Nicușor Dan, un președinte ceva de speriat

Marți, președintele Nicușor Dan a avut un dejun de lucru cu ambasadorii statelor membre UE, la capătul căruia a susținut și o conferință de presă.

Dacă șeful statului le-a făcut și diplomaților europeni aceeași prezentare a situației politice, pe care a făcut-o și în fața jurnaliștilor, atunci nu ar fi hazardat să suspectezi faptul că, după ziua de marți, în capitalele UE, semnele de întrebare legate de ceea ce se petrece la București s-au înmulțit în loc de a se fi redus.

Desigur, scenariul și mai prost ar fi ca acela în care Nicușor Dan să fi dat, în aceeași zi, mesaje diferite celor două audiențe distincte, dar personal înclin să cred că nu s-a ajuns totuși până aici.

Pornind acum de la declarațiile președintelui, cele din conferința de presă de marți, tinzi să desprinzi câteva linii directoare:

1. Salvarea feței PSD rămâne pe mai departe preocuparea-solist a lui Nicușor Dan, deși țara se adâncește în criză. Cum altfel poate fi interpretat faptul că șeful statului face abstracție de realitatea că are acum pe masă două oferte pentru desemnarea premierului, vorbind în schimb ca și cum pentru domnia sa nu ar conta decât una, cea a PSD? De altfel, Nicușor Dan a și dat-o ușor în zeflemea pe chestiunea apariției celei de-a doua oferte, cea de la PNL-USR-UDMR, cuvintele sale fiind elocvente: “ne jucăm de-a prim-ministrul şi de-a desemnarea Guvernului”. Apoi, se poate observa că președintele menține această atitudine necondiționat prietenoasă față de PSD în contextul în care PSD nu reprezintă mai mult de 20 și un pic la sută în Parlament, iar oferta concurentă la cea făcută de PSD, în persoana europarlamentarului Siegfried Mureșan, este de la distanță una infinit mai credibilă decât varianta Grindeanu și una incomparabil mai strașnic conectată la mult invocata dimensiune “occidentală” a viitorului cabinet (comparați CV-urile politice ale celor doi, cu accent pe influența în plan extern a fiecăruia, și lucrurile se vor limpezi de la sine)?
2. Președintele Nicușor Dan are evidente probleme de raportare la realitate, din moment ce, pe de o parte, susține că nu înțelege de ce a picat varianta Eugen Tomac, iar pe de alta insistă că simplul fapt că domnia sa considera că Tomac și Veștea vor trece de Parlament, asta ar fi trebuit să se și întâmple. E ca și cum, în lumea presei, ai avea un titlu și pentru că ai un titlu te apuci să scrii un articol care să se potrivească cu titlul, deși subiectul poate că nu există în realitate. În interviuri date de-a lungul timpului, Nicușor Dan s-a prezentat publicului ca om de știință. Nu a mințit, iar dovada e chiar parcursul său academic și profesional. Dar azi, asta joacă cu atât mai mult împotriva sa, din moment ce, în calitate de președinte, pe chestiunea desemnării premierului, Nicușor Dan a acționat oricum numai nu ca un om familiarizat cu universul omului de știință: necritic, cu idei fixe, făcând abstracție de datele problemei și de specificul trenului.
3. Președintele, aflat într-o vizibilă pierdere de prospețime și energie, persistă în incoerență, dar mai ales persistă într-un soi de indecentă aroganță intelectuală și într-un pur snobism al șefulețului de uzină comunistă: știe el mai bine, restul nu știu nimic, toți să se conformeze. Sau, chiar în cuvintele lui Nicușor Dan, după ce a fost întrebat de jurnaliști ce le transmite susținătorilor care s-au întors împotriva sa, bieți muritori de rând, desigur: “Le transmit că sunt un om rațional și atunci când un om rațional ia o decizie împotriva unei părți a susținătorilor lui înseamnă că are un motiv întemeiat. … Eu fiind un politician rațional, în opinia mea și cu responsabilitatea și jurământul depus la învestire, consider că eu am dreptate și duc România în direcția bună”. Rețineți, așadar, esența: “consider că eu am dreptate”. Dar să nu uităm că tot așa mai considerase dumnealui – raționalul și super-informatul – că Tomac va trece, că Veștea va trece, că criza se va termina în termen rezonabil…
   4. Președintelui Nicușor Dan, a recunoscut-o chiar domnia sa în conferința de presă, îi este tot mai dificil să se concentreze pe problemele de fond ale țării și pe onorarea promisiunilor făcute în campanie, iar asta din cauza malaxorului infernal care a devenit această criză politică. Bine măcar că recunoaște, oricum se vedea de la o poștă că i se întâmplă asta! Dar dacă tot conștientizează acest lucru, atunci cum se explică faptul că face constant mutări care doar perpetuează și amplifică această criză? Și de unde tot acest aer de păcătoasă superioritate a președintelui în raportarea sa la criticii care îl trag de mânecă și care îi semnalează că umblă pe cărări greșite?

Se împlinesc zilele astea două luni de când a picat guvernul și, după semnalele date marți de Nicușor Dan, mai urmează cel puțin câteva săptămâni fără unul nou.

Probabil că șeful statului trage acum de timp cu speranța că, într-o formă sau alta, se va găsi în Parlament o oaste de strânsură care să-i voteze guvernul pe care i l-a băgat PSD în plic și totodată un guvern în termenii doriți de PSD.

Vorba lui Nicușor Dan: “Nu cer niciun acord, nicio condiție, doar să fie 233 de oameni”.

De speriat cât de flexibil a devenit însuși președintele!

Nicușor Dan este uluitor de pesedist, de aici și noul blocaj