PNL trece acum printr-o cură de vaccinare pe care nu și-a dorit-o, dar pe care nu a putut-o evita.
Dacă partidul condus de Ilie Bolojan va reuși să se adapteze la constrângerile agresive impuse pe de o parte de tandemul Nicușor Dan-PSD, iar pe de alta de o justiție-jucător în plan politic, asta nu doar că îl va întări electoral, dar îl va și face obiect de studiu în materie de tactică și strategie.
În ape atât de tulburi, fie și numai supraviețuirea ar reprezenta deja o reușită de invidiat, însă la ce greșeli face tabăra adversă, PNL poate ținti liniștit spre obiective semnificativ mai ambițioase: la o reformă internă de profunzime, iar prin asta, la pași esențiali înainte pe scara evoluției.
Criticarea în plan retoric și contestarea în plan juridic a cascadei de decizii date de Tribunalul București sunt reacții deopotrivă naturale și legitime. Iar respectarea sentințelor tribunalului, oricât de nedrepte și democratic nesănătoase or fi ele, ajută la consolidarea unei imagini de partid atașat principiilor statului de drept.
De bun augur este și continuarea pe drumul rupturii definitive de practica prezidențială a anexării partidului la obiective care nu sunt ale sale și care, după cum a și demonstrat-o ultimul deceniu, sfârșește prin a-i diminua atractivitatea și potența electorală.
Iar permanentizarea rupturii de PSD – deopotrivă pe linie ideologică, morală și practică – degajează oportunitatea istorică, pentru liberali, de a inversa raportul de forțe cu PSD, la viitoarele alegeri parlamentare.
În direcția aceasta, lucrurile deja au început să se miște vizibil, singura necunoscută cu adevărat relevantă fiind în ce măsură Ilie Bolojan și PNL vor fi capabili să își mențină suflul într-o cursă lungă, nu doar pe moment.
Pentru liberali, un lucru încurajator (căruia ar merita să îi acorde atenția cuvenită) este și acela că cu cât ei păstrează mai încăpățânat conduita pe care și-au asumat-o sub conducerea lui Bolojan, cu atât adversarii lor sunt înclinați să greșească mai grav, mai des și cu efecte ireversibile.
Nicușor Dan, PSD, iar mai nou și zonele cangrenate de la vârful justiției au fost în mod clar luați prin surprindere de abordarea de ruptură a PNL-Bolojan. Iar în acest moment, singurul lucru care pare a le fi rămas este să improvizeze.
Prin excelență, improvizația trădează un deficit de strategie, o obturare a viziunii pe termen lung, o incapacitate de a prelua și a păstra inițiativa strategică pe frontul politic.
Faptul că liberalii tind să mizeze pe coerență și rezultate pe termen lung începuse să fie destul de vizibil în ultimele două luni, dar pare să fi fost chiar statuat joi seară la ședința de urgență a PNL, organizată în urma noilor decizii ale Tribunalului București.
Cuvintele lui Ilie Bolojan sunt revelatoare: „Trebuie să rămânem consecvenți, responsabili și să ținem partidul pe direcția în care să ne putem întâlni cu fruntea sus cu cetățenii, inclusiv în 2028″. Cheia acestui citat e clară: 2028.
Simplul fapt că liderul PNL asumă un astfel orizont sugerează în primul rând existența unui apetit pentru reconstrucție, deci pentru reforme interne, caci 2028 nu poate promite nimic în lipsa unui serios travaliu. Și, nu în ultimul rând, sugerează o preocupare activă pentru desprinderea de logica temporală a zilei de mâine.
De.altfel și acest din urmă lucru pune în antiteză PNL cu PSD și cu președintele Dan, al căror orizont temporal nu depășește imediatul noii runde de consultări pentru formarea unui guvern, al căror orizont politic nu trece dincolo de practica falimentară a combinațiilor netransparente și pe alocuri abuzive.
Pentru PNL, culoarul este azi unul chiar generos.
Nicușor Dan și PSD, fiecare din perspectiva sa, au făcut o fixație pentru AUR, care fixație trece obligatoriu și prin osândirea PNL la o relativă irelevanță.
Sub pretextul că vrea să salveze țara de AUR, Nicușor Dan a decis că e preferabil să o lase în continuare pe mâna PSD, iar asta implică în mod natural ținerea în lanț a PNL. Un divorț mai rușinos de spiritul votului care l-a propulsat la Cotroceni nici că putea fi imaginat.
Pentru atenuarea concurenței pe care i-o face AUR și pentru a fi sigur că PNL nu crește, PSD pe de o parte își AUR-izează discursul politic, iar pe de altă parte se bizuie pe concursul unui Nicușor Dan care în teorie luptă cu AUR, iar în practică sufocă PNL. Și concomitent colaborează pe sub masă cu AUR, de dragul unor avantaje de moment.
Rezultatul este însă lamentabil și pentru Nicușor Dan, și pentru PSD: AUR nu scade, ba din contră, contextul actual îi asigură potențial de creștere; iar PNL a supraviețuit puciului, a scăpat de dileme, iar mai nou și crește în sondaje.
De fapt, grație comportamentului adversarilor săi – de la Cotroceni și din Kiseleff – misiunea PNL și a lui Ilie Bolojan tinde să se simplifice: tot ceea ce au de făcut este să mizeze pe bun simț, să nu uite lecțiile trecutului și să nu-i deranjeze pe cei doi inamici câtă vreme greșesc.
Mai mult, în timp ce Nicușor Dan și PSD sunt, fiecare pe partea sa, teribil de izolați, PNL se găsește și la acest capitol într-o poziție favorabilă: relația cu USR, alimentată puternic de contextul actual, se consolidează și le deschide celor două partide un front de acțiune comună pe termen lung.
Și aici, bineînțeles, esențială devine capacitatea PNL și a USR de a media și împleti, deopotrivă pragmatic și principial, interesele individuale cu cele grup.
Din nou, cu cât sporesc greșelile comise de Nicușor Dan și PSD, pe fondul nefast al improvizației, cu atât se simplifică sarcina PNL și USR de a-și armoniza interesele și perspecriva asupra lumii.
Crizele sunt însoțite mereu de contradicția asta: sunt pentru unii mumă și pentru alții ciumă.
