ACTUALIZARE. Ministerul rus al Apărării a anunţat miercuri că a recuperat 248 de soldaţi într-un schimb de prizonieri cu Ucraina, primul în câteva luni, Kievul acuzând Moscova că blochează negocierile pe această temă, relatează AFP, preluată de Agerpres.
Ultimul schimb major de prizonieri a avut loc în august, dar familiile ucrainene primesc apeluri telefonice de la prizonierii de război ținuți de Rusia, în care li se cere să protesteze împotriva guvernului ucrainean, notează Politico.eu.
<< Ultima dată când Valentina Tkacenko, o mamă în vârstă de 35 de ani, cu doi copii, din Cernihiv, în nordul Ucrainei, l-a văzut pe soțul ei, Serhii, a fost chiar înainte ca Rusia să invadeze țara.
Serhii, soldat în Garda Națională, a fost capturat pe 24 februarie anul trecut, în ziua în care Moscova a declanșat invazia pe scară largă în Ucraina. Unitatea sa păzea centrala nucleară de la Cernobîl, când a fost atacată de forțele ruse. Când armata rusă s-a retras din Cernobîl și restul regiunii Kiev, la sfârșitul lunii martie, i-a luat cu pe Serhii și pe alți 167 de prizonieri de război.
De atunci, soțiile soldaților capturați i-au auzit doar o singură dată – printr-o scrisoare scurtă, scrisă de mână: „Sunt în viață, totul e în regulă”, trimisă la mai mult de șase luni după ce căzuseră prizonieri.
La fel ca mii de alte rude ale prizonierilor ucraineni de război, Tkacenko a contactat autoritățile ucrainene și Comitetul Internațional al Crucii Roșii (CICR) și a scris patru scrisori, dar nu a primit niciun răspuns până pe 29 noiembrie. Aceea a fost ziua în care a primit un apel video prin aplicația de mesagerie Viber.
„Era Serhii. Am vorbit doar trei minute. Nu am avut voie să îi pun întrebări. De îndată ce am încercat, a scuturat din cap și a spus doar nu. În schimb, a continuat să spună: ‘Valia, mergi și complică lucrurile pentru Kiev. Kievul nu vrea să ne ia înapoi’”, a povestit Tkacenko. „Apoi a zis că îi pare rău și a încheiat apelul, promițând să mă sune înapoi dacă va avea vreodată ocazia”.
Tkacenko nu a ieșit să demonstreze împotriva guvernului, deși au avut loc proteste ale familiilor, în Kiev și în alte orașe ucrainene.
Petro Iațenko, purtătorul de cuvânt al echipei de coordonare a Ucrainei privind tratarea prizonierilor de război, a declarat, pentru POLITICO, că și alte familii au primit apeluri similare de la soldați ținuți de ruși.
„O persoană nu a auzit vești de la un membru al familiei de mai bine de un an, și iată că el sună și spune că este în viață. Rușii sunt pregătiți să-l schimbe, dar Ucraina nu face nimic. Recent, aceste apeluri au devenit masive. Așa că am înțeles că aceasta este o campanie menită să stârnească neîncredere în guvern”, a declarat Iatsenko.
Este o schimbare drastică de politică față de primul an al războiului, când cele două părți schimbau în mod regulat prizonieri. În total, 2.598 de persoane au revenit din captivitatea rusă, în cadrul a 48 de schimburi, potrivit armatei ucrainene. Cu toate acestea, ultimul schimb major a avut loc pe 7 august.
„A încetinit considerabil din cauza unor motive ce țin de Federația Ruse, dar există motive foarte specifice pentru acest lucru”, a declarat președintele ucrainean, Volodimir Zelenski, într-o conferință de presă, la Kiev, în această săptămână.
Joc politic cu prizonierii de război
Refuzul rus de a schimba prizonierii de război pare să vizeze inflamarea tensiunilor în societatea ucraineană, unde nemulțumirea față de Zelenski crește în urma ofensivei dezamăgitoare din acest an, iar starea de spirit se înrăutățește în condițiile în care ajutorul crucial pentru Ucraina stagnează în Senatul SUA, iar Ungaria blochează eforturile UE de a sprijini civilii și ajutorul militar pentru Kiev.
Tkacenko crede că familia ei, precum și ceilalți prizonieri de război, au devenit instrumente într-un joc politic.
„Au început atât de bine, schimbând atât de mulți. Dar apoi, brusc, totul s-a oprit. Cred că rușii vor să discredităm guvernul nostru. Oamenii sunt epuizați, iar rudele prizonierilor de război își pierd răbdarea. Vor să provoace haos”, a spus Tkacenko cu amărăciune.
Un număr mare de prizonieri ucraineni de război au fost capturați în urma asediului sângeros al Mariupolului, un oraș de pe coastă unde trupele ucrainene au rezistat timp de trei luni la atacuri feroce înainte de a preda Combinatul de Fier și Oțel Azovstal în mai 2022.
Anastasiia Bughera, în vârstă de 22 de ani, din regiunea Harkov din estul Ucrainei, nu a mai vorbit cu prietenul ei, Constantin Ivanov, încă din martie 2022. Ea se afla în Izium, localitate ocupată de ruși, atunci când lui Ivanov i s-a ordonat să se predea împreună cu câțiva mii de apărători ai Azovstal.
„Am reușit să o sun într-o zi pe mama lui de la toaleta din curtea vecinului. Ea mi-a spus că el încearcă să mă sune și nu reușește. Am plâns atât de tare în acea toaletă”, a spus Bughera. Toaleta era singurul loc unde avea semnal, deoarece rușii încercau să blocheze semnalul de telefonie mobilă. Izium a fost eliberat de ucraineni în septembrie 2022.
„Nu am avut ocazia să ne salutăm, măcar. Li s-a promis că vor fi în captivitate doar trei sau patru luni. Dar Rusia a mințit”, a adăugat Bughera.
Ucraina a reușit să schimbe doar câteva zeci de apărători ai Azovstal, inclusiv pe comandanții Regimentului Azov, dar mii de trupe regulate, polițiști și grăniceri capturați în Mariupol sunt încă în captivitate. Conform asociației familiilor Azovstal, Rusia nu vrea să-i schimbe. În schimb, familiile îi văd ocazional în videoclipuri din tribunalele rusești, slăbiți, epuizați și trimiși în judecată sub acuzația de crime de război. Rusia continuă să blocheze orice comunicare directă cu ei.
Viața în închisoare
Până în prezent, Rusia deține peste 3.000 de soldați ucraineni și aproximativ 28.000 de civili, conform Biroului Ombudsmanului și Ministerului pentru Reintegrare al Ucrainei. Cu toate acestea, numărul real poate fi și mai mare.
„De exemplu, unii dintre cei aflați în captivitate încă nu au fost confirmați. Acești oameni sunt încă considerați ‘dispăruți’, deși avem informații că ar putea fi în captivitate”, a declarat Iatsenko.
Ucrainenii nu au spus câți ruși dețin, dar au atât de mulți încât construiesc un al doilea lagăr de prizonieri de război pentru a-i ține. Rușii sunt ținuți și într-o unitate specială din vestul Ucrainei și sunt cazați în celule din centrele de detenție provizorie.
„Aș spune că în timpul contraofensivei, Ucraina a reușit să mărească fondul de schimb de prizonieri de război, care era deja mare din cauza schimburilor blocate”, a spus Iațenko. „Dar suntem pregătiți să găzduim toate trupele ruse care luptă în Ucraina, în cazul în care decid să se predea”.
Ucraina declară că tratează prizonierii de război conform regulilor internaționale, dar acuză Rusia că îi maltratează prizonierii.
„Mai mult de 90% dintre prizonierii de război pe care îi intervievăm după întoarcerea lor spun că au fost supuși torturii, privați de suficientă hrană și somn”, a spus Iațenko. „Oamenilor li se cere să își șteargă tatuajele sau să consume doar propagandă rusă. Nu li se permite să comunice cu rudele”.
Rusia insistă că tratează bine prizonierii de război.
Comisarul rus pentru Drepturile Omului, Tatiana Moskalkova, a vizitat, pe 30 noiembrie, 119 prizonieri de război ucraineni și a declarat că aceștia sunt ținuți în condiții care corespund standardelor internaționale.
„Mulți dintre ei au relatat că li s-a permis să își sune rudele la telefon de către autoritățile competente ruse”, a spus Moskalkova într-o declarație publicată în ziua de după apelul video pe care Tkacenko l-a primit de la soțul ei.
Moskalkova a afirmat că se fac aranjamente cu omologul ei ucrainean pentru a permite vizite reciproce.
Comitetul Internațional al Crucii Roșii vizitează prizonieri de război de ambele părți ale frontului – până în prezent, vizitând 2.300 dintre ei – dar Rusia nu a deschis complet unitățile sale pentru inspecții externe, iar CICR este limitat instituțional în capacitatea sa de a critica țările din frica că accesul său va fi întrerupt.
„Suntem dureros de conștienți că există prizonieri de război pe care încă nu i-am vizitat, iar acesta este motivul pentru care lucrăm în mod constant pentru a ne îmbunătăți accesul la locurile unde sunt ținuți. De asemenea, am livrat mai mult de 3.800 de mesaje personale între prizonierii de război și cei dragi, în plus față de facilitarea schimburilor a peste 9.300 de scrisori de la și către prizonieri de război”, a spus Achille Després, purtătorul de cuvânt al CICR în Ucraina.
A refuzat să dezvăluie orice informație despre condițiile specifice în care sunt ținuți prizonierii de război.
„Scopul nostru este să lucrăm direct cu autoritățile care îi dețin, să le influențăm în direcția îmbunătățirii concrete a condițiilor de detenție și să le amintim statelor relevante obligațiile legale, în special că prizonierii de război trebuie tratați întotdeauna în mod uman, iar drepturile lor trebuie respectate, precum și integritatea, demnitatea și intimitatea lor”, a declarat el.
Sperând la eliberare
Cu schimburile mari de prizonieri blocate, singurul mod în care soldații capturați pot ajunge înapoi în propria tabără este prin schimburile informale făcute pe câmpul de luptă între comandanți.
„Din păcate, astfel de schimburi sporadice nu le pot înlocui pe cele de la nivel de stat”, a spus Iațenko.
În conferința sa de presă, Zelenski a afirmat că speră să vadă o schimbare de politică, menită să permită reluarea schimburilor de prizonieri.
„Acum lucrăm pentru a aduce înapoi un număr destul de decent dintre băieții noștri. Cu voia Domnului, vom reuși”, a declarat el.
Ucraina speră să determine Kremlinul să reia schimburile, datorită numărului tot mai mare de prizonieri de război ruși pe care îi deține.
„De îndată ce acumulăm, să-mi scuzați exprimarea, stocul corespunzător de resurse ale inamicului, le schimbăm pentru apărătorii noștri ucraineni… Chiar sper că în curând va fi activată calea noastră”, a spus Zelenski. >>
