<< Războiul din Gaza impune un cost brutal asupra civililor. Ministerul Sănătăţii condus de Hamas spune că peste 8.000 de oameni au murit. Dintre aceștia, peste 3.000 sunt copii, depășind numărul anual de decese de copii în toate războaiele din fiecare dintre ultimii trei ani. The Economist estimează, din imaginile luate de satelit, că peste o zecime din fondul locativ din Gaza a fost distrus, lăsând 280.000 de oameni fără case la care să se poată întoarce. În multe privințe, se potrivește cu norma războiului urban, care este neobișnuit de distructivă. Dar războiul Israelului din Gaza este și unul distinctiv >>, scrie The Economist.
<< Războiul purtat în zonele urbane este întotdeauna sângeros. Primul atac al Americii asupra Fallujah, din 2004, a ucis până la 600 de civili, sau 0,2% din populație, comparativ cu 0,3% în războiul de astăzi din Gaza. Un al doilea atac, mai târziu în cursul anului, a ucis încă aproximativ 800 de persoane și a lăsat deteriorate majoritatea clădirilor orașului. Se crede că o bătălie pentru Sadr City, o suburbie a Bagdadului, a ucis aproape 1.000 de oameni în martie și aprilie 2008, dintr-o populație de aproximativ 2 milioane, situație care nu diferă de cea din Gaza.
Cea mai mare bătălie urbană din ultimii ani a fost atacul asupra orașului Mosul, care fusese capturat de gruparea Stat Islamic, de către o coaliție condusă de americani, care includea forțe terestre irakiene și kurde. Cel puțin 9.000 de civili au fost uciși la Mosul în perioada 2016-2017, potrivit Airwars, o organizație non-profit care urmărește daunele suferite de civili. Aceasta înseamnă 0,6% din populația de la acea vreme. Dintre clădirile care au fost avariate, peste 80% erau rezidențiale.
Aceste cazuri ar putea sugera că războiul din Gaza, deși distructiv, nu este neobișnuit în raport cu standardele istorice – cel puțin nu încă. Cu toate acestea, există și diferențe cheie. Prima și cea mai mare ține de statutul civililor. În Mosul, Stat Islamic a încercat să împiedice fuga civililor, trăgând în ei și minând coridoarele de ieșire din oraș. Totuși, mulți au plecat. Între octombrie 2016 și iunie 2017, aproape 900.000 au fugit – aproape jumătate din populația de dinainte de război. Chiar și Rusia, în timpul asediului asupra orașului Mariupol din Ucraina, între februarie și mai 2022, a negociat pauze umanitare în care unor civili li s-a permis să plece. Israelul a respins până acum apelurile din partea Uniunii Europene și a altora pentru astfel de pauze.
Geografia Gazei este mai puțin permisivă decât a oricăruia dintre aceste cazuri. Israelul le-a transmis la aproximativ 1,1 milion de civili să evacueze nordul Gazei, dar aproximativ o treime dintre aceștia au rămas pe loc. Mulți rezidenți sunt deja refugiați din alte locuri și se tem că, dacă pleacă, nu li se va permite niciodată să se întoarcă la casele lor. Cei care vor să evadeze nu pot merge în sud, în Egipt, care nu vrea să-și asume responsabilitatea pentru refugiați și a refuzat până acum să-și deschidă granița.
Israelul încă lovește părți din sudul Gazei, deși într-un mod mai limitat decât în nord. „Localnicii nu pot scăpa cu adevărat și nici luptele nu pot avea loc cu adevărat în zone deschise, departe de centrele urbane”, spune Amos Fox, un expert în războiul urban care a scris pe larg despre Mosul. „Lupta urbană [din Gaza] este auto-îngrăditoare și probabil mult mai costisitoare decât orice am văzut în ultimii câțiva ani”. Chiar și acei civili care s-au mutat în sud se confruntă cu o criză umanitară în creștere. Sistemul de sănătate din Gaza are o capacitate de doar 3.500 de paturi, potrivit Médecins Sans Frontières, cu mult sub ceea ce este necesar.
În Mosul, în schimb, Organizația Mondială a Sănătății a reușit să stabilească puncte de stabilizare traumatică pentru a oferi asistență medicală de urgență la 10-15 minute de linia frontului, cu spitale de campanie mai mari situate la o oră distanță. Forțele de Apărare ale Israelului (IDF) au un număr mic de „ofițeri de afaceri umanitare” încorporați în unitățile sale de luptă, ofițeri al căror rol este să încerce să răspundă nevoilor populației locale, dar aceștia sunt departe de a fi suficienți pentru a face față nevoilor și amplorii suferineței rezultate dintr-o ofensivă terestră. Politicienii israelieni au spus că nu vor trimite ajutor pentru civili până când toți ostaticii vor fi eliberați, deși oficialii recunosc că acest lucru se poate schimba pe măsură ce ofensiva se dezvoltă.
O a doua diferență este gradul în care infrastructura civilă și militară sunt amestecate în Gaza. În Irak, Stat Islamic controla Mosul de puțin peste doi ani, în momentul în care a început bătălia pentru îndepărtarea sa. Chiar și în acea perioadă scurtă de timp, grupul stabilise o defensivă impresionantă, pe mai multe straturi, inspirată de doctrina militară occidentală, spune Rupert Jones, un general-maior britanic în retragere, care a fost comandant adjunct al coaliției anti-Stat Islamic.
În schimb, Hamas a fost fondat în Gaza în 1987 și are rădăcini mult mai timpurii acolo, datând de la înființarea organizației de binefacere Mujama al-Islamiya („Centrul islamic”) de către Ahmed Yassin în 1973. Timp de o jumătate de secol a fost complet integrat în țesutul social al Gazei și conduce Fâșia de 16 ani. Apărările sale au fost construite în jurul — și sub — infrastructura civilă a teritoriului. O parte din ușurința cu care Hamas a confiscat Gaza de la rivalii palestinieni în 2007 s-a datorat faptului că luptătorii săi au fost recrutați de pe străzi.
O a treia diferență este tactica. Forțele armate israeliene spun că pun un accent considerabil pe protecția civilă. Cu toate acestea, bombardamentul Israelului asupra Gazei a fost intens, după standardele istorice. A aruncat 6.000 de bombe pe teritoriu în primele șase zile de război, o rată de muniție depășind cu mult campaniile americane și occidentale de combatere a terorismului. La Mosul, de exemplu, coaliția condusă de americani a aruncat 7.000 în două luni, în cea mai intensă perioadă de bombardamente. Pe 30 octombrie, un fost comandant adjunct al Diviziei Gaza a IDF a declarat, pentru Financial Times: „Când soldații noștri manevrează, facem asta cu artilerie masivă, cu 50 de avioane deasupra capului care distrug orice mișcă”.
Tacticile sunt modelate de modul în care o armată vede miza unui război, natura inamicului și pe cea a civililor din jur. Pentru Israel, războiul din Gaza este „existențial într-un mod în care nici Mosul sau Marawi nu au fost”, spune Anthony King, de la Universitatea Exeter, referindu-se la o bătălie dintre armata filipineză și Stat Islamic, desfășurată în 2017. Oficialii israelieni descriu din ce în ce mai mult Hamas ca fiind asemănător cu Stat Islamic — un inamic cu care compromisul nu mai este posibil. Totodată, IDF nu are aceeași afinitate cu civilii palestinieni pe care forțele irakiene au avut-o cu compatrioții pe care îi eliberau.
La Mosul, conducerea politică a Irakului, de la prim-ministru în jos, a insistat ca un mare accent să fie pus pe protecția civilă. Generalul-locotenent Basim al-Tai, un ofițer superior irakian, a fost responsabil de operațiunea umanitară. „El ducea pe umerii săi greutatea populației Mosul”, spune generalul Jones. „Îi păsa profund de civili”. Caroline Baudot, consilier în unitatea de protecție civilă din cadrul Comitetului Internațional al Crucii Roșii (CICR) de la Geneva, este de acord: „intenția comandantului de la Mosul a fost extrem de clară”.
Chiar și așa, experiența din diferitele părți ale Mosulului este instructivă. Estul orașului, privit ca partea mai intelectuală și urbană, a suferit mai puține pagube. Orașul vechi, din vest, unde Stat Islamic a ocupat ultima poziție, a fost văzut de forțele irakiene ca mai conservator și mai prietenos cu Stat Islamic și acolo lucrurile au decurs mult mai rău. „Mentalitatea cu care lupți îți afectează planificarea, conduita și chiar reconstrucția”, spune doamna Baudot. „Dacă operezi pe propriul teritoriu [spre deosebire de faptul de a opera] alt teritoriu, este posibil să nu ai aceeași grijă față de civili”.
Rolul unităților medicale este deosebit de controversat. În rundele anterioare de război, spitalele palestiniene și alte centre de ajutor pentru civili au fost marcate pe hărțile militare israeliene ca zone fără lovituri. Unele au fost lovite în războaiele trecute, dar niciuna în mod intenționat, susține Israelul. În acest război, Israelul a ordonat evacuarea nordului Gazei, inclusiv a spitalelor – despre care spune că sunt folosite ca posturi de comandă Hamas. Conform legilor războiului, spitalele își pierd protecția specială dacă sunt folosite în scopuri militare. Dar, chiar și atunci, armatele le pot ataca doar „după o avertizare corespunzătoare” și „un termen rezonabil”.
Din nou, Mosul oferă un elemnt de comparație. Este folosit spitalul orașului ca fortăreață. Comandanții au petrecut săptămâni întregi deliberând dacă ar putea fi atacat, spune generalul Jones, luând în considerare alte opțiuni, cum ar fi folosirea lunetiștilor. „Încet, în timp, a devenit clar că nu mai era un spital funcțional”. În cele din urmă, a fost lovit doar cu aprobarea prim-ministrului de atunci al Irakului. „Nu am auzit niciodată de niciun caz în care ai la dispoziție câteva zile pentru a evacua și a demonta un întreg spital”, spune un expert veteran în vătămarea civililor în timpul războiului, reflectând asupra cazului din Gaza. „Pur și simplu, nu este posibil”.
O a patra și ultimă diferență este natura informațiilor pe câmpul de luptă. La începutul acestui război, IDG ar fi avut informații considerabile despre infrastructura Hamas din Gaza, colectate de-a lungul anilor. Dar multe dintre aceste ținte ar fi fost atinse în prima săptămână a campaniei. Forțele aeriene trebuie apoi să treacă la țintirea „dinamică” – depistarea și lovirea țintelor care nu erau cunoscute la începutul războiului și care trebuie dezvoltate într-o perioadă relativ scurtă. Aici apar cele mai multe cazuri de vătămare civilă, spune expertul.
În Mosul, civilii locului, dintre care mulți urau Stat Islamic, au furnizat o mulțime de HUMINT – informații transmise de surse umane din teren – forțelor irakiene, ajutându-le să țintească luptătorii. În schimb, în timpul bătăliei din 2017 pentru Raqqa, un oraș sirian deținut de Stat Islammic, cu mai puține forțe de infanterie la sol, erau în „fooamente de informații locale” și s-au trezit dependenți de supravegherea aeriană, incapabili să vadă în interiorul clădirilor, conform unui raport al Rand Corporation.
Serviciul de informații israelian a suferit deja un eșec grav de intelligence în Gaza, după ce au ratat suficiente semne ale pregătirilor Hamas pentru atacul din 7 octombrie. În Fâșie, va avea informații din sursă electronică, ajutat de falanga aeronavelor americane care patrulează în estul Mediteranei. Dar este probabil ca Hamas să dețină avantajul în ceea ce privește informațiile din teren, susține domnul Fox, localnicii oferind grupării un flux constant de HUMINT pe măsură ce IDF avansează. „Acest lucru dă peste cap situația HUMINT pe care am văzut-o la Mosul”, spune el. „IDF va trebui să lupte metodic printr-o defensivă mai bine planificată și pregătită… decât ar face-o altfel”. Rezultatul va consta în mai mulți civili uciși. Ultimele trei săptămâni au fost grele pentru civilii din Gaza. Săptămânile următoare ar putea fi și mai grele. >>
