt războiului. Angajamentele de încetare a atacurilor maritime ar putea face parte dintr-o discuție.
Cu toate acestea, este probabil un răspuns militar mai puternic la amenințarea houthi. O forță operațională multinațională condusă de marina americană operează deja în largul coastei yemenite pentru a încerca să-i împiedice pe houthi să atace navele – un raid a fost întrerupt în noiembrie – și să lanseze rachete. Din această forță fac parte atât Egiptul, cât și Arabia Saudită. În ultimele săptămâni, navele de război americane, britanice și franceze au interceptat drone și rachete houthi, iar America a cerut Australiei să trimită și ea o navă de război.
Această armată defensivă s-a străduit să țină criza sub control. Houthi au demonstrat că câteva drone și rachete pot fenta întotdeauna apărarea. Un potențial pas următor implică escorte armate pentru navele comerciale, pe care America le-a folosit în anii 1980 în timpul așa-numitului război al petrolierelor dintre Iran și Irak. Dar acestea necesită un număr foarte mare de nave de război, potrivit unor surse navale implicate în dezbatere.
Principala alternativă este de a-i lovi direct pe houthi și arsenalul lor. Atât America, cât și Israelul au dezvoltat planuri pentru a ataca depozitele și lansatoarele houthi. America va fi reticentă să-și extindă implicarea în Orientul Mijlociu: administrația Biden s-a concentrat pe extinderea forței operative de la Marea Roșie și pe exercitarea de presiuni diplomatice și economice asupra Iranului. Israelul nu dorește un nou conflict: se confruntă deja cu presiuni din partea Americii pentru a încetini această fază a războiului din Gaza și este îngrijorat de Hezbollah, grupul militant libanez, care a lansat aproape zilnic rachete asupra Israelului.
Cu toate acestea, dacă Iranul și pionii săi houthi continuă atacurile care mențin închisă una dintre cele mai importante rute comerciale ale lumii, escaladarea ar putea fi inevitabilă. >>
