Blocarea ajutorului american pentru Ucraina nu este ceva abstract, ci produce efecte concrete, în cascadă, măsurabile.
- Operațiuni militare ucrainene ofensive, care nu au mai avut loc.
- Operațiuni ucrainene defensive, soldate probabil cu pierderi umane crescute întrucât forțele Kievului au făcut economie la muniție.
- Planificări ucrainene, pentru imediat sau/și pentru cel puțin prima jumătate a lui 2024, care probabil au fost măcar înghețate (unele) sau regândite (altele), dată fiind incertitudinea care planează asupra resurselor pe care planificarorii se pot baza pentru a le lua în calcul.
- O oarecare degringoladă în rândul aliaților europeni (la nivel de lideri politici și de lideri militari), având în vedere că nu le este nici lor mai clar cât, când și ce anume va face SUA, în imediat și pe termen mediu, din perspectiva propriei contribuții la sprijinul transatlantic pentru Ucraina.
- Un mesaj public nociv, transmis populației ucrainene, dar și societății europene și americane în ansamblu.
- O nouă relativizare a rolului, relevanței și coerenței NATO, inducând în rândul aliaților o nervozitate de înțeles, pe alocuri vizibil vecină cu panica.
- Iar pe acest fond, o gură de aer proaspăt și optimism resuscitat, timp de săptămâni și luni, deopotrivă pentru conducerea politică și pentru cea militară a Rusiei, după care Putin tânjea deja de la finele lui 2022.
Prin prisma celor de mai sus, se poate deduce cu ușurință faptul că Donald Trump și echipa sa le-au făcut deja servicii prețioase lui Vladimir Putin și echipei sale.
Această „performanță” trumpiană este cu atât mai frustrantă, periculoasă și puternic anticipativă cu cât, pentru a o atinge, Donald Trump și echipa sa nici măcar nu au avut nevoie să se instaleze la Casa Albă.
Ce lecție cumplită (încă una) pentru lumea liberă: un dictator cunoscut pentru agresivitatea sa, dintr-o țară chiar mai celebră pentru setea ei de teritorii ce nu îi aparțin au încasat, la două mâini, dividende uriașe parazitând tocmai mecanismele democratice și libertățile civice și politice care îi permit lumii libere să fie ceea ce este – o lume liberă.
Faptele vorbesc! Lanțul de efecte pe care l-a provocat blocajul creat de Trump în Congres, legat de ajutorul american pentru Ucraina, este mai elocvent și acuzator decât tot ceea ce îl incriminează pe fostul președinte în anchetele deschise acum câțiva ani, privind legăturile cu Rusia.
Dar ironia nici că putea fi mai soioasă: totul se petrece într-un moment în care se află în derulare campanii electorale pentru prezidențiale și în Rusia, și în America. Bineînțeles, pe fond, contrastul dintre aceste campanii este cum nu se poate mai strident.
Putin cel ajutat de obstacolele ridicate de Trump în calea lui Biden, pe dosarul Ucraina, și-a făcut pârtie pentru victorie interzicând orice candidatură „inadecvată” împotriva sa. În schimb, Trump cel care l-a ajutat pe Putin are șansa de a se fi născut în America, unde, spre deosebire de Rusia, poate candida oricine împotriva președintelui în funcție. Ba mai mult, candidatul care nu este președinte îl poate acuza non-stop și de orice, inclusiv că ar fi „cel mai corupt președinte din istorie”, pe candidatul care este președinte.
Dacă Trump, ca aspirant la funcția supremă în star, ar fi trăit în Rusia lui Putin, ar fi riscat să moară sau să înfunde pușcăria. Dar pentru că trăiește în America lui Biden, Trump nu doar că nu riscă altceva decât ridicolul (dar se pare că și acest risc tinde spre zero), ci are libertate totală de a se manifesta cum vrea și are șanse reale chiar de a câștiga.
Evoluțiile istorice au făcut ca diferența dintre Rusia și America să fie comparabilă cu distanțele astronomice. „Patriotul” Trump pare însă decis să diminueze acest avantaj strategic pe care America l-a dobândit, în timp și cu efort, în fața Rusiei.
O face însă nu doar punând în băț, teoretic cel puțin, pielea americanilor, ci și sacrificând, practic în cazul ăsta, pielea deja atât de tăbăcită de război a ucrainenilor; ca și pe cea a celorlalți europeni, din rândul cărora esticii sunt cei mai vulnerabili și nefericiți, dată fiind experiența teribilă prin efecte și teribil de îndelungată pe care aceștia din urnă au avut-o cu Rusia.
O altă ironie soioasă este aceea că există destui europeni, inclusiv estici, inclusiv români, care îi țin pumnii lui Trump!
În general, sunt cei ce se declară suveraniști, naționaliști, patrioți. Îi țin pumnii lui Trump – unii perfect conștienți, alții total inconștienți că prin asta fac mai apți de luptă tocmai pumnii lui Putin. Nu de vreo luptă directă cu America, ci de o luptă necinstită cu mai prăpădiții europeni, la modul general, dar mai ales cu încă și mai prăpădiții est-europeni, deci și cu românii, în mod special.
Dacă Trump va reuși, în cele din urmă să facă Rusia victorioasă în Ucraina, atunci auto-declarații suveraniști, naționaliști și patrioți europeni și mai ales ramura est-europeană a acestora vor fi pregătit temeinic terenul pentru ce va urma de la sine: pericol de faliment al suveranității, pericol de împăiere a naționalismului, pericol de gulag pentru patriotism.
N-ar fi nimic nou. Rușii ne-au mai făcut acest cadou când au avut ocazia.
Efectul interviului Carlson-Putin asupra „suveraniștilor” români care ne leagă de glie la Rusia
