La marginea Clujului, în satul Gheorgheni, o familie întoarsă după 16 ani petrecuți în Statele Unite a descoperit că rădăcinile pot fi cultivate, la propriu, în brazdele de pământ de lângă casă. Enikő și soțul ei, Robi, sunt azi gazdele unei povești cu parfum de toamnă și cu nume englezesc – Pumpkin Hill –, locul unde dovlecii au devenit mai mult decât o cultură: o experiență pentru copii și un simbol al unei vieți regăsite.
„Noi am început cu câțiva dovleci, doar pentru noi. Nici nu eram siguri dacă o să meargă. Dar lumea cumpăra. Și de acolo, în fiecare an, am pus tot mai mult. Acum avem aproape două hectare”, povestește Enikő, cu un amestec de emoție și mândrie. Vorbește cu un accent în care se simt anii departe de România, dar și nerăbdarea omului care a pornit de la zero.
Ideea s-a transformat rapid într-o mică afacere de familie. Dovlecii ornamentali, cei de Halloween sau cei pentru decorațiuni, au ajuns în grădinițe, școli, restaurante și chiar la nunți. Toamna trecută, au organizat pentru prima dată un parc al dovlecilor, unde copiii au pictat și au sculptat dovleci, iar părinții au descoperit un colț de aer liber care a atras sute de vizitatori. „Numai copiii plătesc biletul. La plecare, fiecare își alege dovleacul lui. Bucuria e de nedescris”, adaugă ea.
Într-adevăr, cât stăm de vorbă cu tinerii cultivatori de dovleci, copiii se joacă la trambulină, excavează în nisip, sau rătăcesc prin labirintul din baloți de paie presărați cu dovleceii care mai de care mai colorați. Nenumărate soiuri, forme și culori împânzesc locul, într-un decor aproape ireal. Pentru copii pare un rai al jocului în natură. „Dacă-l las aici, spune o mămică, pot să vin să-l iau diseară, nu mai am treabă cu el!”
Dincolo de cifre și piețe, povestea are rădăcini în dorința de a schimba stilul de viață. „Nu mai voiam să mă întorc la un birou, voiam libertate. Și voiam să fim aproape de copii. În America era ușor să faci orice, dar aici ei au prieteni, au libertatea copilăriei. Asta mi s-a părut mai important”, explică Enikő.
În sat, oamenii s-au obișnuit deja cu dovlecii de la Pumpkin Hill, iar vizitatorii vin nu doar din Cluj, ci și din împrejurimi. Prețurile variază între 3 și 10 lei, în funcție de mărime și soi, dar valoarea adevărată stă în poveștile care se scriu la fiecare recoltă. „Se poate. E greu, dar se poate. Poți să faci orice, numai să vrei”, spune Enikő, rezumând lecția celor 16 ani petrecuți peste ocean și a noilor ani trăiți înapoi, acasă.
Astăzi, Pumpkin Hill e mai mult decât o fermă de dovleci și un loc de joacă printre ei. E dovada că întoarcerea nu înseamnă un pas înapoi. Ea poate fi începutul unui drum care dă roade dacă e hrănit cu răbdare, curaj și un strop de vis american adus pe pământ transilvănean
