Alegerile locale pentru București înseamnă mult mai mult decât bătălia reducționistă dintre Gabriela Firea și Nicușor Dan. O victorie a celui din urmă, nedublată de una totală sau cel puțin masivă și la sectoare va fi o gură nesperată de aer pentru PSD și întreaga armată de oportuniști frustrați de rateurile cu care a culminat epoca Dragnea.
Niciuna dintre victoriile obținute în ultima vreme împotriva feudalismului PSD și a sateliților săi nu a fost meritul unui singur partid sau a unui singur candidat, a unui ONG ori doar al partenerilor strategici care refuzaseră să accepte derapaje extreme la București, cel puțin nu în vremuri cu asemenea încărcătură geopolitică.
De la subminarea planurilor grupării anti-stat de drept și anti-justiție, la înfrângerea la urne a PSD, la europarlamentare și prezidențiale, și până la doborârea guvernului Dăncilă, într-un Parlament aparent de nepenetrat, temelia succesului a constat mereu într-un efort colectiv și acțiuni sincronizate, sub egida pragmatică a interesului comun de a anihila un inamic comun.
Zilele trecute a făcut furori în lumea politică sondajul care a oferit, în premieră, fotografia la zi a falimentului PSD pe Capitală. Dar nici măcar explozia lui Nicușor Dan în aceste sondaje nu s-a putut produce, la o asemenea scară, până nu devenise evident că dreapta merge în alegeri cu un singur candidat.
Nu e vorba aici de a subevalua meritele personale ale lui Nicușor Dan și pe cele mai generale ale echipei sale, însă chiar ideea candidaturii lui a căpătat relevanță și greutate politică indubitabilă abia după ce USR a înțeles (chiar dacă nu din prima și chiar dacă nu cu veselie) să lase de-o parte orgolii și jocuri meschine, și abia după ce și PNL a priceput că doar urmând o cale similară poate emite pretenții serioase la scaunul de primar general al Gabrielei Firea.
Lucrurile nu au de ce să stea altfel nici când vine vorba de primăriile de sector. Ba, aici, având în vedere că feudele sunt mai mici, dar mai compacte, miza unității dreptei sau, mai corect spus, a unității partidei anti-PSD este cu atât mai proeminentă.
Până la o viitoare și amplă reformă a administrației Capitalei, trebuie ținut cont de faptul că Bucureștiul nu înseamnă doar Primăria Generală a Municipiului București, ci PMB plus celelalte șase sectoare, fiecare cu „premierul” și „parlamentul” său. Știm încă de pe vremea în care primar era Traian Băsescu ce înseamnă un edil non-PSD și un ocean de primari PSD în fiecare dintre sectoare.
Și tocmai pentru că, sub Gabriela Firea, sufocarea celui mai mare oraș al țării a atins parametrii internării la terapie intensivă, problemele Bucureștiului nu mai lasă timp jocurilor cu jumătăți de măsură.
Niciun primar general, chiar și Nicușor Dan să îl cheme, nu va reuși să ajungă cu soluțiile la fibra problemelor dacă va avea de dat lupte politice ca la Posada cu șase social-democrați bine înfipți a sectoare.
Iar de ce tip de insurgență este PSD în stare la București, ne-a reamintit, recent, valsul feudal al secundului lui Firea, Aurelian Bădulescu; ori armata de abonați la bugetul primăriei din sectorul 5 al lui Daniel Florea. Ca un făcut, aceste avertismente au fost trăite pe pielea lor tocmai de Nicușor Dan, PNL și USR PLUS, partidele care îl sprijină. Iar demonstrații de forță demne de campaniile anti-opoziție ale PDSR-ului din vema lui Iliescu și Năstase, încă pot fi considerate doar niște finețuri executate cu mănuși de mătase.
Am înțeles că liberalii și oamenii tandemului Barna-Cioloș și-au mai dat vreo două săptămâni să ajungă la soluția logică dintotdeauna, a unor candidaturi comune la primăriile de sector. E de sperat ca variabila apărută între timp, cea a mobilizării partidului lui Victor Ponta, în sensul participării separate de PSD la localele bucureștene, să nu-i facă pe cei din PNL și USR PLUS să se culce pe o ureche și să vadă deja PSD-ul anihilat fără ca ei înșiși să mai facă pasul greu și nedorit de niciunul, de a-și uni forțele.
Mai ales că, după sondajul care a oferit o reprezentare abisului pe care și l-au săpat Firea și PSD la PMB, e foarte posibil ca social-democrații să vireze pragmatic și să-și maseze nucleul dur al trupelor spre redutele de la sectoare, înțelegând astfel să sacrifice ei înșiși o cauză aproape pierdută pentru a maximiza șansele acolo unde încă pare să mai merite efortul.
Așa cum PSD-ul nu s-a desprins de spiritul Dragnea, iar până la Dragnea nu se desprinsese de metehnele din vremea lui Iliescu și Năstase, nici datele actualei conjuncturi politice nu sunt încă fundamental diferite de cele din perioada 2017-2019, configurate de guvernarea PSD-ALDE. Altfel spus, și în 2020 imperativul schimbării își trage seva din același izvor ca în intervalul anterior: cu toții au nimic.
Alianța USR PLUS nu are efectiv timp la dispoziție să poată demonstra că e capabil de victorii spectaculoase la urne pe cont propriu, iar pilda alegerilor prezidențiale a fost prea profundă și este încă prea proaspătă pentru a fi dusă la muzeu. De partea cealaltă, liberalii a ocazia să afle în timp rea ce înseamnă să te lipsești de sprijinul celor cu care totuși, principia măcar, rezonezi politic. După locale vin parlamentarele, iar nesecurizarea viitorului Parlament va face dintr-o eventuală continuare la guvernare un calvar chiar mai mare decât cel pe care-l trăiesc de când a plonjat în criza Covid, la scurt timp după ce tocmai plonjaseră în desțelenirea mlaștinii bugetare și legislative lăsat moștenire de trupeții lui Dragnea și Tăriceanu, beneficiari ai complicităților aferente din partea unor instituții sensibile, precum Avocatul Poporului și Curtea Constituțională.
Cu alte cuvinte, ambele tabere au pe masă toate datele problemei, altfel suficient de bogate și bătătoare la ochi pentru a-i îndruma, fără echivoc, spre ce le-a rămas de făcut.
În orice caz, nu te poți gândi la continuarea guvernării cu Parlamentul tău și președintele tău, fără să te asiguri că ai și pregătit terenul pentru așa ceva. În cazul de față, pregătirea terenului pentru o victorie la scrutinul legislativ înseamnă un succes cu rezonanță la ce local. Dintre toate țintele, „cucerirea” Bucureștiului, la scor, e unealta cea mai promițătoare.
Ea, însă, nu va putea fi atinsă schimbând din mers și brusc abordarea care a dovedit deja că poate da roade.
Prin urmare, Capitala, în ansamblul său, va trebui atacată la fel cum deja este destul de limpede că va trebui atacată și o viitoare guvernare post-parlamentare: împreună. În orice altă formulă, PSD-ul care poate că pare mic în sondajul despre Nicușor Dan și Gabriela Firea, va păra din nou mare, cu consecințele de rigoare.
Dacă PNL și USR PLUS vor reuși să-și calce pe propriile orgolii la sectoare vor dovedi că a înțeles pe deplin ceea ce s-a întâmplat în România ultimilor patru ani. Cu completarea, în dreptul USR PLUS, că, în lunile scurse de la victoria lui Iohannis, vor fi înțeles încă un lucru: eroarea de a fi început să urce dealul Cotrocenilor cu cinci ani mai devreme.
