Președintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, a transmis Centrului de Presă Basilica al Patriarhiei Române un mesaj în care arată că ”asocierea României și a națiunii creștine” îi irită pe mulți contemporani. De asemenea, vorbește despre unii „toboșari ai vremurilor noi” care vor neapărat o lume următoare atee, necreștină, automatizată și robotizată.
Printre temele abordate de Ioan-Aurel Pop se numără cele legate de străinii care ne vor răul, cele referitoare la decreștinarea societății, dar și considerații legate de dialogul ideilor în societatea contemporană.
Redăm mai jos fragmente din textul intitulat ”Geneza națională și credința creștină”:
„Am văzut, cu tristețe, în ultima vreme, că asocierea României și a națiunii române cu credința creștină îi irită pe mulți contemporani, îi supără pe cei „deștepți” ori pe cei care se cred mai „deștepți” decât alții.
Eu am asociat credința (și Biserica noastră) cu națiunea și cu Țara Românească din rațiuni mai ales istorice.
Firește, au existat și există oameni care nu sunt religioși și chiar unii care luptă contra credințelor și instituțiilor religioase, care sunt sau se declară atei, agnostici, „progresiști”, marxiști ori neomarxiști etc. Într-o societate democratică, există loc pentru toți (aceasta este esența democrației), atâta vreme cât nu se încalcă libertatea de credință și de conștiință a altora și nu se îngrădește manifestarea credinței celorlalți.
Este absurd să condamnăm regimul comunist, dar să aplicăm în continuare, unii dintre noi, metodele sale discriminatorii și exclusiviste. O societate liberă trăiește și își manifestă libertatea și prin polemici, dar polemicile publice au rostul lor, au formele lor decente, se adaptează unui nivel înalt de civilizație și de cultură civică. Nu se poate face polemică publică folosind limbaje suburbane, lovituri sub centură, atacuri la persoană, înverșunări și amenințări. Este trist că, la trei decenii de la revenirea în Cetate a libertății de credință și de conștiință, unii o neagă în numele „progresului”.
Noi nu știm cum va fi viitorul, dar trecutul românilor s-a construit în mare parte prin idealul creștin, prin tăria credinței și prin forța Bisericii. Recent, această afirmație a mea, ca istoric, i-a deranjat pe unii „toboșari ai vremurilor noi”, care vor neapărat o lume următoare atee, necreștină, automatizată și robotizată. Aceștia ar prefera să scoatem orice referință religioasă din viețile noastre și chiar să interzicem/ schimbăm Imnul Național, pentru că acesta cuprinde versuri de genul „Preoți cu crucea-n frunte, căci oastea e creștină”. Ca urmare, unii dintre aceștia au pornit polemici fără de principii, pline de umori și de ură, adesea la adăpostul anonimatului, vădind o intoleranță cruntă și o incultură crasă.
Mai văd că unii dintre criticii credinței și ai Bisericii ar vrea nu numai să facă lumea de azi „progresistă” și să ne cioplească pe toți după chipul și asemănarea lor, dar fac eforturi să schimbe și istoria care nu le convine. Or, aceasta seamănă a dictatură, a intoleranță, a discriminare. Oare pentru asta să fi luptat „aproapele nostru” la 1848, la 1918, la 1989, pentru mutilarea prezentului și pentru modificarea trecutului, în acord cu voința unor grupuri marginale și animate de ură? Oare pentru asta să fi murit în închisorile comuniste atâția intelectuali de-ai noștri creștini ortodocși, greco-catolici și de alte confesiuni?”.
O societate , care are in componenta ei oameni , nu poate fi definita nici de catre biserica nici de catre diferitele grupuri (ca numar nu ca mod de acceptare ) a fi nici crestina, nici atee sau altfel . Trebuie facuta separatia , clara, intre STAT cu formele lui de exprimare politica si formele de tot felul ce tin de intelegerea personala a fiecaruia . A pune sau a incerca sa punem in contradictie -OAMENI- doar prin prisma unei presupuse apartenente este fundamental gresit . Ati exprima liber propria intelegere sta la baza oricarei societati ce se considera democratica . Nimeni nu este impiedicat sa isi exprima propria forma de intelegere . In acelasi timp ideea de negare a crestinismului nu este si nu face parte din cultura nimanui . Alegerea , fie ea crestina sau orisicare alta alegere religioasa sau nu , nu poate fi controlata de nimeni . A pune in balanta pe uni ce ar fi destepti , versus , altii ce ar fi prosti, este evident un nonsens . Fiecare dintre noi este la un moment dat prost sau destept raportat la o alta persoana cu care , din motive diverse , interactioneza . A fi prost sau destept nu este adevarul nimanui . Putem doar sa ne referim la cunostere sau la partea de inteligenta nativa IQ si asta doar pe teme stricte ale discutiei . Asocierea , din presupuse ratiuni istorice ,cu credinta ortodoxa este si ea parte a unei scurte perioade din istoria celor ce au locuit pe aceste teritorii unde acum se afla tara numita Romania . A suprapune, peste intelegerea personala a fiecaruia, o notiune religioasa , numita crestinism ortodox , nu acopera in intregime intreg spectrul cetatenesc al cunosterii . Respectul pentru valorile trecutului nu are nici o legatura cu- Noul- ce vine peste noi .Respectam trecutul si dorim sa il cunostem asa cum a fost nu cum de multe ori ne este el prezentat .A te agata de trecut, ca parte a nevoii imediate de intelegere a prezentului, este benefic doar in masura in care el ne imbogateste sufleteste , dar nu poate fi considerat parte a noilor reguli date de cunosterea stiintifica a lucrurilor . Trecutul face si el parte din bogatia sufleteasca a natiei romane dar nu putem sa ne intoarcem in timp orisice am face .Putem doar sa ne imbogatim cunoasterea si sa privim viitorul aceptindu-l in acelasi timp avind in spate un trecut ce ne tine uniti . In adincul inimii nostre stim cu totii cum a evoluat natia romana .Chiar daca am dori tot nu putem sa revenim la ce a fost , putem doar sa respectam si sa intelegem posibilitatile istorice prin care natiunea romana a reusit sa ajunga aici , acum .