<< În alegerile prezidențiale din Rusia, de la mijlocul lunii martie, președintele rus, Vladimir Putin, a câștigat oficial al cincilea mandat, cu 87% din voturi și cu cea mai mare prezență raportată la vot din istoria post-sovietică a țării. Într-adevăr, conform majorității măsurătorilor, Putin rămâne popular. Sondajele de opinie realizate chiar înaintea alegerilor îl plasau pe Putin la o rată de aprobare de peste 80%. Desigur, s-ar putea ca unii dintre alegători să se teamă să le spună altceva celor ce fac sondajele, dar pentru un autocrat, acest tip de frică este aproape la fel de bun ca suportul real. În orice caz, rușii evită în general protestele deschise. Acest lucru ajută Kremlinul să meargă înainte afirmând că victoria zdrobitoare a lui Putin în alegeri reprezintă o aprobare atât pentru președinte, cât și pentru politica sa distinctivă, războiul din Ucraina >>, notează Foreign Affairs..
<< În același timp, aceste cifre sunt departe de a fi un indicator fiabil al suportului popular pentru război. Mulți ruși, inclusiv alegătorii lui Putin, sunt sceptici în ceea ce privește determinarea Kremlinului de a continua conflictul care durează de doi ani. Chiar dacă ratingurile de aprobare ale lui Putin sunt impresionante, datele Russian Election Study (RES), pe care îl coordonăm, indică faptul că doar o majoritate subțire dintre susținătorii săi sunt acum de acord cu menținerea cursului în Ucraina. De fapt, în ciuda eforturilor masive ale Kremlinului în direcția sprijinului pentru război, aproape unul din patru susținători ai lui Putin se opune continuării războiului, iar aproximativ aceeași proporție spun că nu sunt siguri dacă susțin războiul (19%) sau refuză să răspundă la întrebare (4%). Acest lucru înseamnă că doar puțin peste jumătate din susținătorii lui Putin – 54% – cred că Rusia ar trebui să continue războiul pe care Putin îl promovează încă din februarie 2022.
La nivelul întregului electorat rus, sprijinul pentru războiul lui Putin este chiar mai slab. În octombrie 2023, doar 43% dintre ruși au declarat că susțin continuarea a ceea ce Kremlinul numește „operațiune militară specială”. Atunci când li s-a cerut să-și exprime poziția în privința războiului, o treime dintre cei chestionați au ales răspunsul: „Nu, nu susțin continuarea operațiunii militare speciale a Rusiei în Ucraina”, iar aproape o pătrime a refuzat să exprime o opinie. Aceste cifre sunt cu siguranță cunoscute de Kremlin, care efectuează propriile sondaje și care permite funcționarea sondajelor independente. Deoarece este mai ușor să guvernezi ca un autocrat popular decât ca unul nepopular, Putin urmărește îndeaproape opinia publică. Kremlinul lucrează neobosit pentru a modela aceste opinii, dar eforturile sale de a crește sprijinul pentru Putin au fost mai de succes decât încercările sale de a spori susținerea pentru război.
Pentru Ucraina și aliații săi, aceste constatări reprezintă atât vești bune, cât și vești proaste. Scăderea sprijinului pentru război printre cetățenii ruși nu-l va determina în sine pe Putin să încheie asaltul său asupra țării. Având în vedere suprimarea extensivă a societății civile și a disidenței publice de către Kremlin, el poate continua să ducă războiul fără un sprijin popular puternic pentru acesta. Lipsa de entuziasm popular, totuși, ar putea complica această încercare. În absența unui sprijin public ferm, Putin va trebui să se bazeze mai mult pe represiune pentru a împiedica opoziția. Lipsa de entuziasm popular pentru continuarea războiului face, de asemenea, mai dificilă recrutarea de soldați și menținerea moralului, și crește costul obținerii sprijinului public. Kremlinul a crescut deja cheltuielile sociale și a extins stimulentele financiare pentru voluntariatul din armată. Câștigarea alegerilor a fost ușoară; urmează provocări mai grele.
„Business as usual?”
Într-o anumită măsură, cel mai recent sondaj al RES oferă o perspectivă realistă asupra sprijinului public pentru regimul lui Putin. Contrar speranțelor unor observatori, că scăderea sprijinului pentru război ar putea declanșa prăbușirea domniei lui Putin, constatările sugerează că situația nu este atât de simplă. Condus de o echipă de cercetători susținută de National Science Foundation, RES contribuie de aproape trei decenii la înțelegerea evoluției opiniei publice ruse și a comportamentului de vot. În sondajele naționale realizate în jurul fiecărui scrutin prezidențial rus în care Putin a fost candidat, echipa a constatat că sprijinul său este multidimensional. Alegerile din acest lună susțin această tendință. Liderul rus continuă să se sprijine pe o bază largă printre rușii obișnuiți – sprijin construit pe parcursul a aproape un sfert de secol, care îl poate susține chiar dacă mulți dintre acești susținători devin dezamăgiți de războiul propriu-zis. Atractivitatea lui Putin se bazează, de asemenea, pe managementul economiei țării, imaginea sa hiper-masculină și, în creștere, asocierea sa cu valorile conservatoare care rezonează cu mulți cetățeni ruși.
Manipularea acestor alte surse de sprijin a făcut parte dintotdeauna din strategia lui Putin, o tactică adesea trecută cu vederea în analizele occidentale ale strategiei de război a Rusiei. De exemplu, de la declanșarea invaziei, el a minimalizat frecvent așa-numita operațiune militară specială, sugerând că de ea se vor ocupa forțele armate, lăsându-i pe cei mai mulți ruși obișnuiți să-și continue viața ca de obicei. De asemenea, a subliniat mesajul că Rusia a rămas stabilă și a continuat să prospere în timpul războiului.
Să luăm în considerare economia. Rușii care-l susțin pe Putin, în ciuda opoziției față de război, sunt în general optimiști în ceea ce privește performanța economiei în contextul sancțiunilor occidentale. Aproximativ jumătate dintre aceștia cred că economia este fie neschimbată, fie chiar s-a recuperat în ultimele 12 luni. (În contrast, doar 14% dintre rușii care nu-l susțin pe Putin și sunt împotriva războiului văd economia rusă în această lumină pozitivă.) Rușii care sunt pro-Putin, dar împotriva războiului, sunt de asemenea mult mai predispuși la a fi evitat pierderi financiare personale după invadarea Ucrainei: trei din patru spun că situația financiară a gospodăriei lor a rămas la fel ori s-a îmbunătățit în ultimul an. Mai mult de jumătate dintre respondenții care se opun atât lui Putin, cât și războiului spun că situația lor economică s-a înrăutățit.
Dar există o tensiune în eforturile Kremlinului de a minimaliza războiul și de a promova un sentiment de normalitate. În diverse momente, inclusiv la lansarea campaniei sale de realegere în decembrie 2023, el a subliniat că lupta Rusiei – în Ucraina și împotriva Occidentului – este una existențială și că fiecare rus trebuie să se achite de partea sa. Un alt asemenea moment a fost atunci când Putin a ordonat „mobilizarea parțială”, în toamna anului 2022, chemând sute de mii de ruși să lupte. Astfel de mișcări contrazic alte mesaje ale Kremlinului, care caută să minimalizeze războiul. Creșterea mizelor efortului de război este o strategie riscantă în sine. Dacă Putin va continua să promoveze un discurs existențial și susținătorii săi se vor sătura de război, aceștia ar putea deveni mai predispuși să-l abandoneze dacă evoluțiile vor lua o turnură negativă în alte domenii care îi preocupă, cum ar fi economia.
Acest risc ar putea crește dacă opoziția față de război crește sau dacă perspectivele economice ale Rusiei se deteriorează. De exemplu, cercetările noastre arată că susținătorii lui Putin care se opun continuării războiului sunt încă divizați în ceea ce privește prioritizarea finanțării ofensivei în detrimentul programelor sociale. Acest lucru ar putea reflecta în parte succesul Kremlinului, cel puțin succesul de până acum, în creșterea cheltuielilor sociale și menținerea unei percepții de stabilitate economică chiar și atunci când economia a fost pusă ferm pe picior de război. Dacă Rusia va întâmpina o scădere economică sau o cerere pentru mai multe cheltuieli sociale, această acceptare a războiului ar putea scădea, erodând baza lui Putin.
„It’s the war, stupid”
O preocupare mai mare pentru Kremlin o reprezintă natura specifică a opoziției populare față de război. Cel mai recent sondaj RES arată că unele grupuri de la care Putin a obținut în mod tradițional sprijin se opun acum campaniei militare. În primul rând, rușii care sunt sceptici în legătură cu războiul sunt în proporție mai mare femei, iar mai mult de un sfert dintre susținătoarele lui Putin doresc încheierea operațiunii militare speciale. În al doilea rând, susținătorii lui Putin din zonele rurale se opun mai mult prelungirii războiului decât susținătorii săi din marile centre urbane ale Rusiei, unul din trei afirmând că este împotriva continuării acestuia. Aceste zone rurale au fost lovite mai tare de recrutarea militară decât centrele urbane. Dacă sentimentul împotriva războiului printre acești ruși începe să se alinieze cu sentimentul anti-Putin, așa cum s-a întâmplat mai des în orașe, ar putea fi un punct de cotitură pentru Kremlin.
La aceste probleme potențiale se adaugă și posibilitatea ca Kremlinul să fie silit să ordone o altă rundă de mobilizare. O astfel de decizie ar avea un impact particular asupra femeilor și rușilor din zonele rurale. Bărbații din zonele rurale sunt mult mai predispuși să fie mobilizați decât cei din marile orașe. Iar soțiile și mamele soldaților, care sunt în mod deosebit îngrijorate de ratele ridicate de pierderi și nerăbdătoare ca cei dragi să se întoarcă acasă de pe linia frontului, au devenit deja o sursă cheie de protest public împotriva strategiei de război a guvernului. Pentru a calma acest electorat, Kremlinul ar putea roti mai frecvent trupele de pe front – dar acest lucru ar putea, la rândul său, să necesite noi runde de mobilizare.
Printre susținătorii lui Putin, opoziția față de război este concentrată în special în grupuri care sunt mai susceptibile să fie recrutate pentru serviciul militar și care se confruntă cu circumstanțe economice precare. În regiunile etnice îndepărtate din Siberia, cum ar fi Buriația, Altai și Zabaikalskii Krai, unde ratele de deces în rândul bărbaților de vârstă militară au fost printre cele mai mari din Rusia, până la două treimi dintre susținătorii lui Putin sunt categoric împotriva continuării războiului. În medie, în aceste regiuni și în alte republici etnice, cum ar fi Ciuvașia și Udmurția, aproximativ jumătate dintre toți susținătorii lui Putin exprimă sentimente anti-război. Similar, susținătorii lui Putin cu mai puține studii sunt mai predispuși să se opună continuării războiului decât cei cu diplome universitare.
Confruntat cu această ambivalență față de război în regiunile în care armata rusă și-a concentrat eforturile de recrutare, Kremlinul nu și-a asumat niciun risc. După ce inițial i-a permis candidatului opoziției anti-război, Boris Nadejdin, să se înscrie la alegerile prezidențiale, autoritățile ruse l-au descalificat pe motiv că semnăturile pe care le strânsese erau invalide. Evident, regimul lui Putin a considerat că este prea periculos ca Nadejdin să-și susțină cazul în fața unui electorat deja sceptic în legătură cu continuarea „operațiunii militare speciale”.
Pentru a acoperi sentimentul anti-război, televiziunea de stat rusă difuzează în mod regulat manifestări de fervoare pro-militară și belicozitate, iar școlile ruse s-au concentrat pe educația patriotică. Dar astfel de eforturi nu au reușit să stingă îndoielile, chiar și printre susținătorii războiului. De exemplu, doar jumătate dintre rușii care susțin continuarea războiului spun că cel mai bun drum disponibil în februarie 2022 era „pornirea unei operațiuni militare pe scară largă”.
Amenințarea din interior
Pentru ca Putin să-și mențină baza de susținere, o victorie electorală este mai puțin importantă decât ce urmează după aceasta. În trecut, uneori a amânat mișcările nepopulare până după alegeri. O nou val de mobilizare este cea mai contestată politică potențială aflată la orizont. Mulți susținători ai războiului nu par interesați să facă sacrificii personale pentru a avansa efortul. Într-un sondaj recent RES, șapte din zece respondenți care susțin războiul au spus că se opun unei noi mobilizări. Într-un scenariu electoral ipotetic, susținerea pentru un candidat a scăzut cu 25 de puncte procentuale atunci când respondenților li s-a spus că respectivul candidat susține mobilizarea în masă. Chiar și susținătorii lui Putin și-au redus sprijinul pentru acest candidat ipotetic, cu 16 puncte procentuale. Toate aceste constatări sugerează că există o limită până la care Putin poate cere rușilor să se sacrifice pentru război fără să provoace o opoziție mai serioasă.
Pentru moment, poziția oficială a Kremlinului este că aceea că nu e nevoie de o nouă mobilizare. A recrutat suficienți soldați pe contracte profitabile în ultimul an pentru a efectua unele rotații limitate și a preveni cererea de mai mulți soldați. Strategia Kremlinului pentru evitarea unei noi mobilizări pare să fie aceea de a pune povara principală a luptei pe grupurile politice marginalizate – minoritățile etnice, săracii din mediul rural și deținuții – și de a plăti salarii și bonusuri mari celor care se oferă voluntari să lupte.
În același timp, Kremlinul le-a cerut soțiilor și mamelor soldaților de pe front să fie răbdătoare, promițând noi beneficii și mobilitate socială pentru veteranii de război care se întorc acasă. Putin i-a asigurat pe loialiști – susținătorii războiului și cei care au servit – că ei sunt „adevărata elită” și că vor fi răsplătiți cu generozitate. Numai timpul va spune dacă își va îndeplini promisiunea de a-i plasa și promova în companiile de stat, în educație, în asociațiile publice și în guvern, o promisiune pe care a făcut-o în discursul său anual din februarie. Totuși, noi înfrângeri pe câmpul de luptă, pentru Rusia, ar face mai dificilă angajarea de noi soldați pe contract și a altor forțe voluntare pe care Kremlinul le-a folosit pentru a acoperi golurile de personal. Dacă mai puțini ruși ar fi voluntari, acest lucru ar crește presiunea pentru o mobilizare mai extinsă, o opțiune pe care Putin încearcă clar să o evite. O economie stagnantă ar complica și mai mult această provocare, reducându-i libertatea de manevră și făcând mai probabil ca el să fie efectiv nevoit să aleagă între război și susținătorii săi de bază.
Chiar și susținătorii fervenți ai lui Putin sunt în mare parte ambivalenți în legătură cu războiul
Pentru a face mai probabil oricare dintre aceste scenarii, țările occidentale trebuie să provoace Moscova în pariul său actual că oboseala de război occidentală erodează sprijinul pentru Kiev. Deși analiștii occidentali au sugerat, în evaluările recente, că Rusia ar putea obține avantajul asupra Ucrainei, această tendință poate fi inversată. Vestul trebuie să furnizeze Ucrainei sprijinul militar de care are nevoie pentru a face ca rotația trupelor rusești să fie mai urgentă și costurile rusești de voluntariat mai mari. În același timp, națiunile occidentale ar trebui să transmită poporului rus mesajul că costurile economice și militare ale continuării războiului din Ucraina depășesc beneficiile. Făcând acest lucru, Vestul ar putea exploata faptul că oboseala de război reprezintă acum o problemă și pentru Moscova însăși și că nemulțumirea populară față de continuarea ofensivei este reală – chiar și printre propriii susținători ai lui Putin.
Astfel de eforturi de a valorifica opoziția rusă față de război nu vor duce automat la înlăturarea lui Putin de la putere. Este greu să înlături un autocrat, mai ales în timp de război, iar chiar și autocratii care pierd războaie rămân adesea la putere. Dictatorul irakian Saddam Hussein a supraviețuit unor războaie ruinătoare împotriva Iranului și Kuweitului. Dar disonanța din cadrul bazei liderului rus trebuie să îngrijoreze Kremlinul. După moartea lui Alexei Navalnîi, în februarie, s-ar putea să pară că regimul a eliminat practic sursele viabile de opoziție. Dar cea mai mare amenințare a lui Putin poate veni acum din partea propriilor susținători actuali.
Politica lui Putin nu a urmat întotdeauna opinia publică, dar în general a evitat să întreprindă pași – cum ar fi creșterile abrupte ale vârstei de pensionare – care sunt în mod larg nepopulari, iar mobilizarea militară cu siguranță se încadrează în această categorie. Mai mult, în ciuda celor mai bune eforturi ale Kremlinului, chiar și susținătorii fervenți ai lui Putin sunt în mare parte ambivalenți în legătură cu războiul. Faptul că Kremlinul dedică atât de multă energie pentru a reprima chiar și forme triviale de activitate anti-război sugerează că este conștient în mod acut de pericolul pe care această nemulțumire îl reprezintă – un pericol pe care nici măcar o victorie electorală covârșitoare nu o poate ascunde. >>
