În Rusia, birocrația și industria țării se luptă să furnizeze bărbați și arme pentru armata invadatoare din Ucraina, iar situația se înrăutățește, scrie Pavel Luzin, într-o analiză CEPA.
<< Rusia continuă eforturile de a-și reface efectivele militare grav reduse și stocurile de armament epuizate. Cu toate acestea, există un mic munte de probleme, în ciuda declarațiilor optimiste ale oficialilor cu privire la resursele umane și producția de armament. Acesta provoacă probleme serioase pe linia frontului, deoarece ritmul de înlocuire a oamenilor și a materialelor nu ține pasul cu pierderile provocate de forțele armate ucrainene.
Campania de recrutare din primăvară abia a atins obiectivele guvernamentale pentru recrutarea soldaților cu contract în unitățile militare regulate și a voluntarilor pentru „formațiunile de voluntari” ale Ministerului Apărării. În ceea ce privește industria militară rusă, se dovedește mai de succes în a consuma fondurile contribuabililor decât în a produce arme pentru război.
Începând din toamna anului 2022, nu există date oficiale clare privind numărul de oameni efectiv încorporați în armata rusă. Dar cu toate eforturile oficiale de a suprima datele, există totuși informații disponibile. Acestea oferă o înțelegere aproximativă a ceea ce se întâmplă și sugerează că Kremlinul are probleme grave.
Rusia pierde oameni într-un ritm impresionant. Se estimează că cel puțin 47.000 de militari au murit, iar alți 78.000 au fost răniți atât de grav încât nu pot reveni pe câmpul de luptă. Între timp, s-au confirmat pierderi de peste 11.000 de echipamente, inclusiv peste 2.100 de tancuri. Se crede că numerele reale sunt mult mai mari.
Prin urmare, înlocuirea reprezintă o prioritate națională cheie. Să luăm ca exemplu campania de recrutare din primăvara anului 2023 a Rusiei, desfășurată în perioada 1 aprilie – 15 iulie, și care ar fi trebuit să recruteze 147.000 de soldați.
Există sugestii că operațiunea s-a confruntat cu probleme. De exemplu, din cei peste 3.000 de recruți așteptați în regiunea Perm, în perioada 1 aprilie – 6 iulie, au fost trimiși acolo doar 2.500; iar să-i trimiți în ultima săptămână a campaniei de recrutare pe cei 500 de recruți lipsă, este aproape imposibil. O situație similară a existat în Tatarstan, unde doar două treimi din cei peste 3.000 de recruți planificați au fost asigurați până în prima săptămână a lunii iulie. În regiunea Novosibirsk, s-a declarat înrolarea, până la 14 iunie, a doar 50% din cei 2.000 de recruți planificați, dar s-a promis că ceilalți 50% vor fi trimiși până pe 15 iulie.
Alt exemplu: s-a spus că opt trenuri militare cu 5.000 de recruți au fost trimise din regiunile Uralilor în districtul militar din Extremul Orient, dar primul tren a transportat doar 300 de recruți, al doilea aproximativ 200, al treilea încă 200, iar următorul tren, încă 200. Acest lucru sugerează că oficialii militari de la diferite niveluri ale sistemului ar putea prezenta intenționat numere finale distorsionate, pentru a-și ascunde eșecul (aceasta fiind o practică obișnuită în Uniunea Sovietică, unde planurile cincinale erau adesea ficțiune).
În plus, cei recrutați sunt principala sursă de soldați cu contract (cei care își prelungesc serviciul) în forțele armate ruse. Prin urmare, lipsa de recruți duce inevitabil la o penurie de contractori. Pe măsură ce Kremlinul respectă acordul politic cu societatea rusă și nu trimite soldați încorporați la războiul împotriva Ucrainei, ci „cumpără sânge” oferind salarii pentru militari mult mai mari decât în orice alt domeniu al pieței muncii, penuria tot mai mare de soldați pe bază de contract are în mod inevitabil un efect inflaționist asupra „prețului sângelui”.
În ceea ce privește recrutarea de soldați pe bază de contract și voluntari, situația este, de asemenea, neclară. Dmitri Medvedev, adjunctul șefului Consiliului de Securitate al Rusiei, a publicat două cifre pentru cei înrolați începând cu 1 ianuarie 2023: 117.400 până la 19 mai și 134.000 până la 1 iunie.
Aproximativ două săptămâni mai târziu, Vladimir Putin a declarat că sunt 150.000 de soldați pe bază de contract și 6.000 de voluntari (soldați care semnează contracte pe termen scurt, de trei până la nouă luni ,și servesc în formațiunile voluntare neregulate, în locul unităților militare regulate). Câteva zile mai târziu, ministrul Apărării, Serghei Șoigu, a oferit cifre diferite: 114.000 de soldați pe bază de contract și 52.000 de voluntari, cu un total mediu zilnic de 1.336 de noi soldați. Acest lucru ar însemna un total de 166.000.
Aceste cifre diferite sunt atât de divergente încât ar trebui să existe îndoieli cu privire la exactitatea lor, dacă nu chiar întrebări – dacă au fost cumva intenționat falsificate.
Cu toate acestea, există posibilitatea unei explicații. Sistemul de personal al Rusiei este acum un drum cu sens unic. De la debutul mobilizării parțiale, în septembrie, toți soldații, sergenții și subofițerii ruși pe bază de contract au fost obligați să semneze noi contracte când cele vechi se termină. Cu alte cuvinte, numerele ar putea fi mărite artificial de către cei care se aflau deja în serviciu.
În comparație, în cei cinci ani premergători războiului, 2017-2021, numărul soldaților contractuali și al subofițerilor din forțele armate ruse era de aproximativ 400.000. Majoritatea au servit doar pe baza unui contract de doi ani și rar au prelungit pentru un alt termen (termenul standard pentru al doilea și următoarele contracte este de trei, respectiv cinci ani).
Prin urmare, rotația anuală normală a soldaților contractuali și a subofițerilor poate fi estimată conservator la 150.000. Numerele reale pot fi chiar mai mari, având în vedere cercetările Gărzii Naționale Ruse, Rosgvardia, care se confruntă cu probleme similare cu cele ale forțelor armate: 60% din soldați și 30% din sergenți s-au retras din serviciul militar înainte de încheierea primului contract.
În prezent, rotația soldaților contractuali, în forțele armate ruse, este aproape înghețată, iar în același timp, există un deficit de noi recruți. Această situație este confirmată de dovezi din districtul autonom Hanti-Mansisk, unde autoritățile regionale nu pot recruta suficienți soldați contractuali, în ciuda plăților suplimentare din bugetul regional. Mai mult, există dovezi că unii dintre militarii contractuali recrutați recent, precum echipajele de tancuri, primesc pregătire de bază în zonele din spatele zonei de război. Aceasta sugerează, de asemenea, un deficit semnificativ de personal.
Pentru a recruta noi soldați contractuali pentru războiul împotriva Ucrainei, Ministerul Apărării a redus chiar termenul primului contract de la doi ani la un an și a eliminat complet necesitatea de a fi servit anterior ca recrut sau de a avea o educație profesională. De asemenea, Ministerul Apărării încearcă să recruteze cetățeni străini și deținuți, precum Grupul Wagner în 2022.
Paradoxul este că serviciul militar contractual poate fi chiar considerat o opțiune sigură pentru cei care doresc să evite războiul. De exemplu, forțele rusești de rachete strategice au îndeplinit planul anual pentru soldații contractuali în iunie 2023. Au fost recrutați 2.000 de oameni: 1.500 au fost soldați încorporați, iar alți 500 au ales să se alăture unității, care nu-și trimite niciodată oamenii în Ucraina. Același lucru poate fi valabil pentru alte ramuri ale forțelor armate ruse, precum marina sau forțele aeriene și spațiale.
Va continua conducerea Rusiei să accepte ceea ce pare a fi o rezistență pasivă semnificativă față de satisfacerea serviciului în Ucraina? Cum poate continua războiul fără o escaladare și o mobilizare ulterioare? Riscul real este că aceste probleme (care împiedică efectiv rotația trupelor, lăsând oamenii pe linia frontului timp de luni de zile pentru că nu există nimeni să-i înlocuiască) ar putea declanșa o nouă revoltă. Desigur, plângerile cu privire la aceste aspecte și altele au fost suficiente pentru a provoca destituirea unui comandant de linie de front, general-maior Ivan Popov, în iulie.
Între timp, autoritățile continuă să exprime optimism cu privire la producția de armament, în ciuda faptului că implicarea oficialilor de rang înalt în administrația fabricilor, cunoscută sub numele de „modul manual” de gestionare, împreună cu întâlniri regulate între agenții guvernamentale și eforturile de reorganizare, arată că există probleme grave și continue în această zonă.
Pe de o parte, indicii producției din industriile legate de complexul militar-industrial rus demonstrează creșteri semnificative de la un an la altul.
Cu toate acestea, metodologia indicelui de producție al Rusiei se bazează pe o formulă în care cantitatea fizică de produse este valorizată în prețuri aferente unui interval de referință (2018). Prin urmare, dinamica reală a producției în industriile legate de sectorul militar ar putea fi mai mică decât o arată indicii.
Pe de altă parte, evidențele de la ministerele rusești au crescut în mod exponențial în 2022: de la 6 trilioane de ruble (81,4 miliarde dolari) la 9,26 trilioane de ruble (135,2 miliarde dolari). Cauza aici au constituit-o plățile bugetare anticipate, ceva ce se va repeta și în 2023, în special în producția de armament. Cu toate acestea, o creștere a cheltuielilor nu înseamnă neapărat o creștere corespunzătoare a producției, din cauza inflației costurilor-plus.
Prin urmare, Rusiei îi este dificil să înlocuiască armele și sistemele pierdute și consumate. Acest lucru explică de ce vedem mai multe arme din era sovietică luate din depozitele pe termen lung și trimise pe câmpul de luptă (acestea includ acum tancurile T-55, armele folosite de Kremlin pentru a reprima revolta din Ungaria din 1956 și Primăvara de la Praga din 1968).
Astfel, în timp ce armata invadatoare a Rusiei va continua să lupte în teritoriile ocupate din Ucraina, degradarea ulterioară a calității și cantității trupelor și a armamentului pare inevitabilă. >>
