„De la debutul invaziei ruse în Ucraina, țările europene au căutat surse alternative de energie pentru a-și reduce dependența de livrările rusești. Până acum, aceste eforturi nu au avut succes, deoarece, pe termen scurt, este imposibil să se ridice producția la nivelul necesar pentru a înlocui exporturile rusești de energie și pentru a crea infrastructura necesară aprovizionării pe piețele europene”, scrie Ekaterina Zolotova într-o analiză Geopolitical Futures.
<< Pe termen lung, însă, diversificarea energetică este o posibilitate reală, iar țările europene își concentrează strategiile pe regiunea caspică – în special Kazahstanul, Turkmenistanul și Azerbaidjanul bogat în resurse.
Aceste țări au fost considerate în mod tradițional o zonă de influență rusă, dar Moscova le poate vedea în curând ca o provocare semnificativă la adresa dominației sale asupra pieței energetice europene.
Concentrați-vă pe energie
De ce este regiunea Caspică atât de promițătoare ca înlocuitor al energiei rusești? Marea Caspică este una dintre cele mai mari și mai vechi regiuni producătoare de petrol și gaze din lume. Asemeni Rusiei, țările post-sovietice situate acolo și-au folosit resursele energetice pentru a-și construi economiile, devenind tot mai dependente de exporturile de petrol și gaze în acest proces. Cu economiile slăbite post-pandemie și pe fondul perturbărilor tot mai mari cauzate în mare parte de invazia rusă, menținerea aprovizionării este esențială în această regiune.
Kazahstanul este cel mai mare producător de petrol din Asia Centrală și un furnizor major de gaze naturale. Se mândrește cu aproximativ 30 de miliarde de barili de rezerve de petrol și ocupă locul trei în ceea ce privește rezervele de gaze în Comunitatea Statelor Independente (CSI), după Rusia și Turkmenistan.
În Kazahstan există peste 250 de zăcăminte de petrol și gaze, operate de 104 întreprinderi, inclusiv mari companii internaționale precum Chevron, Eni, Total, ExxonMobil, Royal Dutch Shell și British Gas. În 2021, industria de petrol și gaze a reprezentat aproximativ 17% din produsul intern brut al Kazahstanului, în timp ce petrolul a reprezentat aproximativ o treime din bugetul său. Sectorul energetic din amonte a atras 28% din intrările brute de investiții străine directe. Exporturile de țiței, gaze naturale și produse petroliere au reprezentat 57% din totalul exporturilor Kazahstanului.
În Turkmenistan, gazele naturale reprezintă 85% din veniturile bugetare. Țara deține a patra cea mai mare rezervă de gaze naturale din lume, inclusiv Galkynysh, al doilea zăcământ de gaze din lume. Între timp, Azerbaidjan produce 590.000 de barili de petrol (cu gaz condensat) pe zi, cu rezerve totalizând 7 miliarde de barili de petrol și 1,9 trilioane de metri cubi de gaz.
În ciuda dorinței țării de a-și dezvolta sectoarele non-energetice, exporturile de petrol ale Azerbaidjanului încă reprezintă aproximativ 86% din exporturile sale totale.
Legături europene
Pentru Europa, regiunea Caspică este deosebit de atractivă datorită proximității și a infrastructurii energetice existente, inclusiv a rețelelor de conducte. Atractivitatea sa a crescut de la invadarea Ucrainei, din motive evidente, dar și pentru că capitalele europene nu se mai feresc să antagonizeze Rusia – cel mai mare furnizor de petrol și gaze către Europa – prin încălcarea sferei sale tradiționale de influență. Pe măsură ce Occidentul continuă să izoleze Moscova și pe măsură ce sentimentele anti-Rusia cresc, țările europene sunt mai dispuse să se implice aici, indiferent dacă eforturile lor ar putea interfera cu interesele Rusiei sau ar putea provoca un răspuns din partea Kremlinului.
Statele membre ale Uniunii Europene sunt deja mari cumpărători de energie din Asia Centrală și Caucaz. UE în ansamblu este cel mai mare cumpărător de petrol din Kazahstan. Într-un convorbire recentă cu președintele Consiliului European Charles Michel, președintele kazah Kassym-Jomart Tokaev a declarat că țara sa este pregătită să-și folosească potențialul de hidrocarburi pentru a ajuta la stabilizarea piețelor energetice mondiale și europene.
Problema este însă că aproape toate exporturile Kazahstanului către Europa trec prin Rusia, în principal prin intermediul rețelei Caspian Pipeline Consortium, dând Moscovei o influență semnificativă asupra acestui comerț.
Vor trebui dezvoltate noi rute pentru a crește rezervele de petrol kazah către continent și pentru a ocoli teritoriul rus, atrage atenția Geopolitical Futures. O opțiune importantă este Ruta Internațională de Transport Trans-Caspică, cunoscută și sub numele de Coridorul de Mijloc, care leagă Kazahstan, Turkmenistan, Azerbaidjan, Georgia, Turcia și Europa, evitând rutele tradiționale rusești. Pe 15 iunie au avut loc primele discuții majore la Bruxelles cu privire la dezvoltarea Coridorului de Mijloc.
Între timp, pentru Turkmenistan, Europa nu este încă o piață majoră, deoarece aproximativ 80 la sută din exporturile sale de gaze se îndreaptă către China. Totuși, există planuri de creștere a acestor livrări prin gazoductul Trans-Caspic propus, care ar putea fi conectat la sistemele TANAP și TAP.
Convenția din 2018 privind statutul juridic al Mării Caspice ar putea ajuta la realizarea acestui lucru. Potrivit acordului, semnat de Azerbaidjan, Iran, Kazahstan, Rusia și Turkmenistan, amenajarea unei conducte de-a lungul fundului Mării Caspice necesită acordul numai al țării prin ale cărei ape teritoriale va trece. Proiectul, care ar costa aproximativ 5 miliarde de dolari, are o lungime estimată de 300 de kilometri (186 mile) și o capacitate de 30 de miliarde de metri cubi pe an.
Pârghii rusești
Pentru Rusia, Marea Caspică este o regiune critică atât din motive de securitate, cât și din motive economice.
Din punct de vedere al securității, separă granițele de sud ale Rusiei de Iran, oferă Moscovei o prezență în regiunea Caucaz, adesea volatilă, și servește drept locație din care să lanseze lovituri în Siria. Din punct de vedere economic, marea este o legătură cu țările caspice și deține rezerve mari de resurse naturale. La sfârșitul lunii trecute, președintele rus Vladimir Putin a vizitat Așgabat, Turkmenistan, pentru a participa la Summitul Caspic, în prima sa călătorie în afara Rusiei de la începutul războiului din Ucraina. El a discutat cu președinții Azerbaidjanului, Iranului, Kazahstanului și Turkmenistanului posibilități de cooperare în diverse domenii.
Rusia va urmări îndeaproape regiunea pentru a se asigura că echilibrul de putere nu se înclină prea mult spre Occident.
În acest moment, nu este prea îngrijorată de capacitatea Occidentului de a-și eroda influența. Din câteva motive.
În primul rând, înțelege că creșterile rapide ale exporturilor de energie către Europa sunt aproape imposibile. Acestea ar necesita creșterea capacității conductelor existente sau construirea altora noi – și anume, Gazoductul Trans-Caspic, care va necesita o investiție de miliarde de dolari și ani de finalizare. În al doilea rând, Convenția de la Teheran – un cadru pentru prevenirea, reducerea și controlul poluării în regiunea Caspică, semnat de toate cele cinci țări din Marea Caspică – ar putea ajuta Moscova să blocheze proiectele de energie și infrastructură ani de zile. De exemplu, Kazahstanul intenționează să dragheze fundul Mării Caspice pentru a facilita accesul navelor la platformele petroliere pe măsură ce nivelul mării scade. Proiectul ar putea afecta integritatea mediului înconjurător al mării, pe care Rusia l-ar putea folosi ca motiv pentru a întârzia implementarea sa. În plus, Marea Caspică nu a fost încă delimitată complet.
Conform Convenției privind statutul juridic al Mării Caspice, delimitarea fundului și a subsolului mării trebuie efectuată cu acordul tuturor statelor adiacente și opuse. Acest lucru ar putea complica și mai mult orice proiect de infrastructură din regiune.>>
