SUA trebuie să facă acum alegeri pe care le-a evitat atunci când Uniunea Sovietică s-a prăbușit. Era conducerii globale ușoare s-a încheiat, scrie într-o analiză CEPA Eric Rubin, fost ambasador al Statelor Unite în Bulgaria.
<< În timp ce americanii, deja nervoși din cauza unei lupte aparent fără ieșire în Europa, au urmărit izbucnirea războiului în Orientul Mijlociu, președintele Joe Biden a prezentat un argument puternic în favoarea dedicării resurselor naționale, a atenției și a angajamentului pentru apărarea Ucrainei și a Israelului.
În discursul său din Biroul Oval adresat națiunii la 19 octombrie, președintele a pledat cu tărie pentru continuarea – sau reînnoirea – conducerii și angajamentului american. Ceea ce nu a făcut, din păcate, a fost să conteste presupunerile ușoare și argumentele false pe care factorii de decizie politică americani le prezintă de 30 de ani.
Încă de când Războiul Rece s-a încheiat aparent la începutul anilor 1990, America și prietenii și aliații săi au manifestat această convingere că provocările dificile și diviziunile globale care au caracterizat lumea înainte de 1991 au luat sfârșit. La peste 30 de ani de la sfârșitul comunismului sovietic și de la reunificarea Europei, America se confruntă cu provocări foarte serioase pe care le crezuse dispărute.
Istoricii vor discuta despre niște chestiuni-cheie, cum ar fi dacă SUA ar fi putut fi mai puțin conciliante cu tendințele autoritare ale lui Boris Elțîn și Vladimir Putin mai devreme. Dar acestea nu sunt întrebări pentru prezent.
Lucrul cu care America se confruntă acum este nevoia de a recunoaște lumea așa cum este. În această privință, provocările gemene ale Ucrainei și Israelului abordate de președintele Biden în discursul său se disting ca fiind provocările timpului nostru.
Nu este o exagerare să afirmăm că pierderea Ucrainei în favoarea Rusiei, în fața colapsului economic și social, sau pierderea Israelului în fața terorismului, a violenței și a izolării internaționale, amenință cele mai esențiale interese naționale ale Americii.
Faceți o clipă un pas înapoi și luați în considerare documentele și principiile-cheie pe care se bazează actualul sistem internațional. De la Carta Organizației Națiunilor Unite la Actul final de la Helsinki, de la Carta de la Paris la Actul fondator NATO-Rusia, există un întreg capitol din istoria globală dedicat efortului de a aduce Rusia în sistemul internațional și de a concepe o cale pozitivă pentru ca Rusia, NATO și UE nu doar să coexiste, ci să colaboreze în mod reciproc avantajos.
Un salt înainte, în 2023. Acest întreg capitol al istoriei diplomatice este pe perfuzii, dacă nu cumva a murit deja.
Este acesta un moment multipolar? Nu încă.
Statele Unite sunt în continuare puterea predominantă în lume și, deși influența și modelul american nu mai sunt ceea ce au fost cândva, nu există încă o provocare reală la adresa rolului Washingtonului de liant care ține lumea laolaltă și o ghidează spre un viitor mai bun.
China este, desigur, în ascensiune rapidă, dar pare evident că chinezii nu caută să înlocuiască rolul Americii, ci mai degrabă să își asigure dominația în vecinătatea lor și să obțină o creștere economică pentru a rezolva problema șomajului grav (eșecurile în elaborarea politicilor de către conducerea comunistă agravează problemele economice semnificative ale țării).
O fi având Rusia cel mai mare arsenal nuclear din lume și o mare parte din resursele naturale ale lumii, dar este o țară în scădere, care nu urmărește – și nu poate urmări – dominația globală în modul în care a făcut-o URSS. Iar Uniunea Europeană (UE) rămâne mai degrabă o organizație comercială decât o putere mondială și un actor global.
Așadar, de ce este acesta adevăratul sfârșit al Războiului Rece?
Pentru că efortul de trei decenii al Americii de a se relaxa și de a evita deciziile dificile, dar și de a evita să cheltuiască mai mulți bani pentru rolul său global, a pus țara în 2023 în fața unei serii de realități inevitabile.
Nevoia de a sprijini Ucraina este clară și urgentă, dar s-au împăcat americanii cu probabilitatea că lupta Ucrainei va fi pe termen lung, costisitoare și sângeroasă? Nevoia de a sprijini Israelul (în timp ce își reține impulsurile de represalii) este, de asemenea, evidentă, dar este America pregătită să se scufunde din nou și să joace tipul de rol pe care l-a jucat în mare parte din cei 50 de ani dintre anii 1940 și 1990?
A avut vreun președinte recent această conversație cu poporul american? Trebuie să argumenteze, în ciuda rezistenței și a reticenței evidente a publicului de a relua rolul de lider global și de a plăti pentru el. Acest lucru este valabil și în Europa, în Japonia și în alte națiuni aliate de pe glob.
Statele Unite nu mai pot continua să se relaxeze sau să evite gândirea serioasă și deciziile dificile. Gestionarea sprijinului pentru două conflicte, în Ucraina și în Israel-Gaza, va fi destul de dificilă. Navigarea în politica globală va necesita înțelepciune, gândire strategică și comunicare eficientă. Riscul ca un alt conflict să explodeze în timp ce America încă se ocupă de Ucraina și Israel-Gaza este real.
Epoca Pax Americana s-a încheiat aproape sigur, precum și capacitatea Americii de a face ceea ce vrea, de cele mai multe ori, fără eforturi serioase.
Statele Unite trebuie să ia în serios acest moment și să se angajeze în discuția națională care este necesară, chiar dacă în fața politicii disfuncționale actuale a țării. Miza nu este doar securitatea națională și prosperitatea Americii, ci și a întregii lumi. >>
