Potrivit acestuia, „forţele răului” sunt cele care „luptă împotriva unităţii Bisericii Ortodoxe Ruse cu ţările care se trag din Rus”, un stat medieval considerat strămoşul Rusiei, Ucrainei şi Belarusului.
Cu toate acestea, din 2014 Ucraina a părăsit sfera de influenţă rusă pentru a se apropia de UE şi de NATO.
Ea are din 2019 o Biserică Ortodoxă independentă de Patriarhia Moscovei, o decizie istorică care a pus capăt unei perioade de peste 300 de ani de tutelă religioasă rusă şi care a provocat mânia Rusiei şi a lui Kirill.
„Trebuie să facem totul pentru a păstra pacea între popoarele noastre şi, în acelaşi timp, pentru a proteja patria noastră istorică comună de toate acţiunile din exterior care pot distruge această unitate”, a continuat patriarhul.
„Nu trebuie să permitem forţelor obscure externe şi ostile să îşi bată joc de noi”, a adăugat el, îndemnând credincioşii să se roage pentru „restabilirea păcii” şi a relaţiilor de „bună vecinătate”.
Preşedintele Vladimir Putin a descris „operaţiunea militară specială” din Ucraina drept una „destinată menţinerii păcii” pentru a „demilitariza” şi „denazifica” o ţară acuzată de un pretins genocid al populaţiei rusofone din estul ţării.
Patriarhul Kirill, liderul puternicei Biserici Ortodoxe Ruse din 2009, este unul dintre pilonii sistemului instaurat de Vladimir Putin. El nu ezită să justifice reprimarea de către poliţie a protestelor opoziţiei sau să binecuvânteze armele şi războaiele Moscovei în străinătate.
În 2012, el şi-a exprimat loialitatea asemănând mandatul lui Putin cu „o minune de la Dumnezeu”.
