Dacă liderii europeni vor să își respecte declarațiile de susținere a Ucrainei, după trădarea acestei țări de către America, trebuie să profite de acest moment prin confiscarea activelor Rusiei. Europa a devenit bastionul mondial împotriva valului tot mai mare de autoritarism și nu își mai poate permite să se ascundă în spatele unor scuze de natură legalistă, notează Project Syndicate.
<< Este clar acum că administrația președintelui american Donald Trump va trăda Ucraina în lupta sa de rezistență împotriva agresiunii ruse. Trump însuși este fie o victimă a dezinformării, fie participant din proprie voință la un efort menit să îi inducă în eroare pe americani cu privire la cauzele și consecințele războiului.
Minciunile lui Trump includ afirmații precum faptul că Ucraina este la fel de vinovată pentru război, că președintele ucrainean Volodimir Zelenski nu are „cărțile” necesare pentru a încheia conflictul în termeni favorabili și că Ucraina nu s-ar fi putut apăra fără ajutorul SUA. Totuși, întreaga lume știe că Rusia a lansat o invazie neprovocată, iar toți ne amintim primele săptămâni ale războiului, când ucrainenii au apărat cu curaj o linie a frontului de 1.800 de mile împotriva unei armate superioare, cu mult înainte ca artileria occidentală, vehiculele blindate și sistemele de apărare antiaeriană să ajungă pe câmpul de luptă.
Rușinoasa scenă din Biroul Oval, consumată pe 28 februarie, a evidențiat ostilitatea lui Trump față de Zelenski și afinitatea sa pentru președintele rus Vladimir Putin. Oare Trump pur și simplu admiră liderii autoritari care au îndeplinit ceea ce reprezintă și propriile sale ambiții? Sau Putin deține informații compromițătoare despre Trump (așa cum s-a speculat pe scară largă în timpul primului său mandat)?
Indiferent de circumstanțe, Trump respinge însăși ideea statului de drept, deoarece îl subordonează intereselor politice: legea ar trebui aplicată atunci când servește intereselor președintelui și ignorată atunci când nu o face. Acordurile dintre țări (chiar și cele pe care el însuși le-a semnat) pot fi încălcate după său bunul plac.
Statele Unite, împreună cu Regatul Unit și Rusia, promiseseră să apere integritatea teritorială a Ucrainei în urmă cu 30 de ani, prin Memorandumul de la Budapesta, semnat în decembrie 1994. În schimbul acestui lucru, Ucraina a fost de acord să renunțe la al treilea cel mai mare arsenal nuclear din lume, moștenit de la Uniunea Sovietică. Rusia a încălcat acest acord atunci când a invadat și a anexat ilegal Crimeea, în 2014, iar acum Ucraina a fost trădată de două dintre părțile semnatare.
Refuzul lui Trump de a onora cuvântul Americii este rușinos. Ucrainenii și-au respectat partea din înțelegere și se așteptau ca SUA să facă același lucru. Aceste trădări au implicații mortale, și nu doar pentru Ucraina. De decenii, securitatea Europei s-a bazat pe Articolul 5 din Tratatul NATO, conform căruia un atac asupra unui membru este un atac asupra tuturor. Totuși, este acum evident că SUA vor apăra Europa doar dacă acest lucru servește intereselor pe care Trump le consideră a fi interesele proprii. Pentru el nu înseamnă nimic dreptul internațional și obligațiile ce decurg din tratate, așa cum acestea nu înseamnă nimic nici pentru Putin.
Europenii încep să se împace cu aceste realități dure. Cele mai imediate sarcini sunt crearea unei forțe de apărare autosuficiente și decizia asupra a ceea ce trebuie făcut cu cele 220 de miliarde de dolari în active suverane rusești (din totalul de 300-350 de miliarde de dolari imobilizate în 2022) deținute în prezent în jurisdicțiile europene. În iunie 2024, G7 a fost de acord să folosească dobânda (50 de miliarde de dolari) din aceste active pentru a acorda ajutor financiar Ucrainei, iar Comisia Europeană a făcut prima plată de 3 miliarde de dolari în ianuarie 2025. Dar, având în vedere că este probabil ca SUA să își oprească propriul ajutor financiar, această măsură parțială nu mai este suficientă. Europa trebuie să meargă mai departe și să confişte toate activele rusești aflate sub controlul său.
Am susținut anterior că aceste active ar trebui utilizate pentru a finanța reconstrucția Ucrainei, având în vedere că daunele cauzate de agresiunea rusă depășesc cu mult suma de 220 de miliarde de dolari. Însă banii sunt acum și mai urgent necesari. Nu se poate reconstrui o țară care aflată încă sub atac și parțial ocupată. Justiția și bunul simț dictează ca aceste resurse să fie folosite pentru a finanța apărarea Ucrainei. Europa poate folosi orice manevre legale necesare; ceea ce contează este ca Ucraina să primească banii imediat, pentru a putea achiziționa echipamente militare și a repara infrastructura pe care Rusia o distruge continuu.
Nu poate exista nicio îndoială cu privire la responsabilitate. Rusia nu ar trebui să fie lăsată să pretindă că activele sunt protejate legal, într-un moment în care sfâșie statul de drept și confiscă liber activele occidentale în propriile sale jurisdicții. În plus, punerea imediată a fondurilor la dispoziția Ucrainei ar fi în interesul Europei. Orice sumă cheltuită de Ucraina pe industria sa de apărare va întări în cele din urmă capacitatea de apărare a Europei și va stimula economia sa aflată în dificultate.
Nu mai este timp de pierdut. Utilizarea fondurilor drept garanție pentru o viitoare International Claims Commission, așa cum s-a propus, ar cauza întârzieri inacceptabile. Valul autoritarismului crește, iar Europa a devenit bastionul lumii împotriva acestuia. Sunt în joc valorile europene și apărarea libertăților civile, democrației și drepturilor omului la nivel global.
Așa cum a declarat recent președintele Franței, Emmanuel Macron, „Europa ar trebui să redescopere gustul riscului, al ambiției și al puterii”. Dacă el și ceilalți lideri europeni vor să își respecte sprijinul retoric pentru Ucraina, în urma incidentului din Biroul Oval, trebuie să profite de moment, iar asta înseamnă să confiste activele Rusiei. Ucraina apără întreaga Europă. Europa nu trebuie să se ascundă în spatele unor scuze legaliste. >>
Ucraina fără America. Cum poate continua Kievul în fața unui Washington ostil
