<< În cele din urmă, țările cheie NATO au decis să permită piloților ucraineni să înceapă antrenamentele pe F-16. De asemenea, SUA au dat undă verde Țărilor de Jos și Danemarcei să înceapă transferul acestor avioane de război în Ucraina >>, scrie Edward Lucas, pentru CEPA.
<< Pe cât de binevenită este vestea, pe atât de mult înfurie întârzierea. Antrenamentul va dura câteva luni, iar decizia ar fi putut fi luată acum 18 luni, sau chiar mai devreme. Este aceeași poveste tristă la care am asistat în privința tancurilor, sistemelor de apărare aeriană, muniției de precizie și altor arme. În timp ce țările occidentale au ezitat, Rusia a așternut câmpuri de mine, iar ucrainenii au murit.
Numărul total de victime făcute război este de aproximativ jumătate de milion, conform estimărilor americane recent divulgate. Pe partea rusă, numărul morților este de 120.000, cu 170.000 până la 180.000 mutilați. Pe partea ucraineană, cifrele sunt de 70.000 de morți și de la 100.000 la 120.000 de răniți. Acesta este un bilanț uluitor, mult mai rău decât în deceniul de lupte care a urmat dezintegrării Iugoslaviei. Adevărat, Vladimir Putin este de vină pentru fiecare dintre aceste decese. Dar la fel sunt și liderii occidentali care nu au reușit să-l oprească.
În ciuda acestui cost oribil, ucrainenii nu sunt obosiți de război. Ei știu ce ar însemna viața în captivitate rusă. Dar, din ce în ce mai mult, Occidentul este. Scurgerile persistente și speculațiile publice sugerează că scepticismul este în creștere cu privire la șansa Ucrainei de a pătrunde decisiv în ofensiva actuală. Nu există nici un semn că eșecurile militare rusești (darămite numărul victimelor) conduc la schimbări politice la Moscova. Războiul, se tem unii, ar putea continua așa timp de un an sau mai mult. Nu ar fi mai bine să explorezi un acord de pace?
Conturul – cel puțin în mintea lor – este clar. Ucrainei i se acordă calitatea de membru NATO sau garanții de securitate echivalente în schimbul abandonării, cel puțin deocamdată, a teritoriilor aflate sub ocupația rusă.
O astfel de înțelegere ar putea funcționa, în sensul că Ucraina ar putea fi răsucită pentru a o accepta. Dar nu ar funcționa într-un sens mai larg. Rusia ar considera asta ca pe o victorie. A invadat o altă țară și i-a pus mâna pe teritoriu. Vestul a clipit primul. Putin ar pretinde reabilitarea. Este posibil ca Occidentul să-și fi rezolvat temporar problema Ucrainei, dar nu și problema mult mai mare care se află în spatele sa. Occidentul a avut de ales încă din anii 1990 să se confrunte cu Rusia acum sau mai târziu. A ales întotdeauna să întârzie și, ca urmare, s-a confruntat cu o amenințare mult mai gravă.
De data asta nu ar fi diferit. De ce ar crede Kremlinul că NATO a fost serios în apărarea Ucrainei de după încetarea focului? Dacă alianța occidentală nu ar fi dispusă să riște escaladarea împotriva Rusiei cu sprijin de la distanță (antrenament și aprovizionare cu arme), de ce ar fi dispusă să riște o confruntare directă? Într-adevăr, Putin s-ar putea îndoi în mod rezonabil dacă NATO a vrut serios să-și apere vreunul dintre membrii săi.
Potrivit estimărilor serviciilor secrete occidentale, Rusia ar avea nevoie de între trei și cinci ani pentru a-și reconstitui forțele, odată ce luptele se vor opri (Europa, în ipoteze favorabile, are nevoie de un deceniu). După aceea, Kremlinul ar căuta o altă țintă, poate o altă mușcătură a Ucrainei, sau poate a statelor baltice.
Cel mai probabil, Occidentul va fi mai slab, nu mai puternic, atunci când va veni următorul test. Ucraina va fi traumatizată și poate, pe bună dreptate, furioasă pe prietenii săi infideli. Mulți europeni ar putea concluziona că nu era înțelept să provoace Rusia. La rândul lor, SUA vor ridica din umeri și își vor îndrepta atenția către China.
Cea mai bună alternativă la acest scenariu sumbru este simplă: să i se ofere Ucrainei armele de care are nevoie pentru a învinge Rusia, punând în același timp presiune reală asupra Kremlinului. Victoria încă este realizabilă. Dar trebuie să ne-o dorim la fel de mult ca ucrainenii. >>
Contraofensiva lentă a Ucrainei afectează starea de spirit a publicului. Guvernul este îngrijorat
