În ultimele câteva săptămâni, au existat semne neobișnuite de nemulțumire în China, nimic mai ciudat decât un articol scris într-un oficios al partidului de însuși președintele Xi Jinping. Nu este atât de extraordinar ca un președinte să publice așa ceva, mai ales înainte de importantul Congres Național al Partidului, dar ocazia este de obicei rezervată pentru a introduce fraze pozitive pe agenda mandatului următor și a lăuda creșterea recentă a țării. În schimb, Xi s-a concentrat pe termeni precum „luptă”, „pericol” și „provocare”, ceva diferit de imaginea pe care mass-media chineză o înfățișează în mod normal despre o conducere ireproșabilă și atotputernică, scrie Victoria Herczegh într-o analiză Geopolitical Futures.
<< Pentru societatea chineză, primirea de informații despre disidența publică este ceva nou și nu este surprinzător că aceasta vine în mijlocul lunilor de dificultăți economice și financiare, dezamăgire și frustrare. Acum este momentul ca liderii chinezi să țină mass-media sub control ferm, dar se pare că își pierd capacitatea de a face acest lucru. Și dacă acesta este într-adevăr cazul, atunci ei își pierd unul dintre cele mai puternice instrumente de menținere a puterii – o perspectivă deosebit de prevestitoare pentru o țară care, din punct de vedere istoric, este predispusă la fragmentare.
Organe de control
Este bine cunoscut faptul că China își cenzurează mass-media. Alegerea a ceea ce oamenii văd și citesc este esențială pentru a menține încrederea în guvern. Treaba a devenit mai presantă, desigur, odată cu utilizarea pe scară largă a internetului și a platformelor de social media. Potrivit primei cărți albe despre suveranitatea internetului, publicată în 2010 sub președintele Hu Jintao, controalele stricte au fost menite să împiedice secretele de stat sensibile să iasă la lumină și să rănească țara. Dar în următorii câțiva ani, a devenit clar că măsurile au fost folosite pentru a cenzura gândurile oamenilor cu privire la partid, guvern și mai ales președinte. Sub Xi, guvernul a făcut un pas mai departe, folosind mass-media de pe internet ca instrument de promovare a propagandei Partidului Comunist. Pericolul pentru Xi, desigur, era că accesul și comunicarea îmbunătățite îi vor educa pe oameni și îi vor doborî castelul de cărți, dar beneficiile – un control mai strâns asupra tuturor formelor de media de stat, transformându-le într-o voce puternică, un fel de fundație pentru unitatea partidului și stabilitatea guvernului – au depășit riscurile.
Ca și mai toate lucrurile din China, cenzura în mass-media este centralizată, gestionată în principal de sus. Cel mai puternic organism de monitorizare este Departamentul Central de Propagandă al Partidului Comunist, care se coordonează cu Administrația de Stat a Presei, Publicațiilor, Radioului, Filmului și Televiziunii pentru a se asigura că tot conținutul media promovează doctrina oficială a partidului. CPD a fost înființat în urmă cu aproape 100 de ani și funcționează de atunci, suspendat doar o singură dată, în timpul Revoluției Culturale (1966-1976). CPD nu este mai puțin puternic decât poliția. A fost conceput pentru a avea autoritatea de a lua toate finanțările de la instituțiile media care nu respectă pe deplin ghidurile sale oficiale. În caz de sfidare deschisă, instituțiile media riscă restructurarea sau închiderea completă.
Există, desigur, și alte organe de control. Din 2012, guvernul central și mai multe companii private conectate la guvern au angajat milioane de civili pentru a revizui cuvintele-cheie în căutările de pe internet, forumuri, postări pe blog, articole de știri – practic toate sectoarele media. Aceștia primesc orientări detaliate de la guvern cu privire la modul de realizare a monitorizării și directive pentru a restricționa acoperirea unei game de subiecte sensibile din punct de vedere politic. Unii dintre ei sunt plătiți de CPD, dar cei mai mulți își iau salariile de la firmele private care i-au angajat. Unii cred cu adevărat, iar alții sunt amenințați sau constrânși să facă acest lucru, și anume să detecteze orice fel de eveniment sau știre care aruncă o lumină negativă asupra conducerii sau i-ar putea submina puterea. Îl elimină imediat de pe net, chiar cenzurând cuvintele-cheie care ar putea oferi eventuale indicii legate de eveniment. Cei aflați în afara Chinei monitorizează site-uri precum Facebook, Twitter și Wikipedia, care sunt interzise în China, și au mijloacele de a elimina știrile compromițătoare care apar pe site-uri de știri, bloguri sau forumuri interne. Site-urile străine trebuie să se confrunte cu „Marele Firewall”, regulile și măsurile folosite pentru a reglementa utilizarea internetului intern, care împiedică cetățenii chinezi să acceseze anumite site-uri cu conținut sensibil prin blocarea adreselor IP. Există unele site-uri străine care nu sunt blocate, dar de obicei CPD prelungește semnificativ timpul de încărcare pentru acestea. VPN-urile sunt ilegale, dar este imposibil ca guvernul să le monitorizeze temeinic.
Cheia pentru cenzura mass-media chineză este viteza, precizia și eficiența, iar guvernul le-a atins în general pe toate trei sub Xi. A angajat o mulțime de oameni și a dat autoritate oficialilor CPD să rescrie articole înainte de a fi publicate și, în caz contrar, să închidă site-uri și să-i investigheze pe editorii lor.
Chiar și așa, capacitatea guvernului de a controla și cenzura conținutul media sensibil din punct de vedere politic a început să dea semne de scădere la sfârșitul anului 2021, când primele relatări despre panica cumpărăturilor, penurie de alimente, probleme legate de lanțul de aprovizionare și alte probleme privind carantina au apărut în mod proeminent și frecvent în mass-media chineză. Majoritatea informațiilor provin de la mici filiale provinciale ale instituțiilor media mai mari, care, în general, nu sunt monitorizate direct de CPD. Acest lucru indică faptul că unii dintre angajații filialelor sale nu au putut sau nu au vrut să cenzureze informațiile. La urma urmei, este dificil să ții sub secret problemele endemice legate de hrana, inflația și lanțul de aprovizionare.
Ricoșeu
Administrația Xi continuă să reprime companiile media, dar unele dintre eforturile sale în acest scop au eșuat. Grupuri mass-media gigantice precum Tencent și Baidu, de exemplu, au fost amendate recent cu o sumă substanțială de bani, iar unii dintre managerii lor au fost concediați și puși sub investigație pentru suspiciunea de corupție. Reprimarea a vizat două lucruri: redistribuirea banilor de la companii mari și bogate către regiunile interioare mai sărace și eliminarea oficialilor considerați o amenințare pentru puterea guvernului.
Mai mult, aproape toți oficialii de top ai marilor companii media din China sunt afiliați la instituții financiare cu sediul în centre de coastă ale căror interese nu sunt întotdeauna aliniate cu cele ale lui Xi – și anume, asigurarea stabilității prin represiuni și redistribuire direcționate. Faptul că unii dintre ei au fost înlăturați din posturi aproape confirmă că interesele lor erau într-adevăr în opoziție cu cele ale lui Xi. În consecință, aceștia s-au trezit într-o poziție în care nici măcar respectarea cerințelor guvernului nu era suficientă pentru a evita pedeapsa. Acest lucru îi poate face mai simpatici față de opoziție și de scopul acesteia de a slăbi puterea extrem de centralizată a conducerii.
Apariția unui grup de opoziție aliniat cu o parte importantă a publicului larg ar putea fi suficientă pentru a începe să conteste actualul regim. Este un proces lent și progresiv, unul care începe pur și simplu cu faptul că guvernul nu deține controlul absolut. Congresul Național din 16 octombrie va da, într-o oarecare măsură, tonul modului în care China va fi guvernată în următorii câțiva ani, oferind opoziției, așa cum este, o oportunitate de a-și prezenta ideile și de a câștiga poziții cu mai mult impuls.
Cu toate acestea, congresul îi va oferi lui Xi și taberei sale o șansă de a-și consolida puterea, fie prin forța brută, fie prin introducerea unei noi agende care să liniștească oponenții de partid și un corp politic din ce în ce mai sceptic. Cea mai grăitoare parte a întâlnirii va fi mediatizarea, care va indica cine are puterea. Aceasta, la rândul său, va influența gradul în care fiecare facțiune politică este capabilă să controleze sentimentul public. Aceasta este natura mass-mediei în China.>>
