La un forum economic de săptămâna trecută la Shanghai, un consilier guvernamental chinez de rang înalt, Liu Yuanchun, care este și președintele Universității de Finanțe și Economie din Shanghai, a făcut niște remarci tranșante cu privire la starea economiei chineze, scrie George Friedman, pentru Geopolitical Futures.
<< Liu a afirmat că efectele pandemiei COVID-19 au fost mult mai grave decât s-a anticipat și că situația fiscală a guvernelor locale se deteriorează mai rapid decât s-a crezut. Se produc rapid schimbări seismice și structurale, iar riscurile non-economice sunt mai mult decât cele economice. Toate acestea au creat dezechilibre printre care Beijingul se luptă să navigheze. Potrivit lui Liu, dezvoltarea Chinei în trecutul recent și viitorul imediat este marcată de un astfel de dezechilibru, iar găsirea unui nou echilibru va necesita timp.
A mers mai departe, spunând că aceste provocări din interior – și competiția economică din partea puterilor externe – sunt mai intimidante decât cele de acum un deceniu, când China a reușit să obțină o creștere economică de două cifre. Acum creșterea este mult mai inegală, desigur, și chiar președintele Xi Jinping pare să fi recunoscut asta atunci când a numit creșterea moderată ca fiind „noua normalitate”. Dovezi în acest sens se pot vedea în problemele de supra-capacitate ale Chinei, cu indicele prețurilor producătorilor scăzând în martie cu 2,8% față de anul anterior, rămânând în zona negativă pentru a 17-a lună consecutiv. Dezechilibrul dintre cerere și ofertă este de asemenea evident, cu o rată de utilizare în primul trimestru de doar 73,6%, în scădere cu aproximativ 7 puncte procentuale. Pe scurt, capacitatea stă nefolosită.
Liu a avertizat, de asemenea, că indicele prețurilor la consumatori, care a crescut în martie cu 0,1% față de anul anterior, după o creștere de 0,7% în februarie, este prea dezechilibrat pentru a atinge echilibrul dintre cerere și ofertă țintit de Beijing, de 2-3%.
Probabil cel mai important, Liu a afirmat că aceste dezechilibre economice și altelenu sunt de moment, ci vor rămâne. Scăderea pieței imobiliare este deosebit de semnificativă. Investițiile în sectorul imobiliar au scăzut în primul trimestru al anului 2024 cu 9,5% față de anul anterior, iar vânzările totale au înregistrat o scădere de 27,6%. Cu alte cuvinte, au apus zilele în care sectorul imobiliar era un „pilon super” al economiei chineze. (Sectorul obișnuia să reprezinte aproape 11% din produsul intern brut, dar a ajuns la aproape 6% în 2023.) Pentru a umple golul, Beijingul privește spre alte sectoare, cum ar fi producția de înaltă tehnologie și vehiculele electrice, dar până acum nu au reușit să facă acest lucru.
Ceea ce face să fie atât de importante declarațiile făcute de Liu – care este consilier al lui Xi, ceea ce înseamnă că discursul său a fost probabil aprobat de însuși șeful statului – este că ele indică faptul că Beijingul s-a împăcat în sfârșit cu ceea ce este evident. Multă vreme, ideea convențională a fost aceea că China ar avea parte de o creștere nesfârșită, dar chiar și în vremurile de glorie ale creșterii, economia sa era limitată și dezechilibrată. Însă riscurile economice se extind în contextul incertitudinilor geopolitice, a căror rădăcină, pentru China, a fost decizie luat acum câțiva ani de a amenința Statele Unite cu o potențială acțiune militară viitoare. Amenințarea a fost un bluf nerealizat, dar cea mai importantă consecință a fost să convingă SUA că era reală.
În aceste circumstanțe, guvernul SUA a adoptat o atitudine economică ostilă față de China, iar corporațiile private din Statele Unite au văzut un risc crescut în a opera acolo. În loc să își intensifice activitatea economică pentru a îmblânzi SUA, Beijingul a căutat rezultatul opus, restrângând accesul la investițiile SUA. Acest lucru a creat un alt dezechilibru, bazat pe presupunerea că exporturile chineze către SUA și investițiile SUA în China nu vor scădea suficient de mult încât să amenințe serios economia.
Economiști ca Liu se concentrează pe economia unui eveniment dat, însă întrebarea reală este politică. Este important cum va răspunde industria privată; dar mai important este cum va răspunde poporul. În China, ezitările economice pot crea cetățeni disperați și pot lansa țara pe un teritoriu necunoscut. Guvernul lucrează din greu pentru a stăpâni nemulțumirea, iar acum pare să fi adoptat o strategie de onestitate – o raritate pentru orice guvern. Chiar și așa, această recunoaștere nu este atât o chestiune de altruism, cât mai degrabă o chestiune de strategie. >>
