În momentul în care Regina a murit, tronul a trecut imediat şi fără ceremonie moştenitorului, Charles, fostul Prinţ de Wales, în vârstă de 73 de ani, scrie BBC, potrivit News.ro.
Dar există o serie de paşi practici – şi tradiţionali – pe care trebuie să-i parcurgă pentru a fi încoronat rege.
El va fi cunoscut drept Regele Charles III.
Aceasta a fost prima decizie a noului rege. Ar fi putut alege oricare dintre cele patru nume ale sale – Charles Philip Arthur George.
Nu este singurul care se confruntă cu o schimbare a titlului.
Deşi este moştenitorul tronului, prinţul William nu va deveni automat prinţ de Wales – acest lucru va trebui să-i fie conferit de tatăl său. El a moştenit titlul tatălui său de Duce de Cornwall – William şi Kate sunt acum numiţi Duce şi Ducesă de Cornwall şi Cambridge.
Există şi un nou titlu pentru soţia lui Charles, Camilla, care devine Regina Consoartă – consort este termenul folosit pentru soţia monarhului.
Este de aşteptat ca Charles să fie proclamat oficial rege sâmbătă. Acest lucru se va întâmpla la Palatul St. James din Londra, în faţa unui organism ceremonial cunoscut sub numele de Consiliul de Aderare.
Acesta este alcătuit din membri ai Consiliului Privat – un grup de deputaţi înalţi, din trecut şi din prezent, şi colegi – precum şi din câţiva funcţionari publici înalţi, înalţi comisari ai Commonwealth-ului şi primarul Londrei.
Peste 700 de persoane au dreptul, teoretic, să participe, dar având în vedere preavizul scurt, este posibil ca numărul real să fie mult mai mic. La ultimul Consiliu de Aderare din 1952 au participat aproximativ 200.
La întâlnire, moartea Reginei Elizabeth va fi anunţată de Lordul Preşedinte al Consiliului Privat (în prezent deputat Penny Mordaunt), iar o proclamaţie va fi citită cu voce tare.
Formularea proclamaţiei se poate schimba, dar în mod tradiţional reprezintă o serie de rugăciuni şi angajamente, careîl omagiază pe monarhul anterior şi promite sprijin pentru cel nou.
Această proclamaţie este apoi semnată de o serie de personalităţi de rang înalt, inclusiv prim-ministrul, Arhiepiscopul de Canterbury şi Lordul Cancelar.
Regele participă la a doua şedinţă a Consiliului de Aderare, împreună cu Consiliul Privat. Aceasta nu este o „depunere oficială a jurământului” la începutul domniei unui monarh britanic, în stilul altor şefi de stat, cum ar fi preşedintele SUA. În schimb, există o declaraţie făcută de noul rege şi – în conformitate cu o tradiţie care datează de la începutul secolului al XVIII-lea – el va depune un jurământ pentru Biserica Scoţiei.
După o fanfară de trâmbiţe, se va face o proclamaţie publică prin care Charles este declarat noul rege. Aceasta va fi realizată dintr-un balcon de deasupra Curţii Friary de la Palatul St. James, de către un oficial cunoscut sub numele de Regele Jartierei de arme.
Acesta va pronunţa: „God save the King” (Dumnezeu să-l ocrotească pe rege), iar pentru prima dată din 1952, imnul naţional va fi interpretat cu cuvintele „Dumnezeu să-l ocrotească pe Rege”.
Salve vor fi trase în Hyde Park, Turnul Londrei şi de pe nave, iar proclamaţia care îl anunţă pe Charles drept rege va fi citită în Edinburgh, Cardiff şi Belfast.
Punctul culminant simbolic al urcării pe tron va fi încoronarea, când Charles este încoronat oficial. Din cauza pregătirilor necesare, încoronarea probabil că nu va avea loc foarte curând după desemnarea lui Charles – Regina Elizabeth a urcat la tron în februarie 1952, dar nu a fost încoronată decât în iunie 1953.
În ultimii 900 de ani, încoronarea a avut loc în Westminster Abbey – William Cuceritorul a fost primul monarh care a fost încoronat acolo, iar Charles va fi al 40-lea.
Este un serviciu religios anglican, desfăşurat de Arhiepiscopul de Canterbury. La punctul culminant al ceremoniei, el va aşeza pe capul lui Charles Coroana Sfântului Eduard – o coroană din aur solid, datând din 1661.
Aceasta este piesa centrală a Bijuteriilor Coroanei de la Turnul Londrei şi este purtată de monarh doar în momentul încoronării (nu în ultimul rând pentru că ea cântăreşte 2,23 kg).
Spre deosebire de nunţile regale, încoronarea este o ocazie de stat – guvernul plăteşte pentru asta şi, în cele din urmă, decide lista invitaţilor.
Noul rege va depune jurământul de încoronare în faţa lumii. În timpul acestei ceremonii elaborate, el va primi orbul şi sceptrul ca simboluri ale noului său rol, iar Arhiepiscopul de Canterbury îi va aşeza pe cap coroana de aur solid.
Charles a devenit şeful Commonwealth-ului, o asociaţie din 56 de state independente şi 2,4 miliarde de oameni. Pentru 14 dintre aceste ţări, precum şi pentru Marea Britanie, Regele este şef de stat.
Aceste ţări, cunoscute sub numele de tărâmurile Commonwealth, sunt: Australia, Antigua şi Barbuda, Bahamas, Belize, Canada, Grenada, Jamaica, Papua Noua Guinee, St Christopher şi Nevis, St Lucia, St Vincent şi Grenadine, Noua Zeelandă, Insulele Solomon, Tuvalu.
În istoria de milenii a familiei regale britanice, niciun moştenitor nu s-a pregătit pentru coroană mai mult decât regele Charles III, transmite News.ro.
Noul rege este multimilionar prin drept de naştere. Susţinătorii săi spun că el a fost cel mai muncitor membru al familiei regale, un militant neobosit pentru cauze caritabile, a luptat pentru conservare cu mult înainte ca astfel de probleme să devină la modă, scrie NBC News.
Dar, în timp ce regina a fost cel mai popular monarh, apreciată de 75% dintre oameni, potrivit unui sondaj YouGov, Charles este apreciat de 42% şi antipatizat de 24% din publicul britanic.
Noul rege a spus că va adopta o abordare diferită ca monarh faţă de perioada sa cât a fost prinţ, spunând pentru BBC în 2018 că a fost o „prostie completă” să sugereze că ar fi politic deschis, pentru că „nu sunt atât de prost”.
„Trebuie să te uiţi doar la piesele lui Shakespeare, „Henry V” sau „Henry IV” părţile I şi 2, pentru a vedea schimbarea care poate avea loc. Pentru că dacă devii suveran, atunci joci rolul aşa cum se aşteaptă”, a spus el. „Deci, desigur, acţionezi în parametrii constituţionali”.
Privilegii şi datorie prestabilită
Charles s-a născut la Palatul Buckingham, în seara zilei de 14 noiembrie 1948, în timp ce tatăl său, Prinţul Philip, juca squash. Marea Britanie se recupera după ravagiile celui de-al Doilea Război Mondial. Străzile Londrei erau încă pline de moloz, iar oamenii se confruntau cu dificultăţi economice groaznice care au dus la întemeierea sistemului modern de bunăstare al ţării. În interiorul palatului, Prinţul Charles intrase într-o lume paralelă, a privilegiilor imense, dar şi a datoriei prestabilite.
Patru ani mai târziu, el a devenit moştenitorul tronului după moartea bunicului său George V. Nu a fost o copilărie uşoară, sunt de acord Sally Bedell Smith şi alţi biografi şi istorici regali. Mama şi tatăl său erau adesea absenţi, făcând turnee în Commonwealth luni întregi şi ratând primele două Crăciunuri ale lui Charles şi a treia aniversare a lui.
Charles era un „tânăr foarte sensibil şi emotiv”, aşa că tatăl său, „mascul alfa”, a încercat să-l întărească trimiţându-l la Gordonstoun, un internat dur şi spartan din Scoţia, potrivit biografului regal Tina Brown, scrie NBC News. Aceasta este „povestea vieţii sale” – familia lui Charles „încearcă în mod constant să-l împingă în acest tipar, pentru că el era viitorul rege, care pur şi simplu nu se potrivea”, a spus Brown.
A absolvit cu note medii, descriind ulterior experienţa drept „o pedeapsă cu închisoarea”.
Şi-a întreţinut ambiţiile de a fi conductor de tren, soldat şi chiar vânător, a spus el, „până când mi-am dat seama că sunt destul de blocat”. Acea apatie chinuită nu s-a stins. În 1994, într-un film documentar de televiziune un copil îl întreabă: „Cine eşti?”. Charles a răspuns: „Aş vrea să ştiu”.
Charles a trăit o lungă poveste de dragoste cu femeia ce mai târziu avea să-i devină soţie. Dar Camilla Shand, aşa cum a fost numită atunci, va apărea în fundal. Familia ei nu era suficient de aristocratică pentru a fi o soţie potrivită pentru moştenitorul tronului. Ea avusese deja mai multe relaţii şi „convenţiile vremii cereau ca moştenitorul tronului britanic să se căsătorească cu o femeie care părea a fi cel puţin virgină”, a scris Smith în cartea sa.
Lady Diana Spencer era cu 12 ani mai mică decât Charles şi s-au întâlnit doar de vreo câteva ori înainte ca el să o ceară în căsătorie. Diana provenea dintr-una dintre cele mai vechi familii din Marea Britanie, iar în calitate de educatoare în vârstă de 19 ani era departe de a fi o socialistă a cărei istorie romantică ar putea zdruncina monarhia.
Era o uniune nepotrivită. „Presat şi panicat, se grăbise să ia o decizie înainte de a fi pregătit”, scrie Smith.
Întrebat la o conferinţă de presă dacă el şi Diana erau îndrăgostiţi, Charles a răspuns: „Orice înseamnă „îndrăgostit””.
S-au căsătorit pe 29 iulie 1981, în Catedrala St. Paul din Londra. Dar în timpul căsătoriei, Charles a fost adesea absent în turneele regale. Diana a devenit din ce în ce mai izolată, coborând înapoi în depresia şi bulimia despre care ea a dezvăluit mai târziu că o afectaseră încă din copilărie.
Căsătorie eşuată
Căsătoria Dianei şi Charles a eşuat într-un mod public spectaculos, cu infidelitate reciprocă, separare şi divorţ, urmate de moartea Dianei în 1997, într-un accident de maşină la Paris.
Relaţia lui Charles cu Camilla a fost printre motivele pe care Diana le-a invocat pentru despărţire, spunând în 1995: „Noi eram trei în această căsătorie, aşa că era puţin aglomerat”.
Charles şi Diana au avut doi fii: Prinţul William, acum moştenitorul tronului, şi Prinţul Harry, care locuieşte în California împreună cu soţia sa, Meghan Markle, după ce s-a retras din îndatoririle din prima linie după o despărţire care a implicat acuzaţii de rasism în familia regală.
Noul rege nu este lipsit de susţinători, mulţi văzându-l ca pe un vizionar când vine vorba de campania lui de decenii pentru mediu. Un grădinar pasionat, care a fost ridiculizat chiar în 2010, după ce a recunoscut că a vorbit cu plantele sale.
Când a părăsit Royal Navy în 1976, şi-a folosit pensia de 7.000 de lire sterline (aproximativ 8.500 de dolari) pentru a înfiinţa Prince’s Trust, care îşi propune să „ajute tinerii vulnerabili să-şi refacă viaţa”. Ar fi prima dintre zecile de organizaţii caritabile pe care prinţul le-a fondat, inclusiv Fundaţia Prinţului şi Şcoala Prinţului de Arte Tradiţionale.
Spre sfârşitul vieţii reginei, Charles şi-a asumat mai multe îndatoriri, ca o modalitate de a pregăti publicul pentru domnia lui.
Fostul prinţ de Wales este un mare prieten al României. El este prezent, din 1998 încoace, aproape în fiecare an în ţara noastră, iar în Marea Britanie, Familia Regală a României participă anual la vizite publice sau oficiale.
Prinţul Charles deţine două proprietăţi în România: una în Valea Zălanului (judeţul Covasna), care este deschisă turiştilor, şi o alta în satul Viscri (judeţul Braşov). Casa de la Viscri este şi sediul Fundaţiei Prinţul de Wales, unde este deschis un Centru de Pregătire de care benecifiază ucenici, meşteri artizani, studenţi şi arhitecţi din întreaga ţară.
