<< În aprilie 2023, un proeminent cetățean rus, cu presupuse legături cu serviciile d3 informații ruse, a reușit o evadare impresionantă de sub nasul autorităților italiene. Artem Uss, un om de afaceri rus și fiul unui fost guvernator rus, fusese reținut la Milano cu câteva luni mai devreme, sub acuzația de contrabandă cu tehnologie militară sensibilă a SUA în Rusia. Potrivit rechizitoriului intocmit de un tribunal federal din Brooklyn, New York, în octombrie 2022, Uss traficase ilegal semiconductori necesari rachetelor balistice și unei varietăți de alte arme, dintre care unele au fost folosite în războiul din Ucraina. Dar în timp ce Uss aștepta extrădarea în Statele Unite, a fost exfiltrat din Italia cu ajutorul unei grupări infracționale sârbe și s-a întors în Rusia >>, scriu Andrei Soldatov și Irina borogan, pentru Foreign Affairs.
<< Evadarea, care a fost raportată în The Wall Street Journal în primăvara anului trecut, a fost doar unul dintr-o serie de incidente recente care sugerează cât de mult s-au regrupat forțele de informații ale Rusiei de la începerea războiului din Ucraina. În primăvara lui 2022, în lunile după ce președintele rus, Vladimir Putin, și-a lansat invazia, agențiile de informații ruse păruseră dezorientate și confuze. Una câte una, țările europene îi alungau pe diplomații Rusiei; conform unei estimări britanice, aproximativ 600 de oficiali ruși au fost expulzați din Europa, dintre care probabil 400 ar fi spioni. De asemenea, FSB, serviciul de securitate internă al Rusiei, a apreciat greșit tipul de rezistență cu care urmau să se confrunte forțele ruse în Ucraina, presupunând că Rusia ar putea lua rapid Kievul. Acest lucru a contribuit la prestația umilitoare a Rusiei.
Acum, rețeaua de informații externe a Rusiei pare să se întoarcă răzbunându-se. Și devine din ce în ce mai inventivă, bazându-se tot mai mult pe cetățeni străini – cum ar fi banda sârbă care l-a asistat pe Uss, de exemplu – pentru a o ajuta să ocolească restricțiile asupra rușilor. Înainte de război, agențiile de informații occidentale se ocupau în cea mai mare parte de operațiunile rusești efectuate de cetățeni ruși. Nu mai este cazul. Astăzi, activitățile de informații rusești se bazează pe o serie de cetățeni străini, iar aceasta include nu numai spionarea Occidentului și urmărirea transporturilor de arme către Ucraina, ci și aplicarea unei presiuni crescânde asupra exilaților ruși și a oponenților regimului Putin, care au fugit în străinătate de la începutul războiului. Dovezile unei astfel de activități apar peste tot, de la Georgia și Serbia până la țări NATO precum Bulgaria și Polonia. La începutul anului 2023, de exemplu, oficialii britanici au arestat cinci bulgari care au fost acuzați de spionaj pentru Rusia, inclusiv pe direcția urmării exilaților ruși la Londra.
În același timp, agențiile de spionaj ale Rusiei par să-și fi schimbat orientarea. Înainte de război, a existat o diviziune a muncii între cele trei servicii principale de informații – SVR (informații străine), GRU (informații militare) și FSB (securitate internă). În trecut, se înțelegea în general că SVR se concentra mai ales pe spionajul politic și industrial, iar GRU pe chestiuni militare, în timp ce FSB se concentra în primul rând pe Rusia însăși, folosindu-și filiala din străinătate în principal pentru a conduce operațiuni împotriva rușilor din străinătate și pentru a menține la putere regimurile prietene din ţările vecine. Acum, aceste distincții nu mai sunt atât de clare: toate cele trei servicii sunt profund implicate în războiul din Ucraina și toate trei au recrutat noi active printre cei mai recenți exilați ruși Rusiei în străinătate.
Întoarcerea făcută de aparatul de spionaj al Moscovei are implicații semnificative pentru Occident, în eforturile sale de a contracara amestecul rusesc și operațiunile de informații rusești. Dacă indiciile recente sunt corecte, activitățile de informații rusești în Europa și în alte părți pot reprezenta o amenințare semnificativ mai mare decât s-a presupis în primele etape ale războiului. Totodată, aceste schimbări oferă o perspectivă asupra propriului regim de război al lui Putin și asupra măsurii în care acesta reconstruiește din ce în ce mai mult agențiile de spionaj ale Rusiei, conform modelelor anterioare din deceniile sovietice. Putin nu încearcă doar să compenseze eșecul KGB-ului sovietic în confruntarea cu Occidentul de la sfârșitul secolului al XX-lea. El încearcă, de asemenea, să restabilească gloria formidabilului serviciu secret al lui Stalin, care a avut un succes considerabil împotriva Occidentului în deceniile cuprinse între Revoluția bolșevică și al Doilea Război Mondial.
Războiul de o sută de ani
Înainte ca Rusia să-și înceapă războiul pe scară largă din Ucraina, în 2022, serviciile de informații ale țării păreau destul de slabe. Ele sufereau demult din cauza luptelor inter-agenții și a războaielor dintre grupările rivale, precum și din cauza unei prăbușiri a încrederii între generali și eșaloanele inferioare, ceea ce a dus la întârzieri și eșecuri semnificative în aducerea informațiilor de la nivelul zero la vârf. Între timp, operațiunile de informații rusești deveniseră din ce în ce mai cunoscute în principal pentru neglijența lor, ca în cazurile otrăvirii lui Serghei Skripal, în Regatul Unit în 2018, și liderului opoziției, Alexei Navalnîi, în 2020. Pe scurt, serviciile ruse de spionaj păreau să-și fi pierdut o mare parte din strălucirea anterioară, o problemă care a ieșit la iveală odată cu stânjenitoarea interpretare greșită a Ucrainei în planificarea invaziei Rusiei.
Dar, pe măsură ce războiul din Ucraina a intrat în al doilea an, agențiile de informații ruse s-au regrupat și și-au găsit un nou sens. În loc să se oprească asupra greșelilor lor și să se întrebe de ce nu au reușit atât să anticipeze rezistența ucraineană în faza inițială a invaziei, serviciile au trecut mai departe, reîncărcându-se cu ideea nouă putere că rezistă într-o confruntare cu întregul Occident. Nu doar că și-au sporit activitățile în Europa și în țările vecine; FSB și-a intensificat, de asemenea, eforturile de a lupta împotriva operațiunilor ucrainene de pe teritoriul Rusiei. Faptul că Putin nu a făcut nicio schimbare radicală în serviciile de securitate, în ciuda catastrofei din 2022, a fost privit ca o virtute: din tumultuoșii ani 1990, a existat o viziune larg împărtășită atât în rândul conducerii serviciilor de informații, cât și în rândul populației conform căreia orice încercare de a revizuire a serviciilor le va slăbi acestora capacitățile.
Totuși, la baza acestei noi activități s-a aflat și un obiectiv mai mare: revitalizarea războiului general de informații al Rusiei împotriva Occidentului. Acesta este un război care, pentru principalele servicii ruse, datează din primii ani ai erei sovietice. În viziunea oficialilor ruși de informații, războiul din Ucraina a lansat a treia rundă a unui mare război de spioni, care se desfășoară din 1917.
Prima rundă a acestei lupte, în care primii agenți sovietici s-au confruntat în primul rând cu omologii lor britanici, a început imediat după Revoluția bolșevică. În acel conflict inițial, agenții sovietici au compromis cu succes orice șansă de a stimula rezistența la regimul bolșevic din străinătate. Ei au făcut acest lucru prin desfășurarea unei operațiuni masive și de mare succes sub steag fals, cu numele de cod Trust, în care au atras emigranți ruși activi din punct de vedere politic, precum și spioni britanici, în Uniunea Sovietică, pentru a ajuta o falsă organizație anti-bolșevică. Acești activiști anti-sovietici au fost astfel identificați și uciși. Conflictul a atins apogeul în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când spionii ruși au pătruns cu succes în serviciile secrete britanice și, în Statele Unite, au avut acces la Proiectul Manhattan de unde au furat secretele bombei atomice. În general, oficialii sovietici considerau că au câștigat această primă repriză cu Occidentul.
A doua rundă a războiului de informații nu s-a încheiat însă atât de bine pentru Moscova. În timpul Războiului Rece, KGB-ul nu a reușit să salveze regimul sovietic pe care jurase să îl protejeze. Apoi, la începutul anilor 1990, agenția a fost aproape distrusă după ce a fost divizată și dezmembrată. Prăbușirea a lăsat cicatrici de durată asupra lui Putin, care a fost martor direct la aceasta, și asupra elitei de securitate, în timp ce se luptau pentru a reconstrui un stat rus care își pierduse fosta putere (Putin a construit în cele din urmă FSB-ul pe fostele fundații ale KGB).
Acum, odată cu declanșarea unui nou mare conflict cu Occidentul, serviciile de informații ale Rusiei încearcă să inverseze eșecurile care au avut loc la sfârșitul Războiului Rece. Și simt o nouă oportunitate, văzând războiul din Ucraina drept salva de deschidere în a treia rundă a războiului de informații. Sentimentul de continuitate cu predecesorii lor sovietici a căpătat o formă vizibilă chiar în Rusia: în septembrie, Serghei Narînșkin, șeful serviciilor de informații externe al Rusiei, a inaugurat o nouă statuie a fondatorului poliției secrete sovietice, în curtea sediului SVR din Moscova. Iar în noiembrie, FSB a întărit acest mesaj prin sărbătorirea a 100 de ani de la înființarea OGPU, poliția secretă sovietică și subliniind rolul OGPU în zdrobirea organizațiilor politice din emigrație.
Dar continuitatea depășește cu mult celebrarea faptelor sovietice timpurii. În perioada premergătoare războiului și de atunci încoace, Putin s-a folosit în mod notabil de foștii generali KGB care îi împărtășesc nerăbdarea de a răzbuna umilirea prăbușirii sovietice. Nikolai Gribin, care în anii 1980 a servit ca șef adjunct al operațiunilor de dezinformare în străinătate, la filiala de informații externe a KGB, are un rol principal într-un nou think tank rus lansat în 2021, Institutul Național de Cercetare pentru Dezvoltarea Comunicațiilor, care încearcă să modeleze opinia pro-Kremlin în țările din apropierea Rusiei, cu un accent deosebit pe Belarus. (Gribin însuși a scris mai multe rapoarte de cercetare asupra opiniei publice din Belarus). În anii 1980, Alexandr Mihailov a activat în infama Direcție a Cincea a KGB – filiala care i-a dat sarcina de a elimina subversiunea ideologică, inclusiv dizidenții, muzicienii și liderii bisericii – și a condus operațiuni de dezinformare pentru FSB în anii 1990. Din toamna anului 2021, cu câteva luni înainte de invazie, Mihailov a fost purtătorul de cuvânt neoficial al FSB în presa rusă, promovând viziunea agenției asupra evenimentelor din Ucraina. Văzut dinspre serviciile de informații ruse, războiul opune Statele Unite și Europa Rusiei, ucrainenii servind doar ca marionete ale spionilor occidentali.
Alături de Putin, agențiile de spionaj ale Rusiei au tras și câteva lecții importante din războaiele anterioare ale informațiilor sovietice. Deoarece a pus Rusia direct împotriva Occidentului, războiul din Ucraina a determinat Kremlinul și agențiile sale de spionaj să regândească câteva chestiuni majore de securitate națională care nu fuseseră studiate îndeaproape din 1991. De exemplu, a fost problema granițelor Rusiei și dacă ele să fie inchise. Kremlinul a decis să nu facă acest lucru, iar de asta au beneficiat serviciile de informații, care pot folosi noul exod al cetățenilor ruși în Europa și în alte țări învecinate pentru a compensa expulzările diplomaților ruși din capitalele europene. Putin și-a propus în mod clar să evite greșelile făcute în timpul Războiului Rece, când sovieticii au restrâns semnificativ mișcarea transfrontalieră a oamenilor, punând astfel piedici serviciilor de informații sovietice.
Dar a existat și altă problemă presantă pentru Kremlin: cum să impună disciplina în rânduri. Putin ar fi putut să urmeze abordarea lui Stalin, lansându-se în epurări la scară largă și represiuni în masă. Dar pare să fi învățat că acele măsuri au fost în cele din urmă inversate pentru sovietici. Putin înțelege că inculcarea fricii este un instrument util, dar că epurările definitive ar dăuna agențiilor – așa cum au făcut-o în anii 1930, când informațiile externe ale sovieticilor și-au pierdut cei mai talentați agenți. Astfel, șeful filialei de informații externe a FSB, Serghei Beseda, a fost inițial reținut și ținut incommunicado upă primele zile dezastruoase ale invaziei din Ucraina. Dar, după câteva săptămâni, a fost reinstalat, iar epurările mai ample din informațiile militare și FSB la care mulți se așteptau după ce Evgheni Prigojin, șeful companiei paramilitare Wagner, a condus o revoltă, în iunie 2023, nu s-au materializat niciodată.
În general, Putin a adoptat o abordare flexibilă și pragmatică a serviciilor sale de informații, jucând între teama mereu prezentă de epurare și încurajând agențiile să fie mai inovatoare în a recâștiga teren în Occident. Un rezultat pare să fi fost o creștere vizibilă a operațiunilor străine mai ambițioase, în ultimul an, inclusiv presupuse operațiuni de sabotaj, precum și exfiltrarea agentului rus din Italia și intensificarea eforturilor de recrutare în mai multe țări NATO, așa cum este evident în cazul unui membru al agenției de informații BND din Germania, care a fost arestat în decembrie 2022 sub acuzația de transfer de informații foarte clasificate către guvernul rus și este acum judecat pentru trădare.
Spioni ca noi
Pentru a-și pune în operă revenirea, agențiile de spionaj ale Rusiei și-au mai însușit o lecție importantă din anii sovietici: utilizarea strategică a ideologiei. În anii 1930, Moscova a reușit să-i cucerească pe mulți occidentali pentru cauza sovietică insistând asupra deficiențelor occidentale, în loc de a promova doctrina marxistă. La acea vreme, agenții sovietici au aflat că nu aveau nevoie să vândă o întreagă ideologie comunistă; în schimb, puteau prezenta Uniunea Sovietică drept o alternativă la imperialismul occidental, subliniind standardele duble și ipocrizia Occidentului și oferind, în contrast, un lider care se ridica împotriva puterilor globale. Aceste idei sunt exact ceea ce agențiile ruse pot pedala acum în relația cu potențiali aliați și recruți, în noul război de informații al Rusiei cu Occidentul.
În timp ce Rusia se pregătește să intre în al treilea an de război, agențiile sale de informații știu că Kremlinul le sprijină și le împărtășește paranoia și prejudecățile. Această realitate sugerează că serviciile de spionaj pot conta pe protecția Kremlinului. Dar nu înseamnă că Putin însuși este mai sigur de putere.
În mare parte din ultimii 20 de ani, Putin s-a luptat cu provocarea de a-și controla vasta comunitate de securitate și informații, răspândită într-o țară enormă și în străinătate. La începutul anilor 2000, el a distrus conceptul fostului președinte, Boris Elțin, de servicii de spionaj concurente, făcând din FSB agenția de top. După anexarea Crimeei de către Rusia în 2014, Putin a încercat să pună la respect forțele de informații trimițând la închisoare mai mulți ofițeri de rang mediu, pentru acuzații de corupție. Dar acest lucru nu a codus la un control mai strict al Kremlinului asupra serviciilor. Acum, odată cu războiul din Ucraina, Putin a încercat să evite greșelile trecutului și să-și mențină loialitatea forțelor de informații. De asemenea, a reușit să le facă mai puternice, deocamdată, decât în orice alt moment anterior războiului.
Dar nu este clar dacă ceva din toate astea i-a îmbunătățit controlul asupra lor. Iar până acum, Putin nu a făcut nimic pentru a rezolva problema: nu este dispus să repete greșelile lui Stalin, de a-și epura serviciile la scară industrială, dar înțelege și faptul că, spre deosebire de anii sovietici, când Partidul Comunist controla KGB, el are puține alte moduri de a le stăpâni. Dacă lucrurile ar începe să meargă prost pentru Rusia în război, această dinamică unilaterală ar putea însemna că spionii lui Putin s-ar putea să nu se grăbească să-l salveze. >>
