Dacă Ucraina sacrifică Crimeea în schimbul unor promisiuni de pace, un astfel de pas va crea un precedent pentru conflicte ulterioare și va diviza țara, notează o analiză CEPA.
<< Există numeroase puncte sensibile între Rusia și Ucraina, ceea ce face ca un acord să fie aproape imposibil. Ambele părți s-au concentrat mai degrabă pe ce urmează după un eventual armistițiu, însă Ucraina, sub presiunea SUA, și-a ajustat poziția și a acceptat o pauză necondiționată a luptelor pentru 30 de zile. Rusia nu a făcut acest lucru.
O parte din aceste tensiuni se vor reflecta în discuțiile directe dintre Rusia și Ucraina programate pentru 15 mai la Istanbul, unde președintele Zelenski a anunțat că va participa. Componența delegației ruse nu este încă cunoscută.
Una dintre cele mai controversate probleme este cea a teritoriilor — un subiect ce atinge miezul identității Ucrainei. Rusia cere recunoașterea teritoriilor pe care le-a ocupat în Ucraina, în timp ce Kievul a ajuns, treptat și cu reticență, la concluzia că restituirea acestor teritorii ocupate nu va fi posibilă prea curând.
Ca urmare, punctul de plecare al negocierilor este că Ucraina va acționa tacit, cu foarte mare reticență, pe baza asumpției că teritoriile ocupate în prezent vor rămâne, de facto, în mâinile Rusiei.
Cuvintele-cheie, ca întotdeauna, sunt „tacit”, „în preent ocupate” și „de facto”. Ucraina nu va anunța niciodată în mod deschis, oficial sau permanent că aceste teritorii furate, inclusiv Crimeea, sunt de jure parte a Rusiei. Kievul nu se află în poziția de a decide ce teritorii poate ceda și ce teritorii nu, iar președintele Volodimir Zelenski a declarat că orice discuție despre cedarea Crimeei și legitimarea ocupării ei este inacceptabilă din start.
O justificare evidentă pentru poziția Kievului este aceea că un astfel de pas ar încălca Constituția. Alții ar putea spune, însă, că încheierea acestui război îngrozitor va necesita unele decizii dureroase din partea Ucrainei — inclusiv unele care ar încălca Constituția.
Însă cedarea oricărui teritoriu ar deschide o cutie a Pandorei în ceea ce privește toate celelalte teritorii ocupate în prezent sau care ar putea fi ocupate în viitor. Odată ce o națiune începe să își negocieze teritoriile, intră pe o pantă alunecoasă — se creează un precedent, iar oprirea acestui proces devine mult mai dificilă.
Și de ce ar trebui ca doar Crimeea să fie tratată diferit? Ceea ce a făcut Rusia între februarie și martie 2014 — mai întâi ocuparea Crimeei, apoi organizarea unor referendumuri false — a fost greșit atunci și rămâne greșit și acum. Faptul că Crimeea se află în mâinile Rusiei de 11 ani nu schimbă acest lucru.
Trecerea timpului nu schimbă circumstanțele, așa cum a fost afirmat clar în „Declarația privind Crimeea”, semnată de secretarul de stat american Mike Pompeo în timpul primei administrații Trump, în 2018. Invocând precedentul unei declarații din 1940 a secretarului de stat interimar Sumner Welles, legată de anexarea celor trei state baltice de către Uniunea Sovietică, Pompeo a declarat fără echivoc că Crimeea nu trebuie niciodată recunoscută ca parte a Federației Ruse.
Dacă actuala administrație americană ia în considerare schimbarea acestei poziții și, eventual, recunoaște Crimeea ca parte a Rusiei — inversând poziția din primul mandat al președintelui Trump — este foarte probabil să afecteze credibilitatea, reputația și influența SUA. În cele din urmă, aceasta este o decizie care ține de Washington. Însă realitatea este diferită pentru Ucraina.
Ce ar câștiga Ucraina, teoretic, dacă ar accepta pierderea Crimeei? Ar însemna că Rusia se va retrage din celelalte teritorii ocupate în prezent? Nu. Ar face mai ușoare negocierile pe alte subiecte? Deloc. Dimpotrivă — dacă Ucraina cedează în privința Crimeei, ar întări doar pretențiile Moscovei asupra altor teritorii.
Un exemplu edificator este anul 2014, când, alegând să nu apere Crimeea, mulți ucraineni au sperat că vor liniști ambițiile expansioniste ale Rusiei și vor pune capăt conflictului. Însă, în realitate, acea cedare a încurajat și mai mult impulsurile imperialiste ale Moscovei, lucru dovedit clar prin agresiunea ulterioară din Donbas.
În momentul în care Zelenski începe să cedeze teritorii ucrainene, își va afecta grav poziția politică internă. Popularitatea lui este ridicată atât timp cât este perceput ca un lider care conduce eforturile de război cu curaj, unește țara în jurul drapelului și apără interesele Ucrainei — așa cum a fost văzut, de exemplu, în vizita sa la Casa Albă pe 28 februarie.
Orice acțiune contrară, precum renunțarea la Crimeea, ar genera tulburări interne în Ucraina și conflicte politice majore. Moscova ar saluta o Ucraină divizată — și este posibil ca aceasta să fie chiar parte din strategia Kremlinului —, însă Washingtonul ar trebui să știe mai bine.
Presiunea asupra Ucrainei pentru a renunța oficial la Crimeea este periculoasă nu doar pentru Ucraina, ci pentru întreaga ordine mondială. >>
Kremlinul dezvăluie componenţa delegaţiei ruse la negocierile cu Ucraina / Trump nu vine la Istanbul
